REVISTA GLAS COMUN, ŞASE ANI DE EXISTENŢĂ

Într-o lume supertehnicizată şi suprainformatizată  în care mijloacele tradiţionale de comunicare devin insuficiente, apariţia Internetului a marcat o adevărată revoluţie.

Prin componenta sa Web (World Wide Web “pânza de păianjen”) acesta  a pus la dispoziţia cititorilor din întreaga lume o imensă bibliotecă universală, uşor accesibilă şi puţin costisitoare.

Părintele Radu Botiş, preot iconom stavrofor din Ulmenii Maramureşului, poet, scriitor, cercetător, spirit receptiv şi novator, a înţeles că slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor se poate face nu numai în Biserică, ci şi în afara acesteia prin promovarea tuturor celor cărora Dumnezeu le-a dăruit un talant sau chiar mai mult.

Astfel a purces la înfiinţarea a trei reviste online: “Glas comun”, revistă cultural-creştină, (10 februarie 2008), “Slova creştină”, revistă de creaţie, atitudine şi cultură, (29 august 2008), „Slova copiilor”, supliment al revistei „Slova creştină”, (29 iunie 2009),  fiecare având mai multe secţiuni: poezie, proză scurtă, reportaje, meditaţii, roman, interviuri, apariţii editoriale,  religie, ştiinţă, pictură, fotografii.

După cum însuşi mărturiseşte, părintele Radu Botiş „a pornit la drum cu încredere în Prea Bunul Dumnezeu, precum şi în semeni”, iar revistele Domniei Sale se vor „o punte de legătură între românii de pretutindeni oriunde s-ar afla. Uşa este deschisă iubitorilor de cuvânt şi Divin  precum şi tuturor acelora care vor parcurge materialele din aceste reviste.”

Printre colaboratorii fideli ai revistelor „Glas comun”, „Slova creştină”, „Slova copiilor”  pot fi amintiţi: Adrian Botez, Cezarina Adamescu, Ionuţ Caragea, Virgil Ciucă, Constantin Dobrescu, Elena Armenescu, Melania Cuc, Andrada Diaconescu, Lygia Diaconescu, Constantin Dobrescu, Maria Diana Popescu, Mircea Botiş, Mircea Dorin Istrate, Mircea Leonte,Victoriţa Duţu, Petru Berbentia, Petru Drăghicescu, Virginia Paraschiv, Mihai Ganea,Valeria Oros,Virgil Ciuca, Doina Drăguţ, Al.Florin Tene, Titina Nica Tene, Antonia Bodea, Octavian Curpaş, Nicolae Nicoară Horia,George A.Stroia, Ilie Bucur Sărmăşanul, Elena Trifan, Gelu Dragoş, Ion Dragoş, Gheorghe Constantin Nistoroiu, Ion Nălbitoru, Traian Rus, Ioan Ciorca, Constantin Mândruţă, Sabina Măduţă, Olimpia Mureşan, Puiu Răducan,Violetta Petre, Nicolae N.Negulescu, Ion Marin, Ionel Marin, Rodica Bordeianu, Lucreţia Berzintu, Ioana Stuparu, Mihaela Rotaru, Mariana Zavati Gardner, Ioan Adrian Trifan, Stefan Doru Dancuş,Ernest E.W.Herman,Remus Câmpeanu, Milian Oros, Petre Flueraşu, Ion Untaru, Ion Patachia Tatomirescu, Ion Turnea, Ioan Miclău, Elena Buică, Iuliu Morariu, Olimpia Sava,Traian Vasilcău,Valeria Oros, Vasile Bele, Viorel Martin, Maria Miron, Mariana Lasconi, Speranţa Miron,Toma G.Rogneanu, Nicolae N.Tomoniu, Marin Toma,Victor Becheanu, etc.

Am făcut cunoştinţă cu revista „Glas comun” în 2008 când am căutat pe Internet o revistă în care să public un reportaj religios.

Am rămas uimită de solicitudinea cu care redactorul-şef al acestei reviste, preotul Radu Botiş, a răspuns cererii mele.

Am devenit un colaborator şi un cititor pasionat al revistelor „Glas comun”, „Slova creştină” şi „Slova copiilor” şi de câte ori le-am accesat am simţit că mă cufund într-o lume virtuală a omeniei, a prieteniei, a bunului simţ, a respectului pentru cuvântul scris şi pentru creatorul lui.  

Un spirit înţelept, neobosit, înzestrat cu har, filtrează cu grijă fiecare cuvânt şi-l aşază la locul cuvenit.

Acum când revista „Glas comun” împlineşte şase ani de existenţă doresc ca harul divin, gândurile bune şi înţelepte, duhul armoniei să se reverse în continuare asupra membrilor şi paginilor ei spre o mai bună slujire a poporului român.

                                                                                      Prof.dr. Elena Trifan

Gânduri semănate

Faptele sunt gânduri semănate fie în clipe de tihnă, fie în clipe de răscruce. Momentele în care răsar nu ne aparţin oricât de mult am încerca să ne credem responsabili pentru aceasta. Ele răsar, pur şi simplu, tocmai atunci când trebuie. De noi depinde în cea mai mare parte doar realizarea lor, iar la bază stă dorinţa noastră. Necesitatea fără dorinţă nu „face două parale”! Fiindcă dorinţa este cea care se poate înălţa la „izvorul împlinirilor”. Iar dorinţa vine din suflet, adică din „suflarea divină”, deci, „nimic fără Dumnezeu!”.

De obicei faptele ne definesc caracterul. Se pare că preotul-scriitor Radu Botiş a semănat gânduri în momente de tihnă şi au răsărit cele trei reviste: „Slova creştină”, „Glas comun” şi „Slova Copiilor”. Titluri semnificative, spre luare-aminte, atâta timp cât este vorba despre gânduri binecuvântate.

Pornind de la bucuria pe care mi-a făcut-o preotul-scriitor Radu Botiş cu doar câteva zile în urmă, prin publicarea unui articol drag în revista „Slova creştină”, am găsit de cuviinţă că pot să-i mulţumesc printr-o „slovă creştină”. M-a impresionat nu numai râvna cu care domnia sa a lucrat, dar şi priceperea pe care şi-a pus-o în slujba lucrului început, spre mulţumirea aproapelui. Colaborarea noastră virtuală durează de câţiva ani, momentul de început în ceea ce mă priveşte a fost neplanificat, însă, după convingerea mea: „nimic pe lume nu este întâmplător”. Pe măsură ce au trecut anii, bucuriile au fost multe, iar revistele „Slova creştină”, „Glas comun” şi „Slova Copiilor” – înfiinţate şi ctitorite de preotul-scriitor Radu Botiş au fost din ce în ce mai bogate în conţinut.

De-a lungul anilor, în paginile celor trei reviste au semnat scriitori tineri sau mai puţini tineri, dintre care spicuim nume şi câteva titluri: Cezarina Adamescu (Acoperiş pentru Rugă), Adrian Botez (Misiune sacră împlinită „Peste veac”), Ionuţ Caragea (Patria la care mă întorc), Al. Florin Ţene (Bilanţul unei veri fierbinţi), Elena Trifan (Târgul de Sf. Ilie, Bucureşti), Nicolae Nicoară Horia (Stă mama la geam), Liviu Florian Jianu (O nouă provocare), Constantin Mândruţă (Nici nu mai strig), Ligyia Diaconescu (Interviu cu Înalt Preasfinţitul Gherasim Cristea), Florica Gh. Ceapoiu (Pe ţărmuri de lumină), Ioana Stuparu (Sub steaua câinelui – de Victoria Milescu), Angela Baciu (Eveniment Cultural la Constanţa), Ioan Miclău (Din experienţa vieţii), Cornel C. Costea (Mama), Dumitru Buhai (Misterul vieţii), Georgeta Muscă-Oană (Poeme sculptate în verde), Andreia Roxana Botiş (Plaiuri Codreneşti), Adrian Munteanu (Mă despart senin),  Vera Crăciun (Poezii pentru Sfintele Paşti), Cristian Bodnărescu (Ioan şi Lumina cea Nouă), Geo Călugăru (Cronică la cartea „Sfeşnic târziu”, de Ioana Stuparu), Radu Botiş (Lumina Cărţii Sfinte), Cătălin Varga (Sonet iubirii din potir), Eugen Dorcescu (O, maică...), Elena Buică (Octavian Curpaş – o nouă carte), N. N. Negulescu (Poeme întru eternitate), Dan Sandu (Am văzut Lumina), Liliana Petcu (Poeme), Maria Miron (Clipe în vuietul anilor), Petru Dinvale (Poezia dorului de străbuni), Valentin Marica (Din poeziile Zoreniului), Petru Popescu (Dialog literar), Ovidiu Creangă (Poveşti basarabene), Vasile Bele (Mănăstirea Rohiţa), Pr. Ion Turnea (Milostenia), Vasile Morar (Andreia Botiş şi „Doina lui Lucaciu”), Mircea Dorin Istrate (Poezia Dacilor liberi), Valentina Becart (Pleacă cocorii (de Vasile Popovici), Stelian Platon (Poeme), Gelu Dragoş (Manifestări literare şi Festival folcloric la Mireşu Mare), Viorel Martin (Mircea Micu omagiat la Biblioteca Metropolitană, Bucureşti), Gavriil Stiharul (Psalmi din Biblia Vieţii), Cristian Laurenţiu (Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt, ziua în care a luat fiinţă prima comunitate creştină), Octavian Lupu (Paris – Farmecul Grădinii Tuileries şi rafinamentul Palatului Luvru), Ioan Raţiu (Psalmi), Dora Alina Romanescu (Comunicat de presă), Traian Rus (Poveste cu Dumnezeu), Constantin Mihaela Alexandru (Cine sunt eu?) şi mulţi alţii.   

„Lumina” ce înconjoară scrierile publicate în cele trei reviste: „Slova creştină”, „Glas comun” şi „Slova Copiilor” este purtată de gândurile curate ale autorilor, de respectul faţă de semeni şi de tot ce-i înconjoară, iar mai presus de toate, de iubirea ce i-o păstrăm lui Dumnezeu. Fiindcă oricât de multe laude i-am aduce Tatălui-Ceresc, - Creatorul şi menţinătorul echilibrului în tot şi în toate, -  niciodată nu va fi de ajuns.

Preotul Radu Botiş, pe lângă faptul că a fost ales (chemat), să-l slujească pe Dumnezeu chiar în  casa Lui (Sfânta Biserică), a mai fost înzestrat cu harul scrisului şi, totodată a mai fost înzestrat cu iscusinţa de a aduna în jurul lui oameni cu acelaşi har. Astfel, prin „slovă creştină”, într-un  „glas comun”, vor rămâne spre moştenire „copiilor creştini”, numeroase file din istoria neamului şi a  literaturii române.

                                                          

                                                                       IOANA STUPARU

                                                                       19 septembrie 2012, Bucureşti