În loc de prefață
,,ARS LONGA, VITA BREVIS!
- ARTA ESTE LUNGĂ, VIAȚA ESTE SCURTĂ!”
Motto:
,,Mă las purtat de gânduri,
De zâmbete, tristețe și fiori,
Mă las purtat de vântul ce adie,
Visuri și șoapte, crez și melancolie”. (Purtat de gânduri)
,,EGO SUM, QUI SUM!” – (eu sunt cel ce sunt!), parcă vrea să ne spună, EMIL I. BOZGA, cel care debutează în volumul ,,PIERDUT PRINTRE GÂNDURI”, care se pregătește să vadă lumina tiparului în aceste zile (n.a. mijloc de iulie, 2019). Rugat fiind de un foarte bun prieten, aflat și el în plină ascensiune literară (despre Ionel SIMA vorbesc!) să îmi ,,arunc ochii”, atunci când timpul îmi va permite, peste un manuscris ce cuprinde ,,gândurile unui foarte bun prieten” (citez din memorie) de al său, după nume EMIL, consăteni de altfel, și fii ai Țării Lăpușului – o zonă foarte dragă mie, nu pot decât să îi dau curs – exact atunci când timpul îmi va permite.
Fără titlul unei promisiuni, evident, că răspund pozitiv, dar din motive obiective, mail-ul primit rămâne o vreme necitit. Și pentru că fiecare lucru are momentul său, îndrăznesc a rosti – acum și aici, este momentul său!, acum este momentul manuscrisului. Îl răsfoiesc, ca de obicei ... îl întorc, cât pe față, cât pe dos ... și trag o primă concluzie – ÎMI PLACE! Îmi place – îmi spune ceva din interiorul meu. Merită mai multă atenție și-mi promit și mie, și acelui prieten, că voi reveni cât de curând asupra poemelor. Merită atenție. Găsesc acest manuscris - curios, interesant, plăcut la prima citire, real, cu sens în lumea actuală.
Mai trece un pic de vreme și mă apuc iar să citesc, de această dată cu o doză de atenție sporită. La a doua citire/parcurgere a manuscrisului, nu pot decât să-mi spun ,,Așa este! Nu m-am înșelat!” și-mi sun prietenul pentru a-i spune părerea mea obiectivă, sinceră: ,,Materialul este bun. Găsesc valoare ... este esență, dar mai trebuie îngrijit!”, motive obiective de altfel, dar principalul lucru este faptul că îmi place ce citesc, îmi captează atenția.
Găsesc printre poemele propuse (de fapt un material brut) și balast, pe care ulterior l-am propus spre a fi eliminat - și știți foarte bine că așa se procedează. Stând la sfat, stând de vorbă, cu prietenul prietenului meu, care între timp îmi devine și mie prieten, chiar avem o discuție interesantă. Aflu lucruri frumoase ... cel puțin știu de unde vine pasiunea pentru poezie, exact cum declară autorul, pentru că acolo-i este rădăcina, în comuna Suciu de Sus, (Țara Lăpușului) ... ,,m-am născut și am crescut acolo unde poezia putea fi recitată de foșnetul pădurii de brad, de ciripitul păsărilor, când se crepa de ziuă sau de murmurul cristalin al izvoarelor ce curgeau de pe toate dealurile!”.
Îi recomand, alăturat poeziei, să încerce și proza – un gen literar în vogă, pentru că scrie frumos, curat, sincer, și-aș putea depune mărturie că așa este și sufletul autorului, aflat, iată, la început de drum. Și chiar mă bucur de această binecuvântare, indiferent de context. Mă bucur să pot gira literar, pentru că girez pentru sinceritate. Nu m-aș lansa în multe vorbe și chiar îmi propun în acest text să fiu un pic mai simplu. Nu că nu aș avea motive! Dar am să vă las pe dumneavoastră să-l descoperiți pe autor, așa cum este el. Dar cum este el? Simplu - și facil. Dar poate face lucruri mărețe, complicate. Îl văd un om modest, care plecat fiind de aici ,,pentru un trai mai bun”, nimerește exact în celălalt colț de lume, (de Europă, adică!), în Spania. Scrie despre viața și traiul de acolo, ba și despre oamenii cu care a intrat în contact. Sincer fiind, recunoaște omul pervers și lacom, scriind despre ei, dedicându-le câteva poeme. A se vedea pentru conformitate, poemul: ,,Nicio șansă ...”,
,,Când totul e-mpotriva ta
Și n-ai o șansă de mai bine,
Îți vine să te cerți cu tine
Și să te duci unde-i vedea”, sau în poemul ,,Fără limite ...”,
,,Mi se-adâncește inima-n pustiu,
Când văd prostia cum își face loc,
Nemrniciei, slugă, cât mai pot să-i fiu,
Decât s-o stingă, încă-i mai dă foc”.
Pornit dintr-o zonă a Maramureșului, sensibil de frumoasă și încărcată de spiritualitate, îi simt aplecarea spre spiritualitate și nu pot decât să-l înțeleg. Stau mărturie, poeziile: ,,Săptămâna Mare ...”
,,E Săptămâna Mare,
Of, Doamne, îți mulțumim,
Ți-aducem închinare,
Ca să ne curățim”, versuri de o sensibilitate aparte, emoționante, definind spiritualitatea și educația pur creștină a autorului. ,,Vremea Postului ...” – păstrează același principiu:
,,S-aprindem lumânări postind
Și în genunchi să ne rugăm,
În suflete să cercetăm,
Atunci când lacrimi ne cuprind”.
La fel este și în poemul ,,Dăruind postim ...”,
,,Deschide-ți sufletul spre cer,
Dacă mai crezi în dar divin
Și dă-le celor ce nu cer,
Din avuția ta, creștin” care se continuă cu ... ,,Postul Crăciunului ...”, astfel:
,,Cu ochii mari privind spre cer,
Să fim mai buni, mai credincioși
Și-n fața Domnului, sfioși,
La îngerii care nu pier”.
Uneori îl văd vesel, alteori îl văd trist, suferind de dor de casă. Stau mărturie poemele ,,Vise pe card ...”:
,,Trăiesc și am trăit ca un nebun,
Doar cu idei necompromise,
N-am dat la nimeni niciun tun,
Iar cardul meu e plin de vise”.
Nu lipsește nici umorul din poemele lui Emil I. Bozga. Drept exemplu, recomand poemul ,,Nea Valy ...”, unul de excepție, ce răspunde multor semne de întrebare. Citiți-l bine, chiuar de mai multe ori, cei care vă simțiți ... era o glumă!
,,O să-ți dau eu o idee
Și sperând că o să-ți placă,
Ai nevoie de-o femeie
Și de-un cont grăsuț în bancă”.
Plecarea poetului ,,în lumea largă”, stârnește neliniște și îngrijorare. Mama, cea care l-a născut și care l-a crescut, este extrem de îngrijorată, cum este și firesc! Se zice în credința populară, că ,,Atâta timp cât ne mai trăiesc părinții, suntem încă niște copii!”, perfect adevărat. Durerea lăsată acasă poate fi înțeleasă doar de cei care au trecut prin așa ceva. Sunt dureroase astfel de despărțiri, astfel de momente! Ruptura este sfâșietoare ... propun poemul ,,Lampa ...”,
,,M-am dus ca să trăiesc printre ruine,
Doar ca să fiu, eu, plecat din cel odor,
S) o las pe mama să privească-n gol
Și să nu știe ce va fi cu mine”. Până și lampa protrestează și nu mai vrea să-și ardă gazul.
Versurile curg elegant, sobru, frumos. Rima este îngrijită, ritmul în parametri. Propun poemul ,,Tu și ea ...”, în care alternează rime precum ,,candoare” cu ,,doboare”, ,,pure” cu ,,fure”, sau ,,înstelat” cu ,,nepătat” în ,,Semnul florilor ...”, ,,mir” cu ,,fir” – în ,,Dor cărunt ...”, și multe exemple mai pot fi date, dar am să vă las pe dumneavoastră să le savurați, parcurgând/citind volumul elitist.
Femeia este iubită și apreciată, așa cum foarte bine știm că merită toate femeile din lumea asta, din viața noastră. Ea, femeia, oricare ar fi – prietenă, soră, soție, mamă – se regăsește inclusiv în poemele lui Emil I. Bozga, la loc de mare cinste. Se pot vedea drept mărturie poemele ,,8 Martie ...” (1),
,,De câte ori vezi o scânteie,
Ce licărește din priviri,
Gândește-te că-i o femeie,
Ce poartă-n suflet dor, iubiri”, sau ,,8 Martie ...” (2),
,,O zi și-un început de primăvară,
Mai potrivită nu putea să fie,
Prilejul de recurs la pledoarie,
Sub formă de buchet să reapară”.
Întoarcerea la lumea copilăriei, întoarcerea în lumea copiilor, este încă un motiv pentru poet de-a se elibera, de-a depăna amintiri, un motiv serios de neuitare. Este cea mai frumoasă perioadă din viața noastră, care din păcate, trece foarte repede, ne maturizăm, uneori, sau unii, mult prea rapid, din diverse pricini, și pe care o înțelegem abia după ce a trecut. Da, din păcate! Propun o întoarcere la lumea copilăriei lui Emil I. Bozga, prin poemul ,,De ziua ta ...”, care, foarte bine, poate fi inclus și în tema iubirii.
,,Printre alte multe lucruri,
Ți-aș trimite ... și-ți spun să știi
Și bomboane, chiar și sucuri,
Să mai fim din nou copii”.
Optimismul autrorului este evident și foarte frumos reliefat în poezia ,,Un gând ...”, și propun strofele 2 și 3:
,,Intense clipe de tăcere,
Adună-le într-un cuvânt
Și amintește-ți vrând-nevrând,
De cer senin, de nopți, de stele. //
Atâta timp cât tu zâmbești,
Planeta nu se va sfârși,
Ba, dimpotrivă, ea, va fi,
Un vis! O carte de povești ...”.
Plecat fiind ,,în lume”, ține pasul cu actualitatea din țară. Aduceți-vă aminte despre mult mediatizatul caz ,,Mătușa Tamara”, pentru care unii politicieni, cu rang înalt, a fost acuzat și învinuit, primind, drept chiar pedeapsă, cu executare. Nu fac politică ... nu polemizez, amintesc doar ... Mătușa Tamara – a se înțelege doar prin context politic, da, este vizată și nu este uitată nici de autorul volumului ,,Pierdut printre gânduri”, i se dedică un poem, evident cu tentă, chiar așa numit ,,Mătușăăă ...”,
,,Mi-ar place și mie să am o mătușă,
Să-mi fie deschisă, când vreau, orice ușă,
Venită, să fie, din deșertul Sahara,
Dar soră de sânge cu mătușa Tamara”.
Ești un om minunat drag prieten, și observ că nu îți scapă niciun amănunt de-aici din țară. Și este firesc așa, oriunde ai fi, rădăcina îți este tot aici, cât vei fi și vei trăi. Chiar mă bucur că am avut șansa de a te cunoaște. Chiar dacă între prietenia noastră sunt câteva mii de kilometri depărtare, mă bucur să spun că ești o minune.
Și motivul anotimpurilor este de apreciat la autor. Toamna, primăvara, iarna ... pentru Emil I. Bozga, sunt alte motive de meditație sau contemplare meditativă. ,,Refren de toamnă...”,
,,Și vântul parcă s-a-mbrăcat,
Cu încă o cămașă-n plus,
Deși, de toamnă-i răsfățat,
Mereu pe brațe e adus”, sau poemul ,,De dor ...”,
,,Iarna nu mai e zăpadă,
Se topește toat-odată,
Mândra nu mai stă la poartă,
Cum stătea de altădată”.
,,Țara Lăpușului ... Țara Colindului ...”, este esența dorului de casă, a mândriei și a iubirii purtate în adânc de inimă. Iubirea pentru locul natal, pentru tradițiile zonei de unde își are rădăcina. Parcă îl văd scriind acest poem – cu lacrimi în ochi, din cauza dorului și dragului de casă.
,,Cine vrea ca să audă,
Un colind pe pofta lui,
Îl rugăm să vină iute,
În Țara Lăpușului”.
Am stat de vorbă cu mulți române plecați ,,în lume”, ba am avut privilegiul de a merge cu colindul românesc, exact acolo, în Spania, la românii de acolo. Vorbele mele sunt sărace oricât de bun orator aș fi, la ceea ce s-a întâmplat în Spania – mulțumind și în acest moment celor care au mijlocit plecarea mea. Le mulțumesc că au avut încredere în mine! Am văzut, cu acest prilej și români fericiți, bucuroși, români care plângeau de dorul de casă și de bucuria întâlnirii cu ceea ce înseamnă românesc, acolo la mii de kilometri depărtare.
Învățat fiind la școala românească nu poate uita orele de limba și literatura română, și nici pe ,,Eminescu ...” – dedicându-i un poem.
,,Eminescu-i infinitul,
Al creației divine,
E lumina, răsăritul,
Sângele ce curge-n vene ...”.
Aici cred că influența profesorului de predare a acestei discipline este majoră, definitorie. Și parcă, dacă aș citi cu mai multă atenție poemul ,,Iubind în șoaptă ...”, constat o asemănare vizibilă cu Marele Poet – Eminescu, constat asemănarea inconfundabilă a acestui poem, cu Luceafărul eminescian.
,,Când eram mici noi învățam,
Chiar în aceeași clasă,
Nu mă gândeam că o să fii,
Atâta de frumoasă” ... ,,Mă fac complice la trecut,
Când stau să mă gândesc,
De ce mai mult nu am putut,
Decât ... să te privesc”.
Patriotismul - alt motiv invocat în scrierile lui Emil. I. Bozga, este evident în poemul ,,România cui ...”,
,,Ne pleacă doctorii din țară,
Ne pleacă morții din mormânt,
A cui mai ești, tu, Românie?
A celor surzi? A celor muți? ...
..............................................
Plecat-au toți peste hotare,
Elevi, studenți tot ce-i mai bun,
Străinii le vor da mâncare,
Căci voi le-ați dat apă din tun”.
Printre poeme sunt și câteva cu dedicație, deși fiecare au un punct de pornire, dar despre ,,Mariana ...” sau ,,Adriana ...”, nu pot spune decât că se încadrează prefect în poezia iubirii – atinsă, cred de orișicare poet.
,,Cu părul scurt și rumenă-n obraji,
Iar ochii trainice făclii
Și zâmbetul, eternul tău miraj,
Nu semănai cu ceialalți copii”. (Mariana ...)
...
,,Erai micuță, zveltă și-ndrăzneață,
Zâmbeai mereu ca soarele pe cer,
Frumoasă foc, precum o dimineață,
Aveai candoare, dragoste și fler”. (Adriana ...)
Oare este vreun scriitor să nu fi scris un rând, un vers despre iubire – o temă universală? Și iată-l, deja, încadrat, deși la debut, în universalitatea literară. Nu voi mai scrie decât ... HABENT SUA FATA LIBELLI! – (cărțile își au destinul lor!), așa cum cred că și acest volum își va găsi cititori pe măsură. Și-i voi ura BUN VENIT! ... și cărții, și ... autorului, cu sfatul, prietenesc, de a nu se opri aici, căci, sunt convins că mai are foarte multe lucruri de spus.
Oricând, în spijinul DUMITALE, drag coleg literat.
Vasile BELE – 14 iulie 2019
Membru fondator al revistei DIN VATRA SATULUI - 2009
Membru al Asociației Scriitorilor – Baia Mare;
Membru al Cenaclului Literar ,,Petre Dulfu”, Satulung (MM);
Membru al Cenaclului Literar ,,Nichita Stănescu” – aparținător Centrului Cultural M.A.I.;
Membru al Uniunii Scriitorilor de Limbă Română – din Republica Moldova;
Purtat de gânduri ...
Mă las purtat de gânduri,
De zâmbete, tristeţe şi fiori,
Mă las purtat de vântul ce adie,
Visuri şi şoapte, crez și melancolie.
Mă las vrăjit de tot ce-nseamnă viaţă,
Atât e de frumos ca să trăiești!
Cu tot ce-a fost, cu tot ce eşti
Şi-o vorba rea adesea mă răsfaţă.
Din amintiri trăiesc plin de speranţă
Şi trebuie ca să zâmbesc mereu,
Să fiu acelaşi om, acelaşi eu
Şi să rostesc cu drag cuvântul viaţă.
N-am fost atras de bârfa de la piaţă
Şi nici de pământescul egoism.
Nu vreau s-acuz pe nimeni de cinism,
Dar bucurați-vă mai mult de viaţă.
Nimic nu mai e azi în siguranţă,
Închină-te atunci când te trezeşti.
Mai ai încă o şansă să zâmbeşti
Şi înc-o clipă să profiţi de viaţă!
