Să tragem tare cât încă mai este ce vinde...

Azi începe procedura de oprire a Reactorului 2 Cernavodă, pentru cei nevaccinați. Pentru cei care poartă masca și spală doar în lunile fără soț, totul rămâne normal. Vă reamintim să mențineți cel puțin doi metri distanța de siguranță între voi și frigider. Consumul excesiv vătămează economia.

Aveți grijă ce votați în 2028, că s-ar putea să crească euro la 5 lei și motorina la 8 lei dacă nu sunteți cuminți. Crește dâmbul de pe Dunăre dacă nu votați cum vă spunem noi. În caz că nu știți exact cu cine va trebui să votați atunci, vă puteți baza pe recomandările noastre.

Cel mai probabil va fi unul dintre candidații noștri, atent selecționați la tombola de retarzi, care își va scrie pe mână că nu crește TVA sau va face promisiuni ferme în acest sens. Sau altul, că s-ar putea să ne răzgândim de la o zi la alta, până în ultimul moment. Depinde de cotele de putinism măsurabile în atmosfera din ziua respectivă.

Oricum, nu vă faceți probleme. Veți primi prin cutia poștală un bilețel de la CCR cu cine a câștigat. Rămâneți liniștiți la locurili voastre! Nicule, Ilie, mai luați-le 200 de lei, poate se potolesc! Dacă nu merge nici așa, o băgăm pe-ailaltă cu „Cine vrea curent mă-sa-i Putin!”.

Mai diminuăm și noi impactul cum am făcut și dățile trecute. Știți voi, de la „Două săptămâni ca să nivelăm curba de infectare” apoi la „Doi ani ca să nu moară mă-ta mare”, iar la sfârșit am ajuns pe empatie și solidaritate socială cu: „Mai bine că a murit scroafa de mă-ta mare că, și dacă trăia, vota cu Georgescu. Păcat că n-am apucat să-i tăiem și din pensie înainte să crape, jigodia dracului!”

O rezolvăm cum am trecut de la „Fără penali în funcții publice” la „Fără penali în șaormeria Dristor”. Sau de la „Putin pierde în două săptămâni”, la „Putin are cancer și scăpăm! Mai important e cum pedepsim Iranul”. Păi, ce dracu'! Ori suntem influensări, ori nu mai suntem?!

Trebuie să tragem tare acum, cât încă mai avem ce vinde. Încă mai merge cu garagața pentru că, vorba aia, prostia e singura resursă regenerabilă și 100% reciclabilă din țara asta. Evident, doar prostia ălora cu Ambulanța Neagră.

A ăstora care salvează România pe Facebook, la fiecare criză, nu este prostie regenerabilă. E prostie de-aia industrială, de metale grele și prelucrare cu cianuri, care lasă o mâzgă toxică peste toată societatea.

Prostie cu pedigree, la care s-a muncit decenii întregi sub băncile celor mai înalte facultăți din străinătate.

 

 (Dan Pavel, scriitor, pe Facebook)

 

Toată lumea ciocu’ mic, că noi suntem la putere acuma!

Contract istoric pentru Digi, contract istoric pentru Rheinmetall, contract istoric pentru Pfizer, facilități istorice pentru corporațiile care exportă profitul, inflație istorică, fiscalitate istorică, imobilitate economică istoricâ…. Bolojan e un prim ministru istoric. Are un singur defect. Nu e Dragnea.

Dacă era Dragnea, acum ieșeau toți în stradă și se băteau cu jandarmeria ca să-l dea jos. Dacă lua Sebi Ghiță sau Voiculescu 196 de milioane de coco, dădeau reziștii foc la mașini în Piața Victoriei, dar acum nu mai zice nimeni nimic. Toată lumea ciocu’ mic, că noi suntem la putere acuma!

Bolojan e mult mai tare decât Dragnea pentru că e deja dat jos și încă mai dă tunuri. Cât jaf și prăduială s-a făcut în țara asta, de la pandemie încoace, cu Ciolac peste Ciucăză, cu Cîțu și Omul, numai otomanii mai reușiseră. Bă, eu sunt de acord să fim un stat client, dacă nu ne duce capul să facem altceva, dar hotărâți-vă dracului al cui client suntem! Nu se poate să fim client la cinci stăpâni. Dăm dracu’ faliment. Se alege praful de țara asta.

Aș fi zis că vin alegerile și vom mai scăpa de unii alții, dar efectiv nu mai contează. Și când nu le iese combinația cum vor ei, anulează alegerile, mai bagă un clovn la înaintare și s-a rezolvat problema. Înlocuim paltonul gol al SRI cu paltonul gol al SIE și ne jucăm de-a democrația prin curtea școlii ajutătoare. Suntem public captiv, nu electorat, să mor dacă nu!

Sursa: Dan Pavel Facebook

Dan Pavel: E definiția nebuniei să faci mereu același lucru așteptând alte rezultate

Am auzit că le vin ăstora sarmalele îndărăt. Or fi fost stricate sau ceva. Nici bucătăria de la Cotroceni nu mai e ce-a fost. Eu ce să le fac? Au fost masă de manevră pentru Băse, apoi masă de manevră pentru Ioha, dar se așteptau să nu fie tratați ca masă de manevră pentru Nicu. Sunt mereu captivi undeva între isterie virulentă, jelanie și regrete eterne. E definiția nebuniei să faci mereu același lucru așteptând alte rezultate. Și, când le zici, te scuipă și te înjură tot pe tine, nu pe escrocii care i-au manipulat. Am mai zis eu – victime de profesie.

Anyway, revenind la chestiile cu adevărat importante: Oricâtă dragoste ar fi la mijloc, între mine și nevastă-mea se duce o bătălie silențioasă. Un adevărat război rece. E treia oară când mă lasă cu doar două pătrățele pe sulul de hârtie igienică. E fană Bolojan sau ceva. Cu alea două pătrățele nu pot șterge nici motanul la cur, d-apoi pe mine însumi. Am avut de ales între a urca în cadă sau a merge crăcănat în curul gol, ca un cimpanzeu de-a-n picioarelea, până la dulapul cu hârtie igienică. Pentru că riscam să las ciocolățele și fondante în urma mea, am ales prima variantă nefericită. După igienizarea căzii am luat un sul întreg de hârtie din dulap și l-am ascuns în baie, dar am lăsat sulul vechi cu alea două pătrățele pentru ea. Această Margaret Thatcher a cur-papirului din casa asta. Când o urla de la baie că n-are cu ce se șterge, eu voi fi cu căștile pe urechi și muzica la maxim. Am încredere că se descurcă ea. Bine că nu e tefelistă împătimită, că era în stare să umble cu căcatul pe rochie și să țipe la mine că așa se poartă.

Autor: Dan Pavel

Dan Pavel: “În afară de troll putinist și misogin abuzator nu mă încadrez la nimic.”

Mi s-a umplut mesageria de injurii, critici și celebrele ”Eu nu sunt rasist, dar…”. Sunt aspru criticat că articolului precedent, în care atrăgeam atenția asupra unor derapaje pe care electoratul le va taxa, polarizează și mai rău. Articolul meu polarizează și de-aia pierde alegerile categoria smiorc. Nu rasismul, clasismul sau isteria care s-au așternut peste social media ca o pâclă toxică. Ca să vorbesc pe limba marilor sociologi de berărie: Facebook skews hard left. Faptul că aveți mii de like-uri fiecare nu se traduce în voturi așa cum credeți. Peisajul sociologic pe care îl zugrăvește social media nu este reprezentativ în măsura în care speculează influencerii cu foamea în gât. Rețelele sociale sunt o imagine atent cosmetizată, chiar și-așa cu troli, cu boți și ce se mai practică. Este atent cosmetizată până și-n extremele ei. Nu reprezintă un electorat ușor cuantificabil din click-uri. Dacă era așa, larma asta panicardă, promovarea algoritmică, cenzura din ultimii ani și sutele de mii de like-uri s-ar fi manifestat în procente pe care ai voștri le sângerează de două mandate în continuu. Mă întreb dacă există vreo corelație între scandalul pe care îl fac de ani de zile și scorurile la care au ajuns. Nu știu. Nu sunt sociolog. În afară de troll putinist și misogin abuzator nu mă încadrez la nimic.

Pe sub imaginea asta deformată pe care ne-o oferă mereu internetul, există o majoritate silențioasă care citește și nu reacționează. Sau aude de la alții un discurs deja deformat. Apoi se duce la muncă sau acasă și povestește ce a citit sau ce-a auzit. Voturile împotrivă se culeg de zece ori mai ușor decât voturile pentru. Un vot la nervi se face trei în berărie. Trei discută cu cinci și mai agață încă unul. Orice insultă atrage un răspuns visceral, fie el și inconștient. Lumea ajunge să ia foc și să agite pumnul foarte ușor. N-are nevoie de scântei mari. Spiritele sunt deja încinse la maxim de ani de zile. Nu mai stau să citesc toate mesajele. Vă dau dreptate la toți de pe acum. Din oficiu. Ați avut-o și până acum. O aveți și de-acum încolo. Îmi cer oficial iertare de la toți cei pe care i-am deranjat. Mea culpa. You win! Sper că și la urne, nu doar pe social media, cum o faceți de obicei. Oricum, sfatul meu este: Țineți-o tot așa! Sunteți cei mai mari șefi de campanie ai lui Simion. N-a avut ăla în viața lui creșterile pe care i le aduceți voi cu fiecare imbecilitate sau ticăloșie care vă iese pe gură. Cu fiecare inocență simulată, cu fiecare ”nu sunt rasist, dar…”, ”nu sunt elitist, dar…”, ”nu sunt o țață digitală isterică ce se ascunde în spatele diplomelor ca să-și justifice micimea și relativismul moral”. Mai aveți o săptămână și ceva. Vă promit că nu mai scriu nimic cu accente politice, ca să nu vă sabotez EU șansele cu astea câteva mii de rătăciți care mă citesc. Jumătate dintre ei suveraniști anyway… care nu v-ar mai fi votat nici dacă îi picați cu ceară, d-apoi cu amenințări cu falimentul sau poliția ideologică. Gata! Eu tac pe politică, să fie bine ca să nu fie rău. Mult succes cu campania!

 

Autor: Dan Pavel

Dan Pavel: “E prea mult circ aiurea”

Știu că n-am mai scris chestii serioase de la Crăciun încoace, dar nici n-am chef. E prea mult circ aiurea. După mai bine de un deceniu de politici falimentare care au făcut UE dependentă de resurse rusești, industrie chineză și apărare americană, proeuropenii de mucava nu discută despre posibile greșeli sau soluții, ci despre care opozanți sunt vinovați pentru starea actuală. Se discută în continuare despre extremiști care, pe vremea când se implementau aceste politici falimentare, nu numai că nu erau la putere, dar abia terminau liceul sau le dădea părul la puță. Sunt complet plictisit de atitudinea protipendadei românești care caută țapi ispășitori prin popor, cu același zel cominternist cu care ne-a obișnuit din pandemie. Nici măcar nu înțeleg de ce mai contează poporul. Nu-i ca și cum politicile astea s-au implementat democratic, prin vot, referendum sau ceva. Au venit de sus ca bulele papale – faceți așa dacă mai vreți păpică de la UE – iar noi și restul sclavaleților din Est le-am implementat prost și otova, fără să ne gândim la vreo consecință pe termen lung. Nu-i ca și cum am fi votat noi războaiele sau politicile economice. Nici măcar drept de vot nu mai avem. Apoi, despre ce popor vorbim?

Pe net e spitalul de nebuni, ca de obicei. Toți intelectualii care se scuipau acum patru ani își șeruiesc acum părerile între ei cu dragoste. Mai că nu se pupă pe gură. E o armonie între ei ce n-ai văzut. Ăia care ieșeau cu noi la proteste acum niște ani, acum distribuie tot felul de Papahagi, Liiceni și alți sfertodocți de care râdeau cu clăbuci mai demult. Vectorii români ar trebui să sune la Cartea Recordurilor pentru că sigur suntem pe primul loc la campionatul de labă în cerc. O labă împachetată armonios și promovată algoritmic ca să participăm involuntar la ea chiar și dacă nu suntem abonați la canalele lăbarilor. Ca de obicei, poporul e bolnav mintal. Noroc că mai avem intelectuali sănătoși. Puțini, dar buni. Nu știu ce ne făceam fără ei. Probabil că la ora asta votam mișelește sau ceva. Mâncam copii. Violam femei și le sfârtecam sânii cu dinții, la cât suntem de înapoiați ca popor. Făceam ceva groaznic, oricum. Noroc că avem lumina lor călăuzitoare și că PSD a devenit brusc proeuropean. Noroc cu martirul de Iohannis pe care îl apără toate partidele tacit când se sacrifică pentru noi stând peste program la Cotroceni. Toți pompadurii jurnalismului și ai politicii dâmbovițene au făcut front comun. Până și opoziția controlată, care nu se mai obosește nici să păstreze aparențele de opoziție. E ordin pe unitate să facă toată lumea gălăgie ca să nu se înțeleagă și să nu se întâmple nimic. O mână spală pe alta și amândouă obrazul.

Telectualii fac gălăgie diversionistă ca să ne uităm în altă parte – la florăresele și taximetriștii care erau cât pe-aci să dea țara pe mâna lui Putin. Noroc că televiziunile au trecut de partea corectă a luptei, după ce au fost plătite corespunzător, iar vectorii au ieșit sârguincioși la vânătoare de elemente uneltitoare ca niște buni secretari de partid ce sunt. Vina e mereu la popor. La fraierii de pe Facebook, la cocalarii de pe TikTok, la vloggeri… ”N-are poporul educație, domnule! Nu ascultă muzica noastră. E troglodiți! Nu e elite ca noi! E niște putori care nu înțelege economia! Ar fi dormit în șanț, cu coajă de căcat la cur, dacă nu ne aveau pe noi – elitele intelectuale – care nu producem nimic și nu contribuim un scai la economie pentru că trăim exclusiv din contracte cu statul”. Trebuie să fie zarvă. Este foarte important ca nimeni să nu pună cumva întrebările esențiale. Oare au funcționat politicile astea la nivel european? De ce e criză? Ce fel de criză este? Cine și ce a făcut de s-a ajuns aici? Cui folosește? Cine profită? De ce cresc taxele? De ce se închid firmele? De ce nu ne mai ajută legile sau Constituția?

Lumea vorbește obsesiv de Putin și de propagandiști ruși infiltrați printre noi. Pentru influencerii puterii toate ar merge genial dacă n-ar exista poporul. Economia duduie, SRI veghează cu bună credință, a dejucat atacuri cu eforturi neprecupețite și merită prinos de recunoștință pentru asta. Pentru mine zgomotul ăsta e prea obositor. Ce nu mă mai uitam eu la televizor, dar acum nu mai citesc nici știrile. Frate, nu ne-a schimbat Putin legile. Nu ne-au obligat rușii să renunțăm la resurse proprii ca să cumpărăm gaze de la ei. Nu au mutat chinezii cu forța industria europeană în Shenzen și nu ne-a închis Xi Jinping centralele. Nu ne-a obligat nimeni să participăm la extinderi NATO, la campanii pseudo-ecologice mai poluante decât fosilii și la reforme neprofitabile. Unii europeni au fost deștepți și, pe vremea când toată lumea închidea sau investea în proiecte falimentare, ei deschideau centrale nucleare și exploatări noi. Franța, de exemplu, care a dat-o din gură cu energia regenerabilă și a mai deschis câteva reactoare nucleare ca să exporte energie la vecini.

Pe vremea când noi liberalizam piața de energie după ureche și vindeam tot la preț de fier vechi, țările scandinave limitau cesiunile în vederea repatrierii controlului asupra exploatărilor de fosili. Acum naționalizează și infrastructura de transport de energie, nu numai producția. Când s-a spart buba în Ucraina, Norvegia cea verde și ecologistă și-a dublat exporturile de fosili în Europa. A înlocuit o bună parte din cererea pe care o acoperea Rusia. Fată deșteaptă Norvegia. A făcut marketing ecologic pentru proști, dar ea tot din fosili naționalizați trăiește. Țările nordice au înțeles repede că fără independență energetică nu pot rezista. Nu ca noi de am ajuns să ne vindem și chiloții de pe cur ca să acoperim subvențiile la energie. Dar, mă rog, Norvegia e praf pentru că nu-i în UE. N-are și ea o Ursulă a ei care să o mângâie duios pe cap în timp ce-i dezmembrează pe față toate sistemele. Noi suntem pe capitalism de-ăla adevărat în care lăsăm piața liberă să dicteze, după ce ne dictează Bruxellesul ce avem voie să producem și Washingtonul de la cine avem voie să cumpărăm. Norvegia e varză pentru că nu are penelesediști care umblă cu căciula în mână: Dă-și-mie, șefu! Fac orice, vând, taxez, închid orice, doar mai dă și mie niște bani! Tanti Ursula, cred că iar am apăsat pe ceva și s-a stricat economia! Nu ne ajuți tu cu niște bani?

Nu ne-a obligat Putin să dăm pomeni electorale de la buget, să facem împrumuturi la dobânzi de camătă sau să semnăm contracte păguboase cu tot felul de companii. Nu ne-a luat Putin infrastructura inexistentă sau producția de hrană și energie. Nu cred că a sunat Lavrov la CCR să anuleze alegerile. Nu-mi amintesc să fi venit Rusia cu pistolul la tâmpla lui Ciolacu, Ciucă sau chiar și Cîțu, să dea subvenții și contracte în mod preferențial. Să dinamiteze sectorul privat, să dea la gioale sectorului energetic, să suprataxeze mici întreprinzători, să saboteze agricultura sau să își bage nepoții prin funcțiile cheie. O țară nu poate funcționa la nesfârșit cu datorii, somnolență și nepotism, în ideea că nu se întâmplă nimic grav niciodată. Uite că uneori se întâmplă chestii nasoale și trebuie să ai un economist bun pe ici, un avocat deștept pe colo, un strateg priceput, un negociator sau un șef competent la servicii. Din când în când mai trebuie o lege clară și nepărtinitoare care să restabilească ordinea. O instituție care să funcționeze corect etcetera. Cu cine să faci chestiile astea? Cu obezii noștri cu opt clase și doctoratul făcut la bodegă? Cu microcefalii hulpavi, cu futnicele și nepoatele pe care și le-au băgat prin toate instituțiile care dau acum din colț în colț?

Pe politică externă România e praf. Ne pleacă guguștiucii cu felia de pâine din farfurie. Nu ne-a impus Volodea toate cumetriile incompetente la Externe. Dacă scena politică internațională ar fi fost o nuntă, până acum România era invitată la masa copiilor. De câțiva ani încoace a reușit performanța de a nu mai încăpea nici la masa piticilor. Dârdâie în frig la intrarea restaurantului. Se uită pe fereastră la petrecerea altora și înjură. În timp ce alte națiuni se zvârcoleau să profite câtuși de puțin la masa negocierilor, Iohannis se juca de-a unga-bunga prin insule tropicale. Primea medalii sub formă de banane la festivități turistice. Ungurii spărgeau poarta pe la Washington ca să ceară sprijin și se poziționau clar pe harta lumii, iar românașii se scăldau în Bananistanul de Sud, pe banii statului. Zburau cu avioanele private în insule, cu zero interes național, ca să se întoarcă de-acolo somnolenți, bronzați și cu ciuperca piciorului. Apoi plăteau articole de presă în care să-i înjure pe unguri că nu-s proeuropeni adevărați. Că-s cu Putin, cu astea. Că așa-i analistul român – îl înjură pe ăla care își face casă, în timp ce el se culcă în cutia de la frigider fără niciun plan de viitor.

Politicienii noștri o tot scaldă ca fecioarele. Nu știu cu cine să țină sau ce să facă. Nu au vreun plan. Parcă ar vrea să se mărite cu cineva, dar fără să se fută, dacă se poate. Este exclus să facă un plan care presupune vreo idee sau inițiativă proprie. Orice, dar nu guvernare. Să ne zică cineva ce să facem. Cine? Ăăă… nu știm acum! E cam complicat acum la nivel internațional. Lasă că oprim un pic democrația și votăm când s-o stabili mai clar cine trebuie să ne zică ce să facem. Toate chestiile astea care se întâmplă acum ni le-am făcut singurei, de capul nostru. Nu ni le-a organizat Putin. I se rupă ăluia. Se pișă cu boltă pe amenințările vectorilor români care ar fugi oricum din țară la primul semn de garagață. Ăștia fac atac de panică la trolii de pe Twitter și la meme. D-apoi la armata rusă. N-au evoluat foarte mult de la limbismul caracteristic perioadei comuniste. Tot la mentalitatea de iobagi înspăimântați au rămas, doar că acum se ceartă boierii între ei și nu mai știu pe cine să pupe în cur ca să-i ajute. Azi pupă la Biden, mâine înjură SUA. Poimâine pupă la Ursula. Nu știu cu cine să se mărite. Toată lumea vrea doar să-i fută, dar promisiunile de măritiș nu s-au materializat până acum. Sunt înconjurați de cadavre politice în plină putrefacție electorală și nu știu pe care să-l poarte pe umăr în sicriul ideologic. Efectiv nu pot înțelege că în scena internațională nu există prieteni, ci doar interese.

Dincolo de zgomot, e foarte simplu. S-a demontat un pic Uniunea Europeană pentru că era neconvenabilă. Risca să devină un imperiu stabil, în competiție cu celelalte imperii. Europa a uitat cum se simte când îți iei un pumn în gură, iar acum i s-a amintit. I-a amintit și SUA și Rusia, cu elan muncitoresc. Acum îi amintește un pic și China cum se simte când te dai bazat fără să fii. Pumnii se mai și primesc, nu doar se dau. Și în peisajul electoral românesc e cam la fel. S-a suspendat un pic democrația pentru că era neconvenabilă. Pe fondul instabilității generale din Uniune, nu puteau lăsa periferia să scape de sub control. Din păcate se clatină și centrul, nu numai periferia. Să vedem ce s-o alege în Germania. Cine pleacă ultimul stinge lumina. S-au mai bine zis, cine fuge primul nu plătește nota. CSF-NCSF… Când aduci pulimea la sapă de lemn, nu mai ai de unde lua, iar pulimea devine necooperantă. Vrea să mai și dea, nu doar să primească. Degeaba o cerți și o ameninți că bagi răzvrătiții la bulău sau îl duci la reeducare. Îi doare în cur pe ăștia de amenințările intelectualilor care o ard de câțiva ani pe agresivitate și pe sentimente de cartier, dar n-ar rezista nici cinci minute pe bune la agresivitatea din cartier. S-au umflat biscuiții în toți firavii mintal, de la pandemie încoace, și o tot ard pe amenințări. Mimează o cuțităreală prost exersată care nu mai intimidează pe nimeni. La televizor și pe net sunt plini de dinți – să-i arestăm, să-i batem cu jandarmeria, să-i trimitem la reeducare – dar în realitate le dai o smetie de te lasă să le fuți și nevestele. Îi suni să vină să și le ia după ce ai terminat treaba cu ele, că ți-e lene să le mai duci și acasă. Sunt megabărbații de tastatură care strigă la ruși, îl amenință pe Trump, se burică la unguri, urlă la troglodiții. Sunt câini care latră de după gard. E adevărat că pumnii nu trec prin ecran, dar trec ocazional pe la urne și deseori prin viața reală.

Așa că m-am plictisit de aceleași căcaturi de psyops ani la rând. De vânzători de panică și fumigene politice. Sunt sătul de opoziție controlată și de candidați de la servicii care se acuză unii pe alții că nu sunt de la serviciile potrivite. Ce se întâmplă acum e pură fanfaronadă cu apeluri juvenile la justiție… s-a găsit putinism la popor, s-a găsit atacuri rusești la sereiu, s-a găsit democrație la cecereu… Da, mă! Putin plm. Altcineva n-avea cum! Toată protipendada noastră politică era plină numai de bune intenții, cu tot cu slugile ei mânjite din ”societatea civilă”, plătite pe nașpa din banii noștri. Duduia numai de spirit patriotic și de simț de răspundere. Numai oameni de bine, ce să mai. N-avea cum să fie vinovată tocmai clasa politică din România și trompetele care au sprijinit falimentul pas cu pas. În România curgea numai lapte și miere. Pluteau dolarii pe Dâmbovița și nu-i culegea nimeni. Numai Putin putea fi vinovat de ce se întâmplă acum. Plus ăștia 18 milioane de putiniști reduși mintal din România. În rest Ciolacu și cu toți argaleții de la putere sunt băieți de comitet. Trag pentru țară. Îmi dau lacrimile numai când mă gândesc câte eforturi fac ei să ne ajute. Aveți grijă să votați corect în primăvară, că iar se suspendă alegerile dacă nu sunteți cuminți. Căcat! Nu mai am niciun chef…

Autor: Dan Pavel

Dan Pavel: Dragă jurnalule…

Dragă jurnalule,

Imaginează-ți ridicolul, penibilul situației, dacă vrei… A fost suficient să scriu o dată că rușii nu vor accepta niciodată Ucraina în NATO și că mai degrabă ar transforma Crimeea într-un crater radioactiv decât să piardă accesul militar la Marea Neagră. Am zis că pacea în Ucraina e mai importantă decât extinderea NATO care nu va fi posibilă niciodată. Nu zisesem că-s de acord cu Putin sau că am vreun poster cu Lavrov dezbrăcat deasupra veceului. Doar că lui Putin nu-i pasă de sensibilitățile noastre europene. Că va face ce-a făcut în Georgia pentru că Rusia e obligată să fie proastă mereu. E tot ce știe. Ăsta-i bagajul geostrategic, dacă vrei. Am zis că Putin va tăia în carne vie și pe ucraineni și pe-ai lui deopotrivă, fără să-i pese de imaginea publică din Vest sau de victime. Nu că americanilor le-ar păsa neapărat. Rostul conflictului era divorțul Europei de resursele rusești, nu independența vreunui stat. Mă rog, discuția era mai complicată, dar nu contează. Când a stat asta în calea unei etichete puse după prima frază? Am devenit instantaneu putinist. Am pierdut prieteni pe chestia asta. Pe bune. Putinist mi-a rămas eticheta și-n ziua de azi.

A fost suficient să scriu o dată că măsurile de pandemie facilitează un dezastru economic care va sărăci clasa de mijloc și va nimici categoriile sociale vulnerabile. Că vom plăti decenii întregi pentru dezastrul ăsta economic, iar sărăcia e cea mai ucigătoare pandemie. Omoară mai multe milioane decât toate bolile la un loc. Bine ați venit în ziua de azi, în plină criză în care până și vesticii își numără firfireii din buzunare la magazin. Am zis că nu-s de acord să vaccinăm oamenii cu forța, că nu sunt de acord cu șantajul vaccinal ”te înțepi sau te dau afară” și că statul nu are ce căuta în relația medic-pacient. Apoi am făcut mișto de nonsensurile măsurilor de pandemie cu babele ținute în frig, cu piețele închise și supermarketurile deschise, cu bolnavii cronici batjocoriți, dar mai ales am făcut mișto de toți micii torționari psihopați care voiau să aresteze, să bată, să anuleze asigurările medicale ale ”rebelilor”. M-am gândit că trebuia să combată cineva toți turnătorii care făceau campanii de hărțuire online la câte-un pensionar care își uitase masca acasă. Am boală pe comisari politici și pe secretari de partid, indiferent de culoarea ideologică. Am să fiu antisistem până mor, chiar și dacă maică-mea ajunge sistemul. Și uite așa am devenit instantaneu antivaxxer. Am pierdut prieteni și pe chestia asta, deși mă vaccinasem corespunzător și scrisesem că m-am vaccinat. Acum nu mai contează dacă am avut dreptate sau nu cu studiile, cu marile organizații care au anunțat cam aceleași concluzii, ani mai târziu. Aparent, credința în știință e tare selectivă. E pe denominații și secte, la fel ca la religii.

În ultimă instanță, contul cel mare mi-a fost sabotat și blocat permanent până a trebuit să-l închid. N-am plâns prea mult după el pentru că nu trăiam din scriitură sau influencing. Nu vindeam nici crypto, nici creme de cur ușor folosite. Cu sau fără cont eram la fel de sărac. După cititorii pe care i-am pierdut nu-mi pare rău. Acuma… după prietenii pe care i-am pierdut am suferit un pic, trebuie să recunosc. Meritau să fie pierduți cu siguranță, dar tot m-a durut. E urâțel să te duci în aceeași bodegă în care adunai praf ani la rând și toată lumea să se uite de-odată urât la tine. Să devii brusc înconjurat de universul satisfacțiilor meschine. Cam tristuț că oamenii care te cunosc de amar de ani sunt în stare să te scoată de la inimă dintr-o dată. Să se prefacă că nici nu te-au văzut. N-am zis nimic. Am înțeles și-am lăsat-o cum a căzut. Ideea e că astfel de prieteni merită cu siguranță pierduți, lepădați fără discuții ca pe un bandaj murdar de peste rană. Dacă prietenia lor… și chiar și politețea lor s-au putut pierde din atâta lucru, nu erau oamenii tăi. Pentru mine e ca și cum ai pierde un soț care e în stare să divorțeze pentru că nu porți rochia lui preferată sau o soție care nu poate trece peste faptul că nu-ți place ciorba.

La mine chestiile astea politice nu contau. Aveam prieteni gay, prieteni bisericoși… toată lumea era oricând binevenită la masa mea. Ba chiar încercam să-i adun la aceeași masă ca să mai relaxez spinările astea îmbățoșate de atâtea prejudecăți. Am considerat că, pentru a stinge frica de ceva, trebuie să confrunți acel ceva cu mintea deschisă. Nu-mi făceam păreri despre om în funcție de cum votează sau cum vede el un peisaj geopolitic complicat de două milenii de istorie. Nu mă interesa cu cine se culcă. Nu cred că mi-am întrebat prietenii în viața mea care este activitatea lor sexuală și cum se penetrează orificiile corespunzător. Am tratat pe toată lumea la fel, indiferent că erau posesori de vagin sau penis. Mi-am apărat toți dragii la fel, indiferent de natura lor. În timp mi-am dat seama că apucătura asta este enervantă pentru mulți, pentru că oamenii vor să fie speciali, nu egali. Vor să fie privilegiați în mintea și sufletul tău. Să ocupe un loc special, dar și unic. Să nu poată fi ocupat și de altcineva. Nu caută respectul reciproc, ci validarea. Vor să le dai dreptate, nu argumente. Dacă te porți egal cu femeile, majoritatea te vor considera misogin. Pentru că nu căutau egalitatea, ci privilegiul… periajul. Aparent, nu ai respect pentru ele dacă nu le cocoloșești și le vorbești verde în față. Curios. Pe mine mă insultă mai tare să mă minți frumos decât să-mi spui adevărul pe față. O polemică nu poate fi câștigată pentru că ai anumite organe genitale pur și simplu. La bărbați e cam la fel. Dacă te porți egal cu toată lumea, majoritatea vor crede că respecți pe cine nu merită. Vor să te porți mai frumos cu ei decât cu ceilalți. Ba mai mult. Vor să participi la batjocura celui considerat mai nedemn de respect. Se supără dacă interacționezi la fel și cu ”celălalt”, mai ales dacă celălalt este considerat un paria.

Am trăit prost toată viața, pe ideea că principiile și valorile sunt mereu aceleași. Nu se pot schimba în funcție de ideologii, steaguri sau prejudecăți. Doar ideile se pot schimba în funcție de principii. Așa că nu mă puteam purta diferit și nu puteam avea respect sau empatie selectivă în funcție de bărbat, femeie, creștin, ateu, gay, rus, ucrainean, american, arab sau evreu. O nedreptate e o nedreptate, indiferent de producător. Spun că am trăit prost pentru că principiile astea te fac să pari mereu un Gică Contra de profesie. Mai ales într-o lume nouă în care trebuie să schimbăm absolut orice, doar ca să păstrăm anumite ideologii. Păstrând principii devii obositor în ochii altora. Oricine are o limită și se satură la un moment dat. Obosește să fie om. Limita e la umanitate și inteligență întotdeauna. Limita altora nu-i vina ta, dar pică mereu pe tine. Individul nu se poate opune grupului la nesfârșit. Raportul de forțe e prea dezechilibrat. Tocmai de-astea scopul crizelor permanente și al activității de ”doom scrolling” este să te agațe finalmente cu ceva. Nu percutezi la frica de Irak, dar te agață cu Afganistanul. Nu percutezi la palestinieni, dar te agață cu ucrainenii sau cu rușii. Nu percutezi la frica de ruși, iaca Iranul. Nu te sperie SARS? Ia de-aici pandemie! Nu ți-e frică de creștini? I-a de-aici frica de LGBT, trans-toate-alea, vin să ne mănânce, săriți lume! Nu există să nu te temi de ceva, să nu obosești și să nu te arunci în brațele doicilor guvernamentale după toate fricile pe care le vând ăștia zilnic.

Așa te cooptează sistemul în narativul lui. Te arunci în brațele lui de frică și-apoi te educă ca pe copii: ”Ia-ți pastiluțele și du-te devreme la culcărică pentru că afară sunt extremiști răi care nu gândesc la fel ca noi. Ei nu au valori și nu sunt oameni. Nu respectă democrația, ordinea publică sau uniformitatea ideologică a noastră care suntem de bună credință. Ei sunt mai prejos decât noi. Nu te uita în direcția lor, că te infectează. Fă-te că nu i-ai văzut. Dacă ești forțat să interacționezi cu ei, pune-le etichete ca să știm de unde să-i luăm! Stai cumințel aici și detestă mocnit pe toată lumea. Teme-te! Aplaudă moartea și hlizește-te la dezastre umanitare transformate în meme! Tu ești cel mai bun și cel mai frumos cetățean din lume. Nu ai nevoie de alte păreri. Pupi-pupi, tzine e tzel mai frumos contribuabil? Tzine??? Ia zi, tati, cin-te-a supărat? Oamenii răi? Conspiraționiștii? Spune-mi mie și-i rezolv eu!”.

În ultimă instanță victoria este a celor care dezbină pentru că eu simt totuși o slăbire atunci când pierd prieteni sau amici, din orice tabără ar fi ei. Simt o împuținare, cum ar veni. Deși știu că oamenii ăia nu-mi erau prieteni foarte buni, păreau a avea potențial. Puteau fi o influență pozitivă în viața mea. Mă simțeam mai puternic alături de ei. Da, era o iluzie. Ei sunt la fel de singuri și slabi ca și mine, doar că au confortul artificial oferit de gândirea de grup, oricare ar fi aia. Sunt camuflați în grupul de zebre, toate dungile sunt la fel și se simt mai protejați împotriva prădătorilor. Partea proastă e că nu-și văd țarcul și trăiesc cu senzația că sunt zebre libere în savană, nu la Zoo. Într-un final n-o să vină turma să le aducă chiftele la spital când fac cancer, dar oamenii trăiesc cu împăcarea placidă că, atâta vreme cât nu spun ceva controversat și sunt relativ sănătoși, vor fi tolerați de turmă fără probleme. Nu acceptați. Tolerați. A accepta presupune a înțelege și a îmbrățișa sincer defectele altuia, înțelegând că sunt defecte. Dar în societatea asta toți sunt perfecți. Nimeni nu mai are defecte care să necesite un compromis afectiv. Nimeni nu mai iubește în ciuda defectelor. Defectele altora merită pedepsite cu excluderea completă din societate și din viața noastră. De-asta nu se vorbește de acceptare, ci de toleranță. Pentru că limita tolerabilului poate fi împinsă mai mult decât limita acceptări. Pentru acceptare trebuie să adresăm totuși niște defecte și neajunsuri, să lucrăm la ele, dar pentru toleranță nu-i nevoie. Toleranța este suportabilitate, nimic mai mult. Prizonierii pot tolera multe pe lumea asta până își pierd mințile. Totul e să-i iei ușor, din aproape în aproape.

Durează ani de zile să te ridici în ochii cuiva, dar poți cădea într-o clipă. În ultimă instanță, efortul nu merită dacă rezultatul poate fi năruit atât de ușor. De ce ai mai investi în prieteni dacă situația ta este mereu suficient de fluidă încât poți fi concediat din funcția de om, la prima abatere. Acum nu mai sunt cum eram. Prefer să beau doar cu nevastă-mea. Stau acasă. Dacă ies, masa mea e închisă. Nu mai sunt locuri. Nu e nimeni binevenit din oficiu. Nu critic și nu batjocoresc pe nimeni, dar nici nu mă mai bag în seamă cu lumea. Nu vreau să fiu deranjat, nici să deranjez. Dacă nu mă saluți, îți mulțumesc sincer. M-ai privat de un prost. Să fii sănătos! Dacă ai păreri, ține-le pentru Facebook. Fiecare cu pagina lui. N-am chef de vorbă. Nu vreau să știu ce crezi tu că ar fi normal. Caută normalitatea la altă masă. Chiar și dacă văd pe careva că n-are cu cine bea, mă fac că n-am văzut. Dacă-și ia pe cârcă sau e batjocorit, nici nu mai clintesc. Nu-mi obosesc sprânceana. Vremurile în care eu mă băgam pentru alții, iar alții mă lăsau să-mi iau flegme au apus demult. Nu le-am apus eu. Mi-au fost apuse cu forța, dar am acceptat într-un final. Am înțeles care sunt limitele relației mele cu mulți. Aș putea descrie într-un singur cuvânt – Karma. Când va veni vremea să vă luați pe cârcă, nu contați pe mine. Pentru că, dacă istoria ne învață un lucru, este că întotdeauna vine vremea la toată lumea. Negreșit. Cu toții avem nevoie la un moment dat de cineva, de apărare, de prieteni pe bune. Măna mea nu mai poate fi întinsă pentru că încă n-am curățat-o de scuipatul celor pentru care o întinsesem. Nici n-o curăț. O las așa, cu scuipat în ea, ca să-mi amintesc de cât de mult mă poate costa naivitatea.

Autor: Dan Pavel

Dan Pavel: „Când mă uit pe social media îmi vine să-mi dau palme ca să mă trezesc!”

Când mi-e rău mă mai uit la tot felul de clipulețe de-astea “trending”. Cu ocazia asta am văzut că au redevenit populare perucile la bărbați. E plin de clipuri cu instrucțiuni de lipit, coafat și aranjat peruci pe generația asta de tatuați care n-au o problemă în a fi penibili atâta vreme cât sunt toți penibili în același fel. Să mor de nu s-au întors toate modele de căcat de pe vremea babacilor noștri. Au revenit gagurile de Revelion TVR2, perucile, autocenzura, adidașii ăia albi, chinezești, și blugii cu talie înaltă model Cerbul de Aur, circa 1981. Mă rog, ei au senzația că glumele sunt noi, că adidași nu-s făcuți tot în China, iar blugii ăia bleu, scurți la gleznă și înalți în talie, sunt din Stranger Things. Când o văd pe una cu blugii ăia de origine turco-ceaușistă, cu adidași albi și ciorapi flaușați, am flashback la vremurile în care încălzea mama apă la reșou ca să mă clătească pe cap. Îmi moare cucu’ instant. Doar caseta cu Aura Urziceanu mai lipsește din peisaj. Bine ați venit în împărăția guguștiucilor de profesie, care halesc orice căcat pe nemestecate dacă pui eticheta potrivită pe el. Dacă știa Ceaușescu că tot ce le trebuie românilor ca să fie fericiți este TikTok, iluzia de libertate și 50 de bani pe sticla reciclată, era președinte și-n ziua de azi.

Când mă uit pe social media îmi vine să-mi dau palme ca să mă trezesc. Am senzația că am condus beat mașina timpului și-am ratat intrarea în secolul 21. Sunt proptit într-un povârniș, undeva între 1984 și 1991, cu sângele curs din nas și daună totală. Mâine poimâine votează GenZ tot cu Iliescu, ca să fie cercul complet. Probabil că perucile astea bărbătești, high-tech, sunt pentru cei care nu-și permit un implant în Turcia. Acolo ajungi când nu te lasă soarta să fuți prin alte mijloace decât șapte ani cu executare. După două reclame de-astea ajungi să crezi că, dacă lași un corigent să-ți bată părul în frunte ca la păpușile chinezești, o să scapi de blestemul de a fi un coclaur cu licență la școala vieții și miros dulceag între degetele de la picioare. Nu știu de unde disperarea asta cu părul la bărbați, dar pare problemă mare. Eu am început să chelesc pe la 20 de ani și de-atunci umblu ras în cap. Nu mă înțelegeți greșit. În părți și pe urechi am cel mai frumos păr pe care l-ați văzut vreodată, dar nu-l las eu să crească suficient încât să-l fac pasarelă pentru păduchi, ca Băsescu în anii de glorie. Umblu ras de vreo două decenii și n-am avut niciodată o problemă cu respectul sau cu vreo penurie de păsărică. Am activat pe ideea că eu nu comentez dacă ai sau nu țâțe, iar tu nu comentezi dacă am sau nu păr. A mers foarte bine până acum și nu mi-a lipsit atenția feminină. If it ain’t broke, don’t fix it!

Fraților, trebuie să învățați să vă cărați defectele mai cu demnitate, că prea sunteți penibili cu perucile, cu implanturile nereușite și cu fațetele alea dentare care sunt mai albe decât porțelanul din veceu. Nici copiii n-au dinții de lapte atât de albi cum îi au fuckerii ăștia de 45 de ani care mișună prin cluburi de zici că e ofertă la Prostamol. N-am văzut dinți atât de albi nici la rechinii de pe Discovery. Cine dracu’ îi îmbârligă pe-ăștia să-și cumpere faianța aia de spital și să și-o lipească în gură? Nu le zice niciun stomatolog? Fratemeleu, nu ți-i fac mai albi de-atât că îmi iei ochii pe palmă! Îmi arzi retinele dacă trece vreunul cu faza lungă și te prinde zâmbind. Oare există o opțiune care se numește “neon” la culorile de dinți? Așa și cu perucile. Trebuie să le zică cineva că-s penibili până nu e prea târziu. Pe urmă o iau razna de tot, fac împrumut la bancă cu dobândă de 35% și se întorc din Turcia cu flocii ăia bătuți în creștet, la distanțe egale, din care mai lipsesc doar lățeii. Cred că-i întreabă înainte de operație: “Care ar fi idealul dumneavoastră masculin? – Cătălin Măruță colț cu Robert Negoiță! Așa mi-aș dori să arăt. – Am înțeles! În cazul acesta avem o ofertă excepțională la un mistreț donator pe care l-a lovit autocarul de Istanbul adineauri și credem că vi s-ar potrivi perfect. E proaspăt, să știți! După ce îi transplantăm părul pe dumneavoastră, merge și de-o friptură.”. Au ajuns ăștia să aibă și părul în leasing, nu numai mașinile. Oricum și implantul poate cădea după câțiva ani, cu toată valiza aia de substanțe pe care trebuie să le folosești ca să rămână. Pot ajunge să plătească la o frizură care a picat înainte să se termine ratele.

Mă întreb cât poate să reziste înșelăciunea cu peruca până se prinde femeia că ești lucios pe căpățână ca un aeroport de muște proaspăt inaugurat. Două săptămâni? O lună? E imposibil să o minți la nesfârșit că ai păr. Tot trebuie să faci sex la un moment dat, transpiri și ți se dezactivează lipiciul ăla de pe țeastă. Când te apleci să pupi femeia jos, odată îți cade bursucu’ din creștet direct între picioarele ei. Aia țipă, normal, pentru că nu se aștepta să participe și-un al doilea animal la petrecerea voastră și… S-a dus romantismul! Nu-ți mai revii niciodată cu demnitatea după ce ești obligat să-ți recuperezi peruca dintre picioarele unei femei. Plus că femeia te mai apucă de cap să te mai ghideze, să te mai simtă. Nu cred că se înveselește dacă rămâne cu șomoiogul în palmă din greșeală. Când te-o vedea chel în creștet și cu părul pe margini, ca un călugăr franciscan din secolul 13, i se usucă ăleia vaginul de absoarbe și umezeala din cameră.

Eu cred că aș muri dacă aș fi obligat să fac sex cu blana aia de viezure pe cap. Nu cred că mi s-ar mai scula dacă ar trebui să stau cu grijă să nu-mi cadă mortăciunea din creștet. Să o pândesc să nu se dezlipească de vreun colț, să nu-mi fluture în timpul sexului de zici că m-au scalpat mohicanii… Și dezbrăcat și cu capacul de păr căzut peste ochi, aș arăta ca rezultatul unei autopsii nereușite. Nu mă mai sună aia în viața ei după așa experiență. O șochez pe viață de ajunge să-i tragă pe toți de ciuf ca să vadă dacă li se întinde fața sau nu. Cine dracu’ are răbdare să îngrijească peruca aia de două ori pe săptămână când eu spăl mașina o dată pe an? Sigur aș uita de aracet sau ceresit, sau cu ce mama dracu’ se unge ca să stea. Mi-ar zbura direct între țâțele neveste-mii la prima adiere de vânt. Cred că nu s-ar opri nevastă-mea din râs nici tranchilizată.

Mă întreb cum ar înfrunta ăștia un baraj de artilerie dacă ei nu pot înfrunta o femeie când n-au părul lipit pe cap cu superglue. Faza asta cu perucile e ca și cum ți-ai lua bărbați de pe Temu. Arată bine doar în poza de marketing de pe social media, de la distanță și cu mult Photoshop. Totul pare în regulă până îți ajunge coletul. Pe urmă constați că e Jeson Monoa, nu Jason Momoa, tatuajele sunt scrise greșit, iar pletele vin separat și necesită asamblare. Când te apropii și-i vezi granița între părul adunat de la necunoscuți și șapa aia autonivelantă care se toarnă sub el, cred că-ți sparge lindicul chiloții și fuge în lume.

Autor: Dan Pavel

Dan Pavel: “De fiecare dată când văd campanii de întrajutorare mă încearcă sentimente contradictorii”

De fiecare dată când văd campanii de întrajutorare mă încearcă sentimente contradictorii. Dați un ban pentru un copil care trebuie operat. Dați un ban pentru cei cărora le-a luat viitura toată gospodăria. Dați un ban pentru… Pe de o parte aș vrea să ajut pe toată lumea. Oamenii trebuie ajutați, fără îndoială, indiferent de originea lor. Refugiați, sinistrați, bolnavi, sărmani, de orice culoare, etnie sau crez… nu contează. Așa e omenește – să ajuți. Ajutorul îl oferi pentru tine, pentru sufletul tău, nu pentru colonizarea spirituală a celorlalte suflete. Nu pentru like-uri. Pe de altă parte mă apucă o revoltă fără margini pentru că oamenii ăia sunt nevoiți să ceară ajutorul în condițiile în care noi i-am ajutat deja. Țara asta are instituții, rezerve, inspectorate de urgență, spitale, case naționale de asigurări, personal calificat, fonduri de urgență și toate mecanismele necesare pentru a-și ajuta cetățenii. Toate astea sunt plătite din banii noștri tocmai ca să putem ajuta atunci când apare o problemă. În ultimă instanță, ideea de Stat se reduce la mecanismele unei companii de asigurări. Cetățenii plătesc asiguratorului pentru a li se asigura sănătatea, viața, libertatea, educația, protecția fizică și a bunurilor. Statul nu are niciun alt sens decât ăsta. Altfel nu are de ce să existe. Dacă nu poate asigura aceste lucruri, nu suntem un stat, ci o adunătură de băștinași.

Noi am plătit deja ajutorul. Ăsta este tot contractul social: Noi dăm bani la stat toată viața, în fiecare lună și în fiecare an, tocmai ca să ajute pe cine are nevoie. Că eu poate nu voi avea nevoie 50 de ani de ajutor, dar are altcineva nevoie până atunci. Dă-i omului banii ca să-și opereze copilul și, când îmi va veni mie sorocul, mă voi baza pe banii care s-au strâns între timp de la alți oameni. Ce rost au toate instituțiile astea dacă un copil nu poate fi operat în România? Dacă bolnavii de cancer nu au acces la medicamentele necesare? De ce strângem banii la oală, de la toată țara, dacă amărâții ăia nu pot primi ajutor când îi dărâmă furtuna? Pentru ce mai facem toate astea? Ca să donăm prin Facebook când se întâmplă ceva nasol? Să facem milogeală printre vecini și prieteni? E umilința supremă. De fiecare dată când văd o campanie online de întrajutorare mă simt furat și trădat. Simt că, pe lângă acei oameni disperați, mai suntem umiliți și noi încă o dată. Am plătit deja. Mecanismele există. Instituțiile astea obeze și puturoase, în care directorii umflați de osânză sunt plătiți împărătește, iar femeile de serviciu pleacă acasă cu stomacul lipit de șiră, sunt susținute din banii noștri. Deseori plătim până în punctul în care nu mai avem de unde da amărâților, pentru că ne-a luat statul toți banii.

Campaniile astea îmi aduc mereu aminte că trăiesc în japca supremă. Pentru că oamenii nu cer telefoane, implanturi de sâni sau bemveuri. Își cer dreptul la viață și la sănătate pentru ei sau pentru copiii lor. Își cer înapoi o parte din contribuțiile pe care le-au dat statului atâta amar de vreme. Fiecare campanie de genul ăsta îmi amintește că statul mă înșală. Că banii mei nu ajung la școlarizarea sau însănătoșirea unor copii, că nu hrănesc o babă care culege legumele stricate de sub tarabă, dar se duc în armament, în subvenții pentru mafia fosililor, pentru mafia financiară sau imobiliară, în salarii obscene pentru politicieni, privilegii pentru generali și pensii speciale pentru tablagii de profesie. În timp ce clasa politică e preocupată să înstrăineze, să fure, să vândă țara la fier vechi, să saboteze activ industria și agricultura, noi ne certăm pe câte genuri sunt și pe care hoțoman are mai multe clase. Ce contează câte clase are ăla care îți dă în cap? O să te doară cucuiul mai puțin? O să ne certăm pe mărunțișuri până vom ajunge toți cu căciula în mână, cerșind pe internet să ne ajute cineva. O țară de clienți fideli care așteaptă la nesfârșit un operator de la Relații cu Clienții: ”Pentru democrație apăsați tasta doi. Apelul dumneavoastră este foarte important pentru noi. Vă rugăm așteptați! … feelings… nothing more than feelings… tara-ra-ra raaaa… Vă rugăm așteptați! Apelul dumneavoastră este foarte important pentru noi…”

 Autor: Dan Pavel

Dan Pavel: “E mișto de tot cu ăștia”

 

Cică a venit Urgia Albă pe peste tot și e prea frig pentru mașinile electrice. Posesorii din UK sunt sfătuiți să-și preîncăleazscă mașinile ca să poată fi încărcate. Cu diesel, cumva? Mulți proprietari din Chicago și-au abandonat mașinile la stațiile de încărcare, alții stau câte cinci ore în frig ca să le încarce cât de cât. Restul și le-au tractat cu platforma pe motorină. Autoritățile din lumea clovnilor recomandă ca mașinile să fie ținute în garaj, la temperaturi rezonabile și să fie încărcate toată noaptea. De-asta îmi iau mașină – ca să o protejez eu pe ea de frig și vreme rea. Pun plapuma pe ea, o bag în priză și plec cu bicicleta.

Norvegienii au investit masiv în vehicule electrice de transport în comun. Din păcate, au uitat că trăiesc în Norvegia și acumulatorii autobuzelor nu reacționează bine la frig. Transportul în comun a fost grav afectat. Canadienii avertizează proprietarii să nu conducă vehicule electrice până nu se potolește vremea. E Canada, deci… la primăvară probabil, Evident că acumulatorii se încarcă mai greu și se descarcă mai repede la temperaturi scăzute. Asta produce îmbulzeală la stațiile de încărcare și scade serios autonomia vehiculelor. Până și vecinul care se jura toată ziua că mașina lui electrică e cea mai mișto din lume, a venit acasă cu mașina pe motorină. Nu i-am mai zis nimic, dar o să dau zăpada în dreptul lui pentru că merită.

E mișto de tot cu ăștia. După ce că ardem mai mulți fosili ca să își încarce mașinile, trebuie să ardem și motorina ca să-i aducem acasă din câmp sau de unde i-a lăsat bateria. Mă întreb ce efect au câteva ierni grele asupra longevității acumulatorilor în general. Având în vedere că înlocuirea unui set de acumulatori costă cât o mașină nouă pe benzină, am senzația că, peste câțiva ani, vom vedea parcuri întregi de vehicule electrice abandonate. Nu mă miră că producătorii auto dau înapoi sau că Hertz vinde 20 de mii de mașini electrice ca să cumpere vehicule cu combustie.

Cea mai mișto inovație a secolului 21 este generatorul pe motorină care funcționează 24 din 24 ca să țină în funcțiune o stație de încărcare a vehiculelor electrice. Consumi motorină cât o locomotivă ca să încarci ecologia din capul ăstora care plătesc mai mult ca să mute poluarea dintr-o parte în alta. Există o conspirație care spune că, dacă am păstra vehiculele vechi câțiva ani în plus, am reduce semnificativ impactul asupra mediului. Având în vedere că majoritatea proprietarilor de pe glob schimbă mașinile la 3 – 5 ani, iar impactul ecologic al producției de vehicule electrice e cu 70% mai mare (conform Volvo), practic situația ecologică s-a înrăutățit semnificativ, în loc să se amelioreze.

Mașina mea are 15 ani. N-am păstrat-o din considerente ecologice, dar n-am simțit niciodată nevoia să-mi iau alta atâta vreme cât asta nu m-a bătut niciodată la cap. Să se calculeze ce impact ecologic aș fi avut dacă cumpăram 4 mașini electrice în 15 ani. Trecând peste problemele de logistică, lipsa de confort sau infrastructură, vehiculele electrice nu vor salva planeta atâta vreme cât producția de energie e murdară, iar producția de acumulatori e super-toxică. Doar cresc cererea de energie și mută poluarea la producători. Să nu uităm că majoritatea acumulatorilor sunt produși în China – cel mai mare poluator al planetei – iar prețul acestora e plătit în vieți omenești pe trei continente.

Trăim într-o nouă realitate post-adevăr în care gazul natural este considerat verde ca să se poată lăuda toți escrocii că produc energie curată. Culmea ipocriziei este Norvegia care se laudă cu 95% energie regenerabilă, dar uită să precizeze că este unul din cei mai mari exportatori de fosili de pe glob. De la debutul invaziei din Ucraina, Norvegia a făcut 131 de miliarde de euro din exportul de produse petroliere în Europa. Când îi aud spunând că trebuie să renunțăm la fosili, mă întreb dacă norvegienii sunt într-adevăr dispuși să renunțe la 30% din PIB și 42% din veniturile statului. Bășinile par foarte curate și respirabile pe planeta Norvegia. Pe restul planetelor ardem fosili și respirăm același aer.

Pe locul doi la ipocrizie ecologică e Germania care a închis centrale nucleare ca să redeschidă mine și centrale pe cărbune. Cele mai mari mine din Europa sunt în cele mai ecologiste țări. Căpitanii ecologiei filmează eoliene în timp ce exportă cărbune, gaz și petrol. Se laudă cu energia verde, dar exportă deșeuri și producție toxică în lumea a treia. Impun deindustrializarea națiunilor subdezvoltate ca să se felicite între ei la conferințe verzi la care se duc cu avioanele private. Pe urmă îi arvunesc pe ăia de la Just Stop Oil să vandalizeze muzee și să blocheze, CULMEA, cursa de Formula E – cursa de mașini electrice. Că și-ăia sunt la fel de deștepți ca și ăștia pe care i-a prins gerul cu Tesla pe autostradă.

Dar… nu mai contează. Trăiască ecologia! Tot ce contează e legislația de la priză încolo și toată vina cade mereu pe consumator care trebuie să plătească în plus atât pentru mașini, cât și pentru frauda ecologică. Mi-au înghețat lacrimile de râs când i-am văzut pe-ăia cum fac planton lângă mașinile electrice rămase în zăpadă. Dădeau vina pe Tesla și urlau la Elon Musk. Mașinile alea sunt pentru mers la terasă și la butic, nu pentru traversat țara în timp util, mai ales pe viscol. Nu-i vina producătorului că sunt ei imbecili. Nu-i prost ăla care vinde, ci ăla care cumpără. Partea proastă e când te obligă statul să cumperi prin legislație, că așa cere libertatea și democrația mai nou.

 

Autor: Dan Pavel

Dan Pavel: “Se apropie alegerile și nu știu cu cine să votez. Cu o putere care nu dă doi bani pe mine sau cu o opoziție care mă detestă vizibil?”

 

Se apropie alegerile și nu știu cu cine să votez. Cu o putere care nu dă doi bani pe mine sau cu o opoziție care mă detestă vizibil? Pe putere o cunosc prea bine și știu că-i compromisă. Vândută pe puțin, nătângă până-n măduvă. E sleită de puteri și talent ca o târfă îmbătrânită ce nu poate renunța la o imagine fictivă pe care n-a avut-o niciodată. Trebuie să găsesc pe cineva în toată șleahta de gușați cu priviri goale care se înghesuie să taie panglici inaugurale la orice șapă nivelantă turnată pe milioane de euro. Aștept blazat regimentul de necro-jurnaliști și spălători de cadavre politice care să-i mai împrospăteze un pic și să mă lămurească. Se simte sfârșitul pentru vechea generație de ghiorțoi reumatici. Economia e pe drugi, resursele pe terminate. Ultraliberalismul trosnește din balamale. Sunt ultimele raluri. Ar fi moment de panică, dar sunt atât de îndopați încât nici măcar nu se pot agita. Nu se mai ascund când fură sau când sunt prinși cu minciuna. Gâfâiala și praporul umflat i-a făcut prea leneși.

Și-au injectat odraslele prin toate crevasele națiunii. Au umplut tocăria de ouă, ca gândacii din casele bătrânești. Plescăie pofticios văzându-mă captiv în jocul lor electoral lipsit de piese. Sunt prizonier într-un spectru politic ce pornește de la extrema dreaptă europeană și ajunge la extrema dreaptă ultranaționalistă. M-am trezit înconjurat de directori de vânzări, cu obezitate morbidă, care vând pastile pentru slăbit. Ei nu slăbesc niciodată, dar vor să mă însănătoșească pe mine. Creaturile astea mă sfidează relaxate pentru că n-am unde evada dintre mandibulele lor instituționale. Totul e al lor. Bălos, al lor. Frenetic și masturbator, al lor… Pastila de slăbit e tot ce pot să cumpăr. Au jecmănit, și-au însușit, au viermuit, au mestecat carcasa putrezită. Au trădat țara pentru care au jurat pe Biblie. Dacă ar fi avut o zgaibă de bun simț, ar fi fugit smeriți la inamic, ca trădătorii din Războiul Rece. Acum se uită somnolent la crevasele putrezite și așteaptă eclozarea odraslelor ce vor albi oasele de pe hoitul național.

Trebuie să găsesc ceva în insectarul de lucioși sătui de mine. Ceva care să se poată înfrupta hulpav și din copiii ce vor veni în urma mea. Măcar o opoziție care mă dezgustă, dar nu atât de intens cât o dezgust eu pe ea. O mică burghezie de cafenea, pedantă și împopoțonată caraghios, preocupată doar de flegme pe toată durata opoziției. A scuipat ba pe mine, ba pe reverul ei delicat. A dat în clocot de slugărnicie corporatistă, de poliție pandemică, de halucinații fascistoide și militarism. A vândut zâmbind antiromânism și anticreștinism la fiecare colț de stradă. În timpul liber a făcut lobby ecologist pentru mafia fosililor. Și-a pălmuit toți slujbașii electorali de parcă am fi fost iobagi îngenunchiați la papucul boierilor întorși în hotare. E opoziția educată la Londra și Sorbona care mi-a înfierat părinții și mi-a batjocorit bătrânii cu obrăznicia unui tractorist din Dorohoi. A aplaudat frenetic oagărimea care mi-i îmbrâncea și mi-i ținea în frig la pandemie. Protipendada elegantă a râs zgomotos de speranțele lor puerile, de vorba lor stângace, de sărăcia amară și de relicvele lor sfinte.

Acum îmi face ghiduș cu ochiul… jagardeaua glumeață care ne-a asmuțit frate pe frate și a râs de noi când ne băteam pentru ea. Și toate astea pentru ce? Ca să ne-arate cât este de evoluată și ispititoare. Oricât de înaltă ar fi școala, nu te poate transforma în om. A însămânțat intoleranță în sufletele tuturor, apoi a aplaudat batjocura în numele toleranței și acceptării. Chiar de ar ști măcar acum cât a greșit, protipendada progresistă n-ar putea fi onestă nicio clipă. Nici în al unșpelea ceas nu e în stare să-și îndulcească ghiersul de viperă parșivă. Măcar cât să mă mintă frumos ca să mă apropii din nou de ea. Să mă vrăjească cu glas dulceag și moderat sau să-mi promită lucruri. Nimic! – urlă un tunet categoric. Nimic! – răspunde un ecou distant. Nici cât să las garda jos, să mă las mușcat de beregată a nu știu câta oară. Vipera nu-și poate depăși sârma ghimpată a elitismului ca să mă îmbrățișeze frățește. Nu mai visez la un armistițiu onest, dar nici măcar efortul minciunii nu-l mai merit.

Chiar dacă eu aș putea ierta-o pentru că s-a înșelat amarnic, ea nu mă va ierta niciodată pentru că am avut dreptate. Ca orice bicisnică cuprinsă de frenezia narcisismului, nu se mai poate uita îndărăt din orgoliu, nici măcar atunci când știe sigur că-și dărâmă căsnicia. Mă doare. O simt cum mă privește uneori cu o compasiune neglijent simulată, dar nu mai are energie pentru mine. Se încăpățânează să cocheteze cu amanți scălâmbi pe care nu-i va convinge niciodată de farmecele ei. Pentru ea sunt târâtură, iar de aici, dintre viermii ca mine, nu pot evolua decât la o târâtură docilă. Asta dacă mă prosternez cum se cuvine, dacă gândesc ca ea, dacă trăiesc și mă închin umil la chipurile ei cioplite. Pentru a primi această grație ar trebui să tac smerit, poate să scuip pe steag sau să disprețuiesc vreo cruce. Să-mi neg orice tendință netrebnică de a gândi incorect politic. Să accept orice idee falimentară doar pentru că-i venită de-afară. Poate atunci, cu suficient efort din partea mea, aș atinge mântuirea progresistă, iar viermele de mine ar putea fi înălțat, în corul tunător al menopauzistelor divine, la o treaptă mai sus din infern.

La Dreapta Tatălui Politic și-a Sfintei Opoziții mă așteaptă cohorta de canibali evlavioși. Îmi zâmbesc printre măsele ascuțite, într-o încercare stângace de a imita umanitatea. Este ”soluția salvatoare” care plesnește de ipocrizie, de homofobie și balcanism hipertrofic. E procesiunea smerită a cerșetorilor de brânză și de atenție. Își târșâie zgomotos credința la sărbătoarea sfinților Tupeu și Flecarie. Urlă teatral un naționalism de saltimbanc scăpătat: Bine ați venit la Brigada Diverse varianta politică! Orice, numai scandal să iasă! Avem ideologia viralizării de TikTok – Cum să fii pârțotină de succes în zece secunde și să distragi atenția de la goliciunea interioară. Veniți la noi dacă vă plac glumele xenofobe cu deget în cur și platforma politică de asmuțire a câinilor la drumul mare. Pe unguri, pe gay, pe femei, nu contează pe cine… Găsești mata pe cineva care nu-ți place și punem câinii pe el!

Avem Black Friday la instigare. Avem și intelectuali grămadă, la fel ca restul partidelor de la putere. De la profesori de șmecherie, academicieni de școala vieții, filosofi de păcănele și până la intelectuali misogini. Pentru niște scriitori care n-au fost niciodată între picioare unei femei, autorii noștri imită foarte bine o pizdă cu vaginoză bacteriană. De la distanță arată aproape normal, dar de undeva vine un miros de neliniște. Glumim! În realitate ne lipsește căldura umană și profunzimea necesară pentru a trece drept vagin autentic. Dar nu contează… Votează-ne pe noi dacă îți displac în general toți oamenii care nu gândesc exact ca dumneata. Cum care este diferența de sentiment între opoziția noastră și opoziția cealaltă? Ne jignești, dom‘le! Păi și-ăia scuipă pe toată lumea care nu e ca ei, dar noi pupăm tricoloru‘ în timp ce facem asta!

În ce crede societatea asta moftologică? Mărșăluiește caricatural un patriotism abstract pe care nu-l pot defini dincolo de filosofia lui Nae Cațavencu: ”Româniiiaaa! Patriaaa! Țărișoara noastră sublimă! Nu voi să știu de Europa dumitale, eu voi să știu de România mea!!! Progresul, stimabile! Progresul!!! Că doar ești confrate cu mine!”. De undeva vine un iz fetid de Deja Vu. Nu pot să-l identific exact. Capitalizează pe sărăcie și deznădejde ca să câștige voturi cu vorbe goale. Sunt agațamente de valutiști politici care te prind la înghesuială ca să-ți tragă portofelul din buzunar. I-am mai văzut și-acum două decenii pe ulițele noroite ale copilăriei mele. Aceiași fanți de cartier, cuțitari de plăcere, semianalfabeți, hărțuitori glumeți și tari în gură. Au foamea în gât și prea puține reguli.

Îi știu prea bine pe mângâietorii ăștia de cap în gură. Dar n-aș putea… Chit că ar fi ultima opțiune dinaintea dispariției românilor din istorie, n-aș putea. Nu vreau să mă închin la vadimi dezgropați, vânduți pe preș în fața cimitirului. Nici măcar nu se ridică la nivelul cultural și intelectual al tribunului. Ăla era nebun, dar tobă de carte. Ăștia de-acum sunt doar nebuni. Sunt sacrificii morale nu compromisuri politice. N-aș putea ridica ochii din pământ ca să întâlnesc privirea prietenilor gay. N-aș putea veni cu fruntea sus în vizită la românii din lumea largă. N-aș putea să mă uit în ochii femeilor de lângă mine. Prefer să fiu urât pe nedrept de toată lumea, decât să fiu urât pe drept de cei puțini. Se apropie alegerile și nu știu cu cine să votez. Cu o putere care nu dă doi bani pe mine sau cu o opoziție care mă detestă vizibil?

Autor: Dan Pavel

Dan Pavel: “Țin să mai precizez că Google nu este un motor de răspunsuri corecte, ci un motor de căutare”

 

Mai multe persoane mi-au atras atenția că am comis niște exagerări în articolul anterior. Profit de ocazie ca să-mi cer iertare și să fac niște mici corecturi: În Ucraina nu au fost interzise toate partidele de opoziție, ci toate partidele de opoziție pro-ruse. Având în vedere că SBU și Departamentul de Stat American stabilesc cine este pro-rus, au fost interzise doar 11 formațiuni care nu au votat în unanimitate toate măsurile dictate Kievului. E ca și cum ai scrie că în România nu s-a interzis decât opoziția USR pentru că a votat împotriva redefinirii familiei, dar AUR nu a fost interzis. Apoi că AUR a fost interzis pentru că n-a votat pensii speciale, dar USR nu a fost interzis pentru că era deja.

Nici alegerile nu au fost interzise, ci suspendate temporar pe o durată nedeterminată. Vor fi reluate în momentul în care nu va mai exista opoziție pro-rusă și se va obține o unanimitate în suflet și simțire care să nu pericliteze democrația. Biserica Ortodoxă nu a fost interzisă, ci doar Biserica Ortodoxă pro-rusă. S-a dat un examen teologic scurt: ”Crezi într-unul SBU, Atotexecutorul, făcătorul de dreptate și democrație autentică? – Nu. – Ne pare rău, dar nu vă încadrați la ortodoxia acceptată de stat. Va trebui să mergeți cu noi! – Unde? – Nu contează! Mergeți!”. Negociatorul Denis Kirieiev nu a fost asasinat, ci a murit din cauze naturale în mașina SBU în care era transportat către detenție. Răcoarea intrată printr-o gaură de glonț i-a provocat o pneumonie severă. De altfel majoritatea jurnaliștilor și politicienilor pro-ruși care au trecut pe la SBU, fie au murit de covid, fie și-au dat demisia și nu s-au mai întors acasă de nervi.

Încă o mică corectură. Nu li s-au luat drepturile tuturor minorităților, ci tuturor minorităților din 2014. Acum se dau selectiv înapoi în funcție de cum dictează acordul preliminar cu UE și toleranța nou descoperită la Kiev. Astfel, minoritățile română, moldovenească, maghiară și poloneză își vor recăpăta drepturile parțial, dar nu vreo reprezentare politică relevantă. Cea mai importantă minoritate nu și le va recăpăta pentru că în jur de 20% din populație se încăpățânează să se identifice drept rusă, bielorusă, tătară etc.. Ăștia nu mai sunt minorități, ci dușmani.

Încă din 2014, fostele minorități au ales incursiunile punitive din Donbas. Și-au bombardat singuri școlile, clinicile și bisericile. Unii și-au blocat singuri plățile salariale și pensiile, apoi și-au reprimat violent toate proteste. Alții au ales să moară arși de vii prin Donbas sau Odesa. Mai erau și alte minorități care beneficiau de razii de intimidare din partea Sector Dreapta, S14 sau Azov. Două exemple ar fi minoritatea romă și cea LGBT care acum sunt protejate de parteneriatul UE pentru că majoritatea au fugit în Europa. Ăia care n-au fugit au fost luați la oaste cu arcanul și aruncați în prima linie sau sunt dispăruți deja. Minoritatea LGBT avea de ales între a fugi la Moscova ca să fie arestată și bătută de miliția creștină a lui Vladimir Putin sau torturată la pădure de miliția creștină a lui Stepan Bandera. Europa a fost o alegere mai bună.

De asemenea, Ucraina nu este un stat ultranaționalist de extremă dreapta. Aș vrea să-mi cer iertare pentru această intoxicare. În vederea aderării, UE nu putea tolera aceste organizații, iar Kievul a ales reabilitarea lor. Nicio minoritate nu mai are motiv de teamă pentru că toate organizațiile paramilitare de extremă dreapta, antrenate de serviciile britanice și canadiene, nu mai sunt ilicite. Au fost integrate în Armată, Garda Națională, Poliție și grupări parlamentare, unele de opoziție. Încă o dovadă că Ucraina are opoziție. Astăzi nu mai există niciun membru de extremă dreapta pentru că toți sunt primari, politicieni. generali, comisari, polițiști, militari și funcționari publici. La ultima numărătoare din 2019 (Stanford CISAC și The Guardian) erau aproximativ 60 de mii de membri numai în Azov. Încă vreo 40 de mii în alte organizații conexe. Din păcate nu mai pot proba aceste afirmații cu surse credibile și cifre exacte. Articolele The Guardian, WaPo și Stanford au fost fie editate ulterior, fie retrase de la publicare pentru că erau putiniste.

Țin să mai precizez că Google nu este un motor de răspunsuri corecte, ci un motor de căutare. Acesta nu poate face altceva decât să te conecteze la restul proștilor de pe internet care au scris pe subiectul căutat. Dacă căutați ”Soarele este o minciună”, Google vă mufează la milioane de imbecili care cred că Soarele este o minciună (291 de milioane de rezultate, în 0,41 de secunde). Google nu poate confirma nimic altceva decât că majoritatea oamenilor de pe planetă sunt sărmani mintal sau ticăloși interesați. Asupra Conspirației Soarelui va trebui să vă hotărâți singuri, citind din foarte multe surse, pe parcursul a ani de zile de informare. Așa e și cu Ucraina.

Autor: Dan Pavel

Dan Pavel: “Frate… cât durează până înțelegeți că useriștii nu sunt progresiști, ci ipocriți?”

 

Le-a stat inima la susținătorii USR când a recunoscut Lasconi că a votat pentru familie la referendumul CpF. Le-a trecut așa o răcoare electorală prin prapor, cu frezoane și leșinătură. Frate… cât durează până înțelegeți că useriștii nu sunt progresiști, ci ipocriți? V-a spus Nicușor, când era pe-acolo, că el nu e cu de-astea ”câh”. V-a lăsat Barna semn când a fost cu parteneriatul civil, ‘tu-l în ciocu’ ăla de Chicken Little. Acum a venit Lasconi și v-a dat direct smetie. Drulă e mâlc pe subiect deși i se potrivește numele și-ai zice că poate fi pro-LGBT oricând. Ce trebuie să facă un politician ca să vă convingă că este politician? Au scăldat-o ăștia pe subiecte progresiste de când au atins primul scaun din parlament cu buca. Strategia electorală se face cu senzația că vor mușca cumva din electoratul PNLSD dacă fac plecăciuni de principii în fața mulțimii. În realitate n-au făcut altceva decât să piardă din electoratul lor de bază, atâta tot. Stau atât de bine în sondaje pentru că încă nu e dispus Departamentul de Stat american să renunțe la ei.

USR e un pachet de crenvurști politici gata să expire. Nu-l mănâncă nimeni de plăcere, dar e frigiderul gol și e păcat să-l arunci când ai burta goală. Eu am susținut USR pe linie de la înființare și până la ultimele alegeri când recunosc că nu am mai votat deloc. Nu m-a mai lăsat conștiința. În toți anii de când există, plusere nu a făcut altceva decât să-mi vorbească cu scârbă, de parcă aș fi zăcut în urină, și să mă educe cu nuiaua, ca pe vite. Mi-a scuipat pe obraz numai imbecilități cu pretenții de europenism: de la măsuri economice ambigue și favorizarea infractorului corporatist, până la autoritarism pandemic dovedit cel mai mare jaf economic din istoria umanității. De la sloganuri complet golite de conținut și până la liberalizarea mafiei din energie. De la prostituție ideologică și până la încălcări evidente ale constituției și ale drepturilor omului. USR a fost partidul care a instigat mereu la ură de clasă și de alegători din tabăra adversă. A făcut spume autoritariste că săracii votează greșit, că pensionari sunt proști, că micii afaceriști nu înțeleg cum funcționează propriile lor afaceri șamd. A fost mai preocupat de cum votează ungurii din Ungaria și rușii din Ucraina decât de cum votează PNLSD legile pe furiș. Îmi pare rău. Nu mai votez elitiști, nici ghiorțoi, nici pitici politici fără spinare. Nu votez mici Robespierii digitali și instigatori.

De ce n-am mai votat deloc? Pentru că n-am cu cine. Cu brigada de brotaci a lui CIolacu nu pot vota din principiu. Încet așa au reușit să transforme România într-o republică parlamentară pseudo-democratică, fără nicio consultare cu poporul. Nu pot vota cu pulanul care îmi dă la oase când am întrebări. Regimentul Ciucă de Limbanterie este genul de târfă care îți dă sculament sincer, din dragoste. S-a măritat cu oricine a fost la putere și a plâns noaptea pe furiș de grija amanților. Și-a călcat absolut orice principiu politic și ideologic pentru ciolan, iar acum urlă la electorat: ”De ce nu mă mai iubești, Costică??? Și pe mine mă ustură când mă piș, dar nu renunț la căsnicia noastră frumoasă!!!”. Alianța PNLSD nu știe altceva decât să crească taxe și să jecmănească de la mici ca să dea la mari. Politica economică sună așa: ”Îmi pare rău că ți-am stricat toate jucăriile. Acum trebuie să-mi dai bani ca să-ți cumpăr altele.”. Nu votez generalissimi de republică bananieră.

USR a devenit o mizerie ambiguă la cinci minute după ce a devenit relevanță în sondaje. A trădat principiile în secunda în care a avut de ales între patru ani de chenzină sigură cu acces la bufet și progresism adevărat. A virat de la centru stânga anti-monopol, la extrema dreaptă europeană și neo-liberalism corporatist. Toată halucinația pe care a făcut-o USR pe educație sexuală și reproductivă, drepturi egale și feminism e o mascaradă politică luată cu copy-paste de pe blogul unei grase, dar când vine vorba de stabilit clar niște principii: ”Mai subțire, băieți, că vrem să furăm 0,02% din electoratul PNL! Închinați-vă, dar nu prea tare, doar cât să se vadă pe internet că nu suntem goi pe dinăuntru! Cum cu care mână? Cu dreapta, proștilor! Dar în fundal, da? Mai pe furiș, să nu pară că am fi conservatori.”. Și uite așa am ajuns la brigada lui Simion căreia nu-i pot acorda ștampila pentru că îi tot tresare mâna dreaptă la 45 de grade, cam cum chemau nemții taxiul în 1937. La ăștia nu știu niciodată dacă vor să cheme un Uber sau Uber Alles. N-am cămașa suficient de verde pentru ei.

Aș vrea să fie foarte clar. În România nu există o formațiune politică de stânga, progresistă, social-democrată. Tot eșichierul politic dâmbovițean este aliniat cu cel european și funcționează de la dreapta încolo: neo-liberalism, ultra-capitalism, monopolism, globalism avar, agregarea veniturilor la vârf, autoritarism, cenzură, control economic și social, stakeholder-capitalism. În ultimă instanță vorbim de clientelism care acordă drepturi în funcție de cine face gălăgie și cine plătește. Nu de cine are dreptate. Europa nu mai are lideri, ci directori de marketing. Ba la Gazprom, ba la Exxon, ba în Deutsche Bank, ba în industria de armament. Singura instituție mai impotentă decât Parlamentul European este ONU. Majoritatea cetățenilor nu înțeleg nici acum birocrația europeană, care legi vin ca bulele papale din Comisie, fără niciun control democratic, și care legi trec prin parlamentul european. Vă spun eu. Legea celor 15 etichete pe o pereche de chiloți se votează, iar măsurile de pandemie vin mură în gură de la comisie.

Toate partidele de pe gârla noastră sunt de o lașitate și de o impotență politică înduioșătoare. Ca să poată conduce cât de cât, liderii României fac și în ziua de azi ce făceau acum trei secole. Bat la Marea Poartă, cu căciula în mână, ca să le dea sultanii mură în gură ce trebuie să spună la televizor. Toți semnează în alb. Ba la Washington, ba la Moscova, ba pe la Bruxelles. N-ar putea avea un gând patriotic sau original nici dacă le-ar da cineva voie. Lasconi e irelevantă. E doar o altă gălușcă ipocrită în supa asta sleită care ni se prezintă drept hrană la fiecare ciclu electoral. Puteți să o trimiteți liniștiți la UE, că oricum nu se mai votează nimic relevant unde șade ea.

Politica economică și socială a României se stabilește unilateral la Bruxelles, iar politica externă și de apărare se stabilește la Washington. Opoziția se stabilește la Moscova, iar noi ne putem stabili liniștiți la birt în ziua alegerilor pentru că nu contează. La prezidențiale avem mereu de ales între candidatul CIA și candidatul FSB. Ați putea vota liniștiți între Dana Budeanu și pârșul de pădure pentru că oricum n-ar schimba nimic. Măcar Dana le-ar învăța pe proaste cum să se îmbrace când ies în club, că ultima dată era să orbesc. Puteți spune orice despre ea, dar eu n-am văzut-o niciodată prost îmbrăcată. Aia are principii mai clare și mai stabile decât tot usereul vostru.

Autor: Dan Pavel

Dan Pavel: “Ce poate fi mai natural decât să nu mai creștem animale și să consumăm carne sintetică făcută într-o uzină petro-chimică?”

 

Eu cred că cea mai bună metodă de a salva planeta este să ne instaleze tanti Ursula câte un contor digital de carbon – cu un senzor la cur și altul la gură – ca să monitorizeze ce ne intră pe-o parte și ce ne iese pe ailaltă. În fiecare lună va trebui să dăm indexul la Ministerul Mediului ca să nu ne factureze ”estimativ”, că altfel ne vine factura aia crescută cu 300%. Cum vin alea de la gaze cu: ”Până acum ai consumat lunar câte doi metri cubi de gaz leșinat, de nu-ți fierbea nici oul în ibric, dar pentru că ai uitat să dai indexul luna asta, noi am estimat că ai consumat 75 de metri cubi. Mult noroc trimestrul viitor, la regularizare!”. Așa și cu contorul ăsta ecologic. Dai indexul, apoi vine ANAF-ul și trage linie la bilanț. Scade mâncarea rămasă în frigider, adaugă labele măsurate de brățara Fitbit, adaugă bășinile de înmulțit cu câte kilograme avem fiecare și ne impozitează corespunzător. Sunt aproape convins că sarmalele voastre de sărbători au otrăvit planeta mai rău decât minele de cărbune pe care le-au redeschis nemții după ce au închis centralele nucleare.

Fiecare caltaboș e mai dăunător pentru mediu decât o rachetă Hellfire. Fiecare ciorbă poluează mai mult decât un transportor care trage trei barje de gaz lichefiat pe Dunăre. Voi nu pricepeți că, la fiecare ciocolată pe care o dați copilului, distrugeți planeta mai rău decât BP, Saudi Aramco, Gazprom și PetroChina??? Sunteți de o ticăloșie cumplită, zău așa! Mai rău decât corporațiile care profită de sclavi prin China. Mai rău decât exploatatorii de minori care sapă minereuri toxice cu mâinile goale prin Africa. Pruncii voștri sunt mai nocivi pentru mediu decât marile concerne petrochimice care fac pielea ”ecologică” și mobilierul ”sustenabil”. Aveți pretenții de carne, de alimentație în general, de încălzire și chestii de-astea? Ne condamnați pe toți la moarte sigură! De ce nu luați exemplu de la toate marile corporații care s-au declarat verzi și neutre carbonic? De la exploatatorii de cobalt, litiu, cadmiu, cupru și zinc care ecologizează planeta cu acumulatorii lor verzi… De la producătorii de fosili verzi cum ar fi gazul natural lichefiat și biocombustibilul sintetic.

Ce poate fi mai natural decât să nu mai creștem animale și să consumăm carne sintetică făcută într-o uzină petro-chimică? Suntem prea mulți oameni pentru câte resurse există pe planeta asta. Nu contează că zece oameni dețin resursele a 50% din populația planetei, tehno-fascismul e singura soluție care poate preîntâmpina dezastrul! Trebuie să acceptați tranziția firească, mai întâi către rații, apoi către un meniu exclusiv vegan, apoi către biomolecule sintetice făcute la combinatul chimic, apoi direct către Produsul Verde – Când moare mamaie de frig și abandon medical, vine echipa guvernamentală și o duce la vană unde o face direct McPuișor. Ce dracu.. doar e păcat de proteinele alea! O facem sustenabilă pe mamaie. Oricum, dacă mai dă vreo pandemie, nu ne mai lasă statul corporatist să participăm la înmormântare pentru că luăm viroză de la sicriu. Așa… măcar o mai vedem odată și ne putem lua rămas bun. O duce frumos la loc cu verzeală, în vana de decantare a uzinei alimentare, de unde iese sub formă de tablete cu gust de rulouri cu brânză. Rulouri a la Bunica! Dacă sunteți cuminți și aplaudați fascismul cum vi se ordonă, primiți chiar două tablete. Rație de trei tablete primesc doar voluntarii care identifică presupuși extremiști, retrograzi și trădători pe rețele.

Cea mai mare crescătorie de porci din lume este, ca de obicei, crescătoria de porci ai sistemului. Sunt oricând dispuși să guițe în favoarea tiranilor în speranța că se vor putea îmbuiba și ei din aceeași troacă. Sunt oricând pregătiți să pedepsească și să-i înfiereze pe cei slabi pentru profitul celor puternici. Așa și cu jurnalismul post-pandemic. N-avem tupeu să criticăm frauda politică și ecologică. Nici lobby-ul industrialiștilor pentru că nu vrem să pierdem contracte cu statul, clienți sau alegeri. Dar putem stimula rușinea la imbecili că și-au dorit sarmale de sărbători și 23 de grade în casă. Putem manipula lumea să accepte o taxă nouă, o cotă individuală de carbon și noi metode de control socio-economic care să consolideze oligarhia tehnofeudală.

 

Autor: Dan Pavel

Sursa: facebook Lucian Davidescu