Moara lui Gelu: DESPRE DURERE SI SUFERINTA

Se afișează postările cu eticheta DESPRE DURERE SI SUFERINTA. Afișați toate postările

joi, 20 ianuarie 2022

ROSS DOUTHAT: DESPRE DURERE SI SUFERINTA (II)

Continuam astazi a doua parte a recenziei cartii lui Ross Douthat, The Deep Places, care ar putea fi tradusă în limba română ca “Adâncurile”. [Vă oferim o recenzie în engleză: https://www.nytimes.com/.../the-deep-places-ross-douthat...

Durerile lui Douthat din ultimii 5 ani i-au făcut bine, zice el. I-au perfectat personalitatea. I-au modelat cariera. I-au plasat înainte ochilor adevăratele priorități ale vieții. La 42 de ani, câți are acum, Douthat este un om de succes incontestabil. A fost un om de succes de mai mulți ani, educându-se în școlile prestigioase ale Americii, iar apoi ajungând jurnalist și editorialist pentru New York Times.

A scris mai multe cărți care au fost bine primite și vândute în multe exemplare. A influențat și încă influențează gândirea unei mulțimi de oameni. E conservator, creștin, participant fidel la liturghiile săptămânale catolice, și din tinerețe merge la “confession” cu strictețe și regularitate. Fidel soției și copiilor lui. Fidel lui Dumnezeu și tradiției catolice. Scriitor cu o peniță ascuțită.

Ultima lui carte, the Decadent Society / Societatea decadentă, am recenzat-o acum doi ani în limba română. Este o carte în care face o analiză profundă și critică a declinului moral al Occidentului, dar și al creștinismului. În final, Societatea decadentă propune creștinismul ca unica alternativă viabilă pentru salvarea umanității.

Un Naaman al zilelor noastre

Om de succes, Douthat călătorea uimitor de mult în toată lumea, la diferite conferințe pentru a ține prelegeri în marile universități ale lumii, la conferințe internaționale. Era invidia multor jurnaliști. Viața lui se mișca într-un ritm rapid. Călătorea, spune el, la marile “Babiloane / Babylons” ale lumii contemporane. Își făcea simțită prezența. Și totuși, acest tânăr intelectual, creștin, care a cunoscut o ascensiune rapidă în viața profesională, trece, la anii de mijloc ai vieții prin încercările și durerile lui Iov. Singurul lucru care nu i-a fost luat a fost familia.

În anii durerii i s-au născut 2 copii, iar căsătoria i s-a întărit. Dar a intrat și în datorii financiare mari pentru a-și putea întreține familia și acoperi multele cheltuieli medicale. Ascensiunea acestui creștin într-un fel neprihănit, descendent al unor generații de oameni temători de Dumnezeu, a fost stopată brusc în 2016, când s-a îmbolnăvit de Lyme disease. Metaforic, el definește boala Lyme ca pe o boală care nu te ucide, dar care te face să dorești să mori din cauza durerilor. (“Lyme doesn’t kill you. It just makes you wish that you were dead / Boala Lyme nu te ucide. Doar te face să-ți dorești sa fi mort ...”) (Pagina 191)

Suferința și auto-analiza: Ross Douthat se dezvăluie

În anii durerii Douthat și-a făcut o auto-analiză la niveluri multiple, inclusiv la nivel spiritual. Și-a dat seama în anii durerii că era un creștin mai mult de tip intelectual și mai puțin un creștin care își trăia viața prin credință. “I was religious in an intellectual sense / am fost religios dintr-o perspectivă intelectuală” scrie el. (Pagina 25)

Declinul sănătății i-a fost “speep / vertiginos”. Era frustrat că medicii nu îi puteau diagnostica boala. Unii medici îi spuneau că boala lui este mintală ori generată de factorii psihici. Alții îi spuneau că suferă de o boală care nu există: “you have an illness that does not exist”. (Pagina 50) Fără posibilitatea de a i se face o diagnoză corectă a bolii, Douthat începe o lungă bătălie împotriva durerii și manifestărilor ei. Se străduiește să ducă o viață normală. Ia medicamente, în primul rând antibiotice, și refuză să se gândească la durerea zilnică din trup.

Concluzii si lectii ale durerii

În timp, Douthat ajunge la concluzia, interesantă și relevantă pentru fiecare dintre noi, că “the idea of illness as an education / boala este o formă de educație...” (Pagina 95) Apreciază că părinții lui i-au pus în minte noțiunea credinței ca virtute creștină care, zice el, i-a fost un suport în tipul bolii. (“Because I retained faith as an adult, I had that belief as a support structure, a bulwark against dispair / pentru că mi-am păstrat credința până în anii vieții de adult, aveam credința ca sprijin, o garanție împotriva disperării ...”) (Pagina 95)

Douthat asemuiește suferința prin boală unui câmp de bătălie. O bătălie împotriva sistemului imun, o “invazie / invasion” a unor agenți străini care invadează corpul uman. Pentru combaterea “invadatorilor” e nevoie, scrie el, de implicarea tuturor dimensiunilor ființei umane, trup, minte, suflet, dietă, exercițiu.

O altă lecție pe care Douthat o învață este că pe perioada bolii credința în Dumnezeu se intensifică. (“... what I learned from my illness is that chronic suffering can make belief in a providential God ... feel essential to your survival ... / ce am învățat din boala mea a fost că suferința cronică poate să-ți transforme credința într-un Dumnezeu providențial în ceva esențial pentru supraviețuire...) (Pagina 97) Credința și nădejdea în vremea durerii și bolii, adaugă el “is tremendously helpful to maintaining simple sanity and basic hope ... sunt foarte folositoare pentru a-ți menține sănătatea și nădejdea ...) (Pagina 97)

Interesante sunt comentariile următoare ale lui Dauthat în care combate cu pasiune ateismul și noțiunea că Dumnezeu nu este relevant în vremea durerii așa cum afirmă unii. “Religion, scrie Douthat .. is useful for anyone dealing with severe weakness ... religia este folositoare fiecărei persoane care se confruntă cu slăbire severă ...”)

Propulsat de credința pe vremea durerii, Douthat și-a folosit anii durerii pentru a-și educa familia și copiii și mai intens în valorile creștine. (Pagina 99) Își dă seama și mai mult în anii dureri că vocația vieții lui este să trăiască pentru alții, nu pentru el. (“You have to live for others... / trebuie să trăiești pentru alții ...) (Pagina 171)

Înarmat cu acest mod de gândire, începe să confrunte durerea mai bine, mai ușor și să-și cunoască familia și copiii mai îndeaproape.

Concluziile finale ale lui Douthat sunt simple și apar pe ultimele pagini ale cărții: “The purpose of the illness in your life has to involve finding something – finding strength in learning how to endure, finding virtue in how to live for others, finding some hidden truth in unraveling the mystery of what actually ails you. And not to yield is often the hardest task of all ... / Scopul durerii în viața ta trebuie să implice o descoperire anumită – să descoperi puterea să poți îndura, să găsești virtutea de a-ți trăi viața pentru alții, aflarea unui adevăr ascuns care să-ți descopere misterul cauzei bolii și durerilor. Dar a nu te lăsa este unul dintre cele mai dificile lucruri ... (Pagina 196)

In final, sfatul lui Duthat pentru cei suferinzi este lecția ultimă pe care și-a însușit-o el: “I have fought, and fought, and fought. And I am still alive ... M-am luptat, m-am luptat și m-am luptat. Și încă sunt în viață ...” (Pagina 197)

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

joi, 13 ianuarie 2022

ROSS DOUTHAT: DESPRE DURERE SI SUFERINTA

În ultimele săptămâni am intrat în contact cu diverse persoane care ne-au spus că de mulți ani trăiesc cu durere în trup. Este o mare binecuvântare pentru aceia dintre noi care nu trăim cu durere permanentă în trup, dar o mare tragedie pentru cei care au dureri aproape permanente. Începem noul an cu un comentariu și pentru unii și pentru alții. E folositor să apreciem lipsa durerii în trup a celor mulți dintre noi și să ne solidarizăm cu cei puțini care au dureri constante.

In 2021 Ross Douthat a publicat o carte despre durerea fizică și cronică cu care se confruntă mulți dintre noi. Valoarea cărții nu este dată doar de abordarea superbă a subiectului dintr-o perspectivă seculară, dar și în faptul ca a fost scrisă de către unul din marii intelectuali creștini contemporani, Ross Douthat, catolic practicant, jurnalist la New York Times. La cei 42 de ani pe care îi are, Douthat trăiește cu durere fizică în trup din 2016 încoace. Soț și tată a patru copii, Douthat a confruntat durerea fizică zilnic vreme de aproape șase ani. Titlul cărții este The Deep Places, pe care l-aș traduce în românește “Adâncurile”. Oferim o recenzie in engleza: https://www.nytimes.com/.../the-deep-places-ross-douthat...

Lecțiile pe care Douthat le-a învățat, experiențele prin care a trecut și bătăliile pe care le-a purtat și încă le poartă pentru a putea duce o viață normală și funcțională din punct de vedere profesional sunt lucruri din care putem învăța și fiecare dintre noi, fie că suntem sănătoși ori suferinzi. Recomand cartea cu mult entuziasm. Ea poate fi comandată pe Amazon.

Douthat este un scriitor prolific care întotdeauna are ceva de spus. A scris mai multe cărți pe care le-am promovat în limba română de-a lungul anilor. Originar din New England (Noua Anglie), Douthat descinde din generații de imigranți catolici. În timp ajunge editorialist la New York Times, una dintre cele mai prestigioase profesii și funcții la care poate aspira un intelectual și jurnalist. New York Times nu este o publicație conservatoare, dar Douthat gândește și exprimă idei și poziții conservatoare. Participă săptămânal la liturghie împreună cu familia și se străduiește să mențină o relație personală sănătoasă cu Dumnezeu.

După mulți ani în Washington DC, unde muncea pentru NYT, în 2016 Douthat și soția lui, Abby, și cei doi copii pe care îi aveau atunci, se mută în Connecticut, unde își cumpără o casă. Casa este veche și șubrezită, dar familia o remodelează. Casa este așezată lângă o pădure, pe o pajiște întinsă, unde nu era neobișnuit pentru căprioare și cerbi să vină până aproape de ușa casei. În vara lui 2016 remodelarea casei e finalizată și familia începe o viață nouă, departe de vacarmul celei mai aglomerate capitale dintre capitalele lumii Washington DC.

La scurt timp după aceea încep durerile. Dureri cumplite, interminabile, permanente. Dureri în somn și dureri în timpul zilei. Dureri care se manifestau în toate organele din trup: cap, inimă, spate, picioare, gât, mâini. Dureri care preveneau somnul. Dureri care îl țineau treaz noaptea și îl împiedicau să muncească ziua. Dureri care îl țineau întins pe dușumeaua tare, îl făceau să vomite, să i se învârtă capul, îi transformau zilele în nopți și nopțile în zile. Dureri care îi transformau visele în coșmaruri și îl făceau să se trezească noaptea în transpirație și îngrozit.

Încep vizitele frecvente la medici. De fapt la o mulțime de medici din diferite orașe din Noua Anglie, apoi din New York și Washington, DC. Medicii fie că nu pot face o diagnoză a problemelor, fie că dau diagnoze eronate. Medicii prescriu o mulțime de medicamente care reduc durerea, nu o elimină, dar îl ajută pe Douthat să funcționeze cât de cât normal. Din când în când se bucură de o oră sau două fără dureri.

Pe lângă vizitele medicale, Douthat începe să-și facă o autodiagnoză. Om inteligent și educat, el citește mult în revistele de specialitate despre durere și simptomele pe care le are. Ajunge la concluzia că suferă de boala Lyme / Lyme disease.

Diagnosticată pentru prima dată în SUA în 1973, Lyme disease este atribuită mușcăturilor păduchilor care trăiesc în părul și blana cerbilor și căprioarelor. Este o boală care până astăzi rămâne incurabilă. În timp, al cincisprezecelea medic care îl examinează pe Douthat și simptomele lui, confirmă că suferă de boala Lyme. Urmează tratamentul. Din vara lui 2016 până în momentul publicării cărții, Douthat a luat medicamente în fiecare zi. Unele pentru alinarea durerii, iar altele pentru eliminarea toxinelor și infecțiilor din sânge.

În anii durerii, lui Douthat și soției lui li se nasc încă doi copii. Familia decide să vândă casa de lângă pădure din Connecticut, fiind convinsă că prezența masivă a căprioarelor de pe lângă casă a cauzat infectarea lui Ross. Colapsul pieței imobiliare, însă, previne vinderea imediată a casei. Lasă din preț și în final vând casa la jumătatea prețului cu care au cumpărat-o în 2016.

Rostul durerii

Douthat descrie două evenimente spirituale care l-au ajutat să confrunte durerea. În 2018 are o conversație cu un călugăr catolic care îi explică rostul durerii din perspectiva catolică: (1) pedeapsa din partea lui Dumnezeu; (2) rafinarea spirituală personală; ori (3) durerea ca obstacol din partea satanei atunci când lucrăm cu conștiinciozitate pentru Dumnezeu. Douthat alege să creadă că durerea fizică la care este supus e manifestarea opoziției satanei. Ceea ce îl apropie mai mult de Dumnezeu, citește Biblia mai mult și des, se roagă mai mult și des, și participă la liturghii mai des.

A doua experiență spirituală a fost realizarea că Dumnezeu e cu el, îi cunoaște durerea, și că durerea va avea sfârșit. Experiența aceasta a avut-o după nașterea celui de al treilea copil, într-un weekend petrecut în locurile copilăriei în New Hampsire, pe plaja micuțului sat în care s-a născut și crescut. Din când în când pe plajă ajungeau, duse de valuri, monede vechi din vasele naufragiate pe coasta Atlanticului cu sute de ani în urmă. Erau numite sand dollars / dolari din nisip deoarece monedele erau acoperite de grăunțe de nisip.

Localnicii obișnuiau să meargă la plajă pentru rugăciune și cugetare și în căutarea lui Dumnezeu. Unii cereau un semn din partea lui Dumnezeu în momentele dificile ale vieții sub forma unei monede aduse de valuri pe plajă în momentele cugetării. Douthat face la fel. În mulți ani pe care i-a trăit în comunitatea de lângă ocean a cerut un astfel de semn din partea lui Dumnezeu în momentele de cumpănă ale vieții, dar nu a găsit nicio confirmare în forma unei monede descoperite pe plajă.

În 2019 însă primește confirmarea așteptată din copilărie. Se plimba pe plajă, cu dureri în trup și ținând în brațe micul copil nou născut. Cere confirmare de la Dumnezeu că se va vindeca prin găsirea unei monede pe plajă. După un timp de cugetare și rugăciune, intră cu picioarele în apă și vede, spre uimirea lui, o monedă chiar atunci dusă de valuri și care s-a oprit între gleznele lui.

(Pagina 101) Incidentul acesta l-a ajutat mult pe Douthat să-și revină spiritual și să confrunte boala și durerile din trup. Din acel moment, durerile au început să slăbească, să se rărească, să ia mai puține medicamente, și să aibă parte chiar de ore în șir fără durere în trup.