Din Jurnalul unui Profesor (Pamflet)

 

„Am tăiat bursele elevilor și studenților, ca să n-aibă grija banilor și să se poată concentra pe studiu.

Am comasat școli, pentru ca elevii să fie colegi cu rudele de până la gradul IV.

Am adus 2 bănci în plus în clase, pentru o socializare mai bună în timpul orelor.

După 30 de ani, am adăugat 2 ore la norma didactică, unii profesori predând acum chiar mai puțin, fiindcă au rămas cu normă incompletă.

Am făcut cadou profesorilor cu peste 25 de ani vechime și gradul l didactic 4 ore de predare în regim de voluntariat.

Am ridicat bariera specializării, dascălii având șansa de a preda orice materie își doresc.

Am redus plata la plata cu ora la 45%: 22 de lei, cât un muncitor necalificat și mai puțin decât un deținut, care are 27 de lei.

Am făcut din profesori singura categorie de bugetari care au primit vouchere de vacanță după vacanță.

Pe mai bine de 14.000 de cadre didactice le-am eliberat (din funcție).

Marți, 23 Decembrie, sărbătorim un an de mandat, un an de reforme cum nu s-au mai văzut în Educație, un an de economie la buget printr-o manifestație de amploare pe Arena Națională, precum cele de 23 august!

Dacă aveți un imn de cântat sau de recitat o poezie, vă invit să vă bucurați împreună cu mine: școala românească e pe mâini bune!

Cele mai importante reforme abia urmează!”

D.D.

Din JURNALUL unui PROFESOR (pamflet)

 

Dacă angajații ANAF vor fi testați cu pantograful, vocația profesorilor va fi verificată cu poligraful.

Iată cele 10 întrebări la care vor trebui să răspundă dascălii pentru a-și dovedi chemarea și harul:

1. Ai intrat în învățământ din vocație sau pentru vacanțe?

2. Ai primit flori în prima zi de școală sau mărțișoare de 8 martie pe care nu le-ai declarat?

3. Ți-ai cumpărat telefon/ televizor din prima de carieră didactică?

4. Ai dat elevilor teme de care n-au auzit nici părinții?

5. Ai dat seen părinților pe grupul de WhatsApp al clasei?

6. Ai dat grupul WhatsApp al școlii pe mute?

7. Ai fost atent/ă la ce s-a discutat la ultimul consiliu profesoral?

8. Ai răspuns la întrebările formatorului la cel mai recent curs de perfecționare?

9. Ai predat de fiecare dată planificările la timp?

10. Ai plâns la ultimul clopoțel?

Chestionarul va intra pe card din ianuarie, odată cu prima de carieră didactică.

Din Jurnalul unui Profesor (Pamflet)

 

Reforma în Educație, 10 puncte esențiale:

1. Învățământul este gratuit: pentru a evita deficitul bugetar, Educația nu va mai primi niciun ban.

2. Candidații la catedră vor atașa la dosarul de Titularizare adeverința de salariat a parterului din care să reiasă că acesta poate susține de unul singur familia.

3. Pentru celibatari, este necesară o declarație pe proprie răspundere a părinților prin care aceștia să se angajeze solemn că vor susține necondiționat fiica/fiul cadru didactic.

4. Din cauza condițiilor financiare nefavorabile, căsătoriile între cadre didactice sunt mai periculoase decât parteneriatele consangvine și vor fi scoase în afara legii.

5. Înainte de a primi decizia de repartizare pe post, profesorii vor fi supuși testului poligraf pentru a dovedi că vor să urce la catedră din vocație, nu pentru bani.

6. Cadrele didactice vor trece la programul clasic de fabrică 9-17, cu zi scurtă sâmbăta pentru asistare și corectare la concursuri și olimpiade.

7. Pensionarea va fi eliminată, dascălii, precum papii, vor pred(ic)a pe viață.

8. Pentru a combate criza de profesori, srilankezii, pakistanezii și nepalezii care au fost la munte, la mare și la meciurile "naționalei" vor putea preda istoria și geografia. Livratorii care pot prezenta conversații cu clienții în limba lui Caragiale vor putea preda limba română, iar cei care calculează bacșișul în limba noastră pot preda matematică.

9. Tehnologia este viitorul. Pentru reducerea analfabetismului funcțional, la catedră vor urca roboți programați să predea. Pentru eficientizarea procesului educațional, în bănci vor sta tot roboți.

10. Pentru a elimina polemicile de pe grupurile WhatsApp, profesorii vor putea da note sau teme numai cu acordul sau împreună cu părinții elevilor ori familia.

Per aspera ad astra!

Din JURNALUL unui PROFESOR (pamflet)

 

Cu 2 ore în plus pe an, în timp vom ajunge la programul 8-17. Profesorii sunt pregătiți să predea 8 ore pe zi, doar că până acum nu au avut șansa să demonstreze.

Activitățile conexe birocratice vor fi redistribuite. De pildă, pentru a nu mai exista nemulțumiri, testele vor fi corectare de părinții elevilor, fiindcă părinții știu cel mai bine ce e mai bine pentru copiii lor.

Planificările, planurile de lecție și inspecțiile vor fi pregătite de partenerii de viață ai dascălilor. Dacă îi iubesc, trebuie să-i ajute!

Dosarele de bursă vor fi întocmite de portari. Paznicii păzesc în recreație, însă orele le au libere. Acest timp trebuie fructificat.

La cursurile de perfecționare vor participa doamnele de la curățenie: nu se știe niciodată când avem nevoie de oameni de nădejde la catedră la plata cu ora.

Împreună salvăm Educația și profesorii de ei înșiși!

”Vivat România Educată!” (Pamflet)

 Cancelariile sunt goale. Sunt pline xeroxurile, secretariatele, inspectoratele. E perioada-n care dosarul rânjește șina la dascăli. Înscrierea la Titularizare sau alergare și goană după vânt. An de an același calvar...

Se-ncepe cu copiatul. La imprimantă. Ești profesor, așa că nu cauți un xerox, ci xeroxul cel mai ieftin. Cartea de identitate, certificatul de naștere, certificatul de căsătorie (unde e [ne]cazul), diplomele din facultate, foile matricole din facultate, diplomele de la modulul psihi-pedagogic, foile matricole de la modulul psihopedagogic, și-n general copii cam după toate actele pe care le ai prin casă. Nimic nu trebuie să lipsească!

După turul copiatoarelor, urmează turul secretariatelor. De la fiecare unitate școlară unde-ai predat (la disciplinele cu o oră pe săptămână pot fi chiar și 6 școli) ai nevoie de adeverință de vechime efectivă în învățământ, raport REVISAL, adeverință privind sancțiunile disciplinare, calificativ parțial (dacă aplici și pentru continuitate). N-am înțeles niciodată de ce într-o țară cu atâția olimpici internaționali la informatică nu se poate face un sistem electronic unic (toate școlile sunt, evident, sub umbrela M.E.C.) unde să apară situația dascălului în timp real, cu toate calificativele, adeverințele și avizele de la fiecare unitate școlară unde își desfășoară activitatea, care să poată fi actualizat oricând de școli și consultat în orice moment de Inspectorat. Ne aude cineva? Se poate un centralizator la Inspectorat cu situațiile dascălilor, pentru ca aceștia să-și poată pregăti lecțiile, iar nu dosarele?...

Urmează programare la vizita medicală, vizita medicală propriu-zisă și în sfârșit, adeverința care atestă că ești "Apt pentru a preda în Învățământ". Formula(rea) e sacră: nu se admit variante sau variațiuni.

Poliția! De-aici sunt necesare două patalamale: cazierul judiciar și certificatul de integritate comportamentală. Slavă Domnului că acum se eliberează pe loc de la orice secție, fără vreun cost. Deci, dacă se vrea, se poate!

Credeai c-ai scăpat? Urmează drumul la Inspectorat. Aici ai noi și noi acte de completat. Fișa de înscriere la concurs și cererea de înscriere la concurs (poate-mi explicați voi care e diferența între fișă și cerere și de ce una fără alta nu e posibilă), declarație pe proprie răspundere că nu desfășori activități incompatibile cu demnitatea funcției didactice, precum și opisul final. Dacă ai noroc, dosarul îți este acceptat fără vreo solicitare scrupuloasă de ștampilă pe timbru...

După toate astea, mergi în fața elevilor să predai lecția, dar gândul îți zboară inevitabil la inspecția pe care va trebui s-o susții pentru examenul de Titularizare, într-o școală străină, la o clasă necunoscută... De nota aceea depinde dacă vei mai urca sau nu la catedră din toamnă...

Ironia școlii: tocmai atunci se găsește un elev să te chestioneze: ce drum să apuce în viață? Ce carieră? Și-a găsit pe cine să-ntrebe... Când ție îți expiră contractul de muncă pe 31 August și te-ntrebi unde-o vei apuca din toamnă...

În cele mai multe cazuri, parcursul didactic continuă în septembrie într-o școală nouă...

Vivat România Educată!

Sursa: Din Jurnalul unui Profesor

Din Jurnalul unui profesor

            În primul meu an în Învățământ am plecat cu speranța că facultatea m-a pregătit măcar pentru jumătate din ceea ce înseamnă cariera didactică. Apoi m-am lovit de trista realitate...

Mi-am dat seama că știam foarte puțin. Și m-a durut. Caietul educatoarei? Nu-l văzusem niciodată la practică. Caiet de observații asupra copiilor? Nici atât. Proiecte de activitate integrată? La practică am făcut doar proiecte pentru activități de sine stătătoare sub formă de tabel.

M-am trezit singură, fără niciun ajutor. Colega mea care avea peste 15 ani de experiență la catedră era de o indiferență impresionantă, atât față de mine, cât și față de de copiii din grupă. Singurul lucru pe care am simțit să-l fac a fost să merg la doamna director și să îi cer ajutor, recunoscându-i că nu prea știam ce am de făcut. Aceasta a dat dovadă de înțelegere și mi-a oferit un mentor pentru proiectare. Doamna C. mă ajuta zi și noapte. Corecta zeci de pagini de proiecte și mă îndruma, indiferent că era sâmbătă sau duminică.

În grupă aveam doi copii cu CES. Niciunul nu avea profesor de sprijin. Am cerut ajutorul doamnei consilier, deoarece unul dintre copiii cu CES era foarte violent. Răspunsul pe care l-am primit a fost: "N-ai ce să îi faci. E autist. Fă-ți treaba și ignoră-l." M-a durut și asta. M-am pus în locul mamei copilului și m-a durut și mai tare. Mă gândeam dacă copilul meu ar fi primit un astfel de tratament la grădiniță cum m-aș fi simțit?

Fetița suferea de retard și, din cauză că făcea totul mai încet, era constant certată de îngrijitoare, în fața căreia nu prea aveam niciun cuvânt de spus, deoarece se considera superioară datorită vârstei. Îmi spunea adesea, când o rugam să o lase pe fetiță să facă lucrurile în ritmul ei "Tu nu vezi că are 6 ani și nu-i în stare de nimic?" Strângeam din dinți și îmi venea să mor pe interior. De câteva ori m-am impus în fața ei și mi-a zis "Ești doar o copilă! Nu mă învăța tu pe mine cum să mă comport cu copiii! Nici măcar nu ai copii..."

Fetița plângea. Eu încercam să o alin cu o îmbrățișare. Mă jucam cu ea și îi chemam și pe ceilalți copii, astfel s-a produs o schimbare. Copiii au integrat-o și se purtau frumos cu ea. Pe zi ce trecea, fetița noastră înflorea. Mă rugam lui Dumnezeu să mă lumineze să o pot ajuta, să plece la școală măcar cu câteva lucruri elementare. Astfel că, atunci când copiii se jucau liber, eu stăteam cu ea să lucrăm în caietul auxiliar sau jucam diferite jocuri. O aplaudam și mă bucuram pentru ea, de parcă reușeam să mutăm împreună munții. Și, pe undeva, chiar reușeam!

În ultima zi de grădiniță, mama fetiței m-a tras deoparte și mi-a zis niște cuvinte pe care n-o să le uit niciodată și care m-au făcut să-mi dau seama că asta îmi este menirea: "Nu știu ce ați făcut, dar de când ați venit dumneavoastră, fetița noastră vine cu drag la grădiniță. Niciodată n-a venit cu drag. În fiecare zi îmi povestește despre dumneavoastră și ne rugăm împreună în fiecare seară să vă fie bine. Să rămâneți educatoare, ca să mai sădiți și în sufletul altor copilași speranță."

Am plâns. N-am cuvinte pentru ceea ce am simțit în acel moment.

[Poveștile cititorilor]