Omul de la poalele Cerului

                                                                      de Gheorghe Pârja

Am fost fascinat toată viața de orizonturi. Ele îmi reprezentau simbolul chemării la drum lung, peste vremuri și timp. În pruncie, stăteam cu Moșu Lupu pe o ridicătură de pământ și priveam în zare. Așa îi spunea el orizontului. Vedeam în față muntele care îmi lovea privirea. O priveliște măreață, dar cu multe întrebări. Mă liniștea unduirea dealurilor dinspre Budești și mai încolo, spre Runcu. Spre Runcu-Salvei, de unde a procurat lemne pentru casă. Moșu Lupu mi-a explicat cum lumea este nesfârșită. Dacă voi ajunge în vârful primului deal, voi vedea un alt deal și apoi alt deal. Și tot așa. Când bătrânul meu prieten îmi explica cum stăm cu nesfârșitul, eu încă nu ieșisem din sat. Țin minte că mi s-a spus că acolo în zare voi cunoaște oameni buni, cu vocația zidirii în suflet. Adică prieteni. Multă nerăbdare de viață mi-a sugerat acea lecție despre orizont.

Am fost lămurit că niciodată nu se unește Cerul cu Pământul, cum era definiția amăgitoare a orizontului. Cu vremea m-am convins de asta. S-a adeverit ca dincolo de primul deal să aflu prieteni izvorâți din credință și Cuvânt. Unul dintre ei, de stirpe rară, a fost Ioan Pintea. Din Runcu-Salvei, acela arătat de bunul meu veghetor. Ioan Pintea este preot, cu studii adecvate, dar și un scriitor cunoscut, iar mai nou un iscusit administrator al culturii bistrițene. Este directorul Bibliotecii Județene. Aici face din iubirea de carte o măreție spirituală. De el mă leagă omenia, poezia și credința. Mie mi-a rămas pilduitoare prețuirea de care s-a bucurat tânărul Ioan din partea Părintelui Nicolae Steinhardt. Scriam cu o vreme în urmă că fericit este acel maestru cu ucenici ascultători în preajmă.

Ascultarea nu înseamnă neapărat supunere. Nicidecum. Doar Brâncuși a avut dreptate când s-a despărțit de maestrul Rodin cu știutele cuvinte: la umbra marilor arbori nu crește iarba! El trebuia să proiecteze simbolurile românești în universal. Pentru Monahul de la Rohia, ucenicul avea alt înțeles. Iar când este vorba de preotul și scriitorul Ioan Pintea, starea de ucenic are o rezonanță nobilă, creștină. Niciodată Ioan nu a renunțat la ipostaza de a fi ucenicul ascultător, apoi apostol al Părintelui. Era drumul spre Lumină, spre condiția de cărturar. După săvârșirea din viață a Părintelui, Ioan a rămas un prețuit martor, din stirpea magilor vestitori. Acum, el, preotul și poetul, a devenit lumina dinspre înțelepciunea Maestrului. Cred că nu este o zi lăsată de Dumnezeu, ca bunul meu prieten din Runcu să nu fie cutremurat de întâlnirea cu Părintele Nicolae.

Ioan, omul de la poalele Cerului, a găsit ce a căutat. Împlinirea prin credință și prietenie. Cine a citit cartea „Primejdia mărturisirii,” carte pe care au scris-o împreună, își va da lesne seama că încă de tânăr, Ioan Pintea a avut vocația libertății. De altfel, îi spunea Maestrul: „Iisus ne vrea liberi, Ioane, liberi.” Astăzi, cărturarul Ioan Pintea mi-a făcut o invitație la Beclean. Este motivul pentru care am scris acest text. Acolo vom evoca Fenomenul Saeculum, o reședință spirituală care a marcat multe destine literare. Un fenomen literar greu de prins în schemele timpului trecut. Scriitorul Cornel Cotuțiu ne-a propus un recurs la memorie îngrijind antologia Saeculum – dincolo de nostalgii. Admirabilă faptă pentru ilustrarea grupului de tineri, care ne-am adunat la Dej și Beclean.

Ce era Saeculum? În limba latină – timp, generație, epocă, perioadă, spirit al veacului. A fost un cenaclu care a existat la Dej și la Beclean, din 1980 până în 1986, când a fost închis. Era una dintre reacțiile tinerilor din Dej, Beclean, Cluj, Bistrița, Maramureș și din alte împrejurimi. Spiritul coagulării a fost Radu Săplăcan, curajos, abil, altruist, persuasiv, inteligent și cu duioșie sufletească. Președinte asumat de noi a fost scriitorul Teohar Mihadaș, care întruchipa revolta în fața supunerii. Omul de la poalele Cerului ne cheamă astăzi să celebrăm un început. Așa am plecat într-acolo Dana, Delia, Nicolae și cel care scrie aceste rânduri, la întâlnirea cu un trecut remarcabil. Care răsună și astăzi în mulți dintre noi.

Dar mai multe, la întoarcerea acasă. Mulțumesc omului de la poalele Cerului că nu a uitat de exercițiul devenirii mele pe această parte de lume.

A plecat şi Valeriu Sabău...

 

''Mă uit la oameni ca la frunze...'' (Umberto Saba)

A plecat și Valeriu Sabău...Ne-am reîntâlnit la Ocoliș, Arheus 2022, Casa Marchiș.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ioan PINTEA

Colocviu: Rodna/Cultură și Istorie

 

Biblioteca Județeană George Coșbuc BN. Traseele Bibliobuz.

În intervenția mea am vorbit mult, chiar foarte mult, despre Casa Scriitorilor de la Valea Vinului, trecută recent în proprietatea Primăriei Rodna. I-am cerut domnului primar Valentin Grapini, un primar atașat de valorile culturale și istorice locale (îmi aduc aminte cum a gestionat, impecabil, împreună cu profesoara Nastasia Vali Ganea, lucrările Conferinței Naționale "Text și discurs religios", desfășurate, aici la Rodna, în mai 2018), ca acest imobil cu valoare patrimonială să redevină ceea ce a fost și...mai mult decât atât: Loc de creație pentru scriitori, Centru cultural-turistic multifuncțional, dotat cu bibliotecă și spații expoziționale...Amintesc că Valea Vinului este depozitara unei istorii cultural/literare de excepție. Aici au poposit și au scris: Lucian Blaga, Remenyic Sandor, Mihai Ursachi, Stela Covaci, Cezar Ivănescu, Andrei Pleșu, Mihai Șora, Angela Marinescu, Lucian Valea, Lucian Vasiliu, Ana Blandiana, D.R.Popescu, Ioan Alexandru, Ion Horea, Maria Ivănescu, Al. Cistelecan, George Alboiu, Alecu Ivan-Ghilia, Ștefan Agopian, Mircea Nedelciu, Nicolae Prelipceanu, Horia Zilieru, Ioan Holban, Cezar Baltag, Ileana Mălăncioiu, Ben. Corlaciu, Alexandru Călinescu, Ioana Ieronim, Marian Papahagi, Cornel Ungureanu, Petre Bucșa, Ion Lungu, Ioan Oarcăsu, Laurențiu Ulici, Gellu Dorian, Emil Iordache, Iustin Panța, Mircea Dinescu, Vasile Dan, Ștefan Oprea, Gheorghe Erizanu, Liviu Papuc, Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Turtureanu, Gabriela Adameșteanu, Mihai Cantuniari, Teohar Mihadaș, Ion Drăgănoiu...

Bibliografie pentru Casa de la Valea Vinului: volumul, coordonat de Florica Dura, "Cartea de la Valea Vinului", apărut la Editura Junimea în 2016, în parteneriat cu Biblioteca Județeană George Coșbuc BN.

În iulie-august 1894, Alexandru Odobescu călătorește în Transilvania. Face mai multe popasuri la Sângeorz, Năsăud, Bistrița, Rodna. Trimite câteva scrisori către Sașa, în care vorbește cu drag și entuziast despre oameni și locuri. La 20 iulie se află în Rodna. Aici îl vizitează pe academicianul Florian Porcius, "grand specialiste en botanique", ajuns la venerabila vârstă de 80 de ani. Călătoresc împreună la Valea Vinului...

Notă. Ziua de 15 august (Sf. Maria) o petrece la Bistrița.

Autor: Ioan Pintea

Premiile Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de la Desești, 2021

 

Vineri, 24 septembrie, a avut loc manifestarea consacrată sub numele de Serile de Poezie „Nichita Stănescu” de la Desești, ajunsă în acest an la cea de-a 42-a ediție.

Numărătoarea se face din anul când marele poet a trecut pe sub poarta satului. Un juriu format din scriitorii: Ion Mureșan, Ioan Moldovan, Gheorghe Mihai Bârlea, Ioan Groșan și Gheorghe Pârja (președinte) a acordat următoarele premii:

• Marele Premiu „Nichita Stănescu” – poetului IOAN PINTEA (Bistrița)

• Premiul „Nichita Stănescu” – poetei ELENA CĂRĂUȘAN (Baia Mare)

• Premiul Consiliului Local Desești (primar Gheorghe Bohotici) – poetului și editorului ION MARIȘ (Sighetu Marmației)

• Diplomă de excelență, pentru volumul „Animale sălbatice de companie,” Editura Grinta 2021 – poetei ADELA NAGHIU (Baia Mare).

Manifestarea din acest an a fost organizată de Asociația Culturală „Nichita Stănescu”, Desești, Reprezentanța Maramureș – Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, Parohia Ortodoxă Desești, în colaborare cu Consiliul Județean Maramureș și Primăria și Consiliul Local Desești. Mulțumim pentru sprijinul consecvent al prietenului poeziei Gavril Iagamoș și am fost onorați de prezența domnului vicepreședinte Radu Trufan alături de poezie și poeți.

Așa cum spunea unul dintre participanți, Poezia ne poate aminti esența și frumusețea stării de a fi oameni vii. Desești a fost și va rămâne locul în care Poezia e bine, sănătoasă și plină de viață!

Autor: Viorica Pârja

Sursa: Graiul Maramureşului

Laureatul de la Desești

 

                                                                                                  de Gheorghe Pârja

După cum v-am anunțat din timp, și anul acesta a avut loc manifestarea, cunoscută în țară și mai departe, sub numele de Serile de Poezie “Nichita Stănescu” de la Deșești. Sub semnul rigorii pandemice, al prudenței, am desfășurat, sub acoperișul unui cer plumburiu, consacrata întâlnire lirică, ajunsă în acest an la a 42-a ediție. Numărătoarea începe de la venirea lui Nichita în acest sat. Iar cu două decenii în urmă, a fost inițiat un premiu care semnalează valoarea unor autori, în ton cu exigența critică a lui Laurențiu Ulici, mentorul nostru ani buni. Eu i-am zis premiu pe covorul de iarbă, adică se acordă în curtea mea părintească.

Anul acesta, un juriu format din scriitori validați de timp a acordat Marele Premiu „Nichita Stănescu” al Serilor de Poezie de la Desești poetului și teologului Ioan Pintea. Laureatul din acest an are ca înaintași nume de prestigiu ale poeziei românești și din alte țări. Da, pe covorul de iarbă din curtea părintească, au primit Marele Premiu: Ana Blandiana, Adrian Popescu, Ion Mureșan, Horia Bădescu, Ioan Moldovan, Mircea Petean, Adrian Alui Gheorghe, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Dabija și Arcadie Suceveanu, din Chișinău, Ilie Zegrea din Cernăuți, Szentmartony Janos, din Ungaria, Adam Puslojic, din Serbia, ori Moshe Itzaki, din Israel.

Acum, derulând mosorul vremii îndărăt, parcă nu-mi vine a crede că acești poeți, cu premii internaționale, au acceptat propunerea juriului de la Desești pentru a primi Premiul de pe Ulița Bisericii. De pildă, Ana Blandiana este deținătoarea Premiului Herder. E adevărat, valoarea marelui poet Nichita Stănescu, care a trecut pe sub porțile satului de pe Mara, i-a convins. Laureatul din acest an, poetul și teologul Ioan Pintea, este născut la Runcu-Salvei, județul Bistrița-Năsăud. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca. Este directorul Bibliotecii Județene „George Coșbuc,” Bistrița-Năsăud și preot paroh la Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, din Bistrița. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat mai multe volume de poezie, eseuri, jurnale, convorbiri. Nu uit convorbirea cu Nicolae Steinhardt, din volumul „Primejdia mărturisirii.” Ori volumul în care părintele Stăniloaie este în dialog cu laureatul din acest an de la Desești.

Este prezent într-o serie de antologii de poezie și eseu. A realizat un număr semnificativ de ediții, antologii din George Coșbuc, Nicolae Manolescu, Ioan Alexandru. Este tradus în franceză, engleză, italiană, germană, maghiară. Vă puteți întreba: de ce scriitori valoroși au acceptat acest premiu dintr-un sat maramureșean? Tocmai pentru că prețuiesc profunzimea acestui Ținut și dimensiunea lui metafizică. Aici, metafora are îngăduire cosmică, iar șirul de oameni de aici parcă a coborât direct din cer, cum sesiza și un savant japonez. Cred că această coroană lirică pusă pe fruntea satului meu natal are o semnificație cu bătaie lungă. Acum suntem prea aproape de o realitate, care este în plină desfășurare, și nu putem observa linia orizontului.

Poetul Ioan Pintea, cu care am parcurs, prin vreme, o rodnică aventură a Cuvântului, are mândria unui discurs profund, ce-i poartă numele. De altfel, criticul literar Ion Pop apreciază că: „La această oră, Ioan Pintea are deja o recoltă semnificativă de poezie, care-l individualizează în peisajul liricii românești actuale. Pe pragul dificil dintre solicitările unui univers tot mai dramatic laicizat și evlavia trăită și practicată ca oficiant al altarului, el propune o soluție de echilibru, de armistițiu, după ce traversase terenul mult accidentat al datelor vieții imediate, surprinse în stare de tensiune cu vizatele și prescrisele Reguli. Aceasta se arată, în fond, benefică pentru un poet și un om cu certitudini greu de clintit, nepuse de fapt niciodată sub semne de întrebare, dar confruntate la fiecare pas cu probele, nu ușoare, ale realității date.”

Am ținut seama și de panoul referințelor critice, dar opinia juriului, format din scriitori consacrați, a fost decisivă. Laureatul anului 2021, de la Desești, pricepe profunzimea Maramureșului, care se răsfrânge asupra limbajului său poetic. Cuvintele de mulțumire ale poetului și teologului Ioan Pintea au rămas săpate în poarta cea nouă, o splendidă poartă maramureșeană, a părintelui Ioan Ardelean. Că spune poetul: „cu spatele tocit de visele viitoare/ aduc bolovani din muntele de la marginea deșertului/ la ridicarea templului.” Ave, Ioan Pintea!