Dorință
Fă-mi, mamă, casa
pe o stea care se-mbracă
dimineața devreme
când se trezesc fluturii
de pe fereastra bisericii.
Adu-mi lângă
mine
florile și oamenii
în haine de zei,
unde vioara topește lutul,
iar eu smulg
frunze
din cerul cu pupile mari
și el îmi
aruncă
cămăși înfrigurate
din care pregătesc
patul nopților fără contur,
pe unde umblă
la creștetul meu Dumnezeu
de mână cu anotimpurile
prefăcute în mirese.
