Cu un selecţioner (şi
general fără armată, pe deasupra!) depăşit, crispat şi fricos, cu un
„detaşament” de antrenori secunzi care se calcă pe picioare în vestiar şi la
antrenamente, echipa naţională a României a jucat cu Elveţia de parcă
învinseserăm noi Franţa, iar cei din țara cantoanelor ar fi pierdut cu Albania.
Cu patru schimbări în
formula de start, cunoscătorii fenomenului (alţi antrenori români, gen Ionel
Ganea) şi-au dat seama că nu vom învinge astăzi Elveţia. În primele 15 minute,
elveţienii au avut patru mari ocazii de a înscrie, iar golul lui Bogdan Stancu
l-am dat dintr-un penalty, care se dă sau nu se dă de arbitru!
Am câştigat un punct,
şi acest punct ne ţine în cărţi dacă Franţa bate Albania şi dacă noi învingem
Albania duminică, dar parcă sunt prea mulţi „dacă şi poate”! Mi-ar fi plăcut să
joace tricolorii ofensiv, cu entuziasm şi dăruire, cum au făcut-o ungurii cu
Austria, de exemplu, dar iar vă întreb: „Țurca” nu s-a inventat la noi?!
Cine-i
de vină că jucăm atât de defensiv, cine-i de vină că nu-l băgăm pe Lucian
Iulian Sânmărtean sau pe Nicuşor Stanciu, doi dintre fotbaliştii
tehnici, care pot scoate prin dribling doi sau trei adversari?!
Păcat că şi la conferinţa de presă Iordănescu foloseşte
un limbaj de lemn, clişee şi scuze puerile şi încearcă să dea vina pentru toate
greşelile lui pe ziarişti şi... pe translator! Păcat şi de faptul că
„aventurierul” în funcţia de preşedinte al FRF, Răzvan Burleanu, cere, nici mai
mult, nici mai puţin, decât ieşirea din grupe! Cum?! Cu fotbalişti care
lustruiesc banca de rezerve a unor echipe anonime din nişte campionate
obscure?! Aşa se explică faptul că jucătorilor noştri li s-au înmuiat
picioarele în repriza secundă, iar golurile „imparabile” de care vorbeşte
selecţionerul la conferinţa de presă nu ar fi fost imparabile dacă fotbaliştii
noştri s-ar fi apărat corect şi nu le-ar fi chiar facilitat adversarilor
marcarea golului!
Până la urmă, prezenţa noastră la CE din Franţa 2016 s-a realizat
datorită faptului că UEFA sau FIFA (nici nu mă interesează, de când am aflat
câţi corupţi şi bani negri s-au învârtit şi acolo!) a luat decizia să participe
24 de echipe; dacă erau 16, ca înainte, fotbaliştii români ar fi privit meciurile
de la BAMBOO !
Şi iar păcat că ne punem speranţe într-o Naţională impotentă, ca şi antrenorul
ei!
E clar că şi eu sper să batem Albania, dar în maniera în
care au făcut-o vecinii noştri din vest: luptând până la ultima picătură pentru
culorile albastru-galben-roşu!
Pentru românii de acasă şi în special pentru cei care
i-au susţinut pe stadioanele franţuzeşti: Hai, România!
Gelu DRAGOŞ
