În ultimii zece ani, Uniunea Europeană a înregistrat
dezechilibre macroeconomice care au accentuat efectele negative ale crizei
financiare şi economice, începute în 2008. Deși
criza a debutat în SUA prin bula creditelor ipotecare care a culminat cu
prăbușirea băncii de investiţii Lehman Brothers, aceasta nu a izbucnit peste noapte, ci este rezultatul unui
proces îndelungat. Dezechilibrele
din zona euro (determinate de acumularea, în unele state membre, a unor
deficite și datorii publice masive), dezechilibrele
economice la care s-au adăugat diferenţele
tot mai mari la nivel de competitivitate au făcut ca, pentru unele țări,
criza financiară și criza datoriilor, survenite în același timp, să fie foarte
greu de gestionat.
MĂSURI
ale UE
·
STABILIZARE FINANCIARĂ
Ca răspuns la aceste
provocări, instituţiile europene, împreună cu statele membre şi Banca Centrală
Europeană au convenit în primul rând, măsuri pentru a asigura stabilitatea financiară. Astfel, a fost
creat Mecanismul
european de stabilizare financiară, care
îi permite Comisiei Europene să împrumute, în numele UE, până la 60 de miliarde de euro de pe pieţele
financiare și să le dea mai departe cu împrumut ţărilor din UE care se
confruntă cu dificultăţi.
De
asemenea, a fost creat și Fondul
european de stabilitate financiară - un fond pentru situaţii de
urgenţă, cu o capacitate de creditare de
440 de miliarde de euro, destinat ţărilor din zona euro care întâmpină
probleme. Acesta colectează fonduri de pe pieţele financiare, în baza
garanţiilor oferite de ţările din zona euro.
Un
grup de experţi, denumit „Troika”, format din personal al Comisiei Europene,
Băncii Centrale Europene și Fondului Monetar Internaţional (FMI), evaluează
periodic progresele înregistrate cu privire la reformele convenite.
Deoarece
cele 2 două mecanisme menite să asigure stabilitatea financiară (Mecanismul
european de stabilizare financiară și Fondul european de stabilitate
financiară) au fost instituite ca măsuri temporare, în toamna anului 2012
ţările din zona euro au creat un nou mecanism financiar, de data aceasta
permanent – Mecanismul
european de stabilitate (MES). În prezent, capacitatea de
creditare a MES este de 500 de miliarde de euro. Alături
de contribuţiile provenind de la Fondul Monetar Internaţional (FMI), acest
mecanism dispune de aproape 750 de miliarde de euro, devenind parte integrantă
din strategia globală a UE destinată garantării stabilităţii financiare.
·
COORDONAREA ȘI SUPRAVEGHEREA POLITICILOR
ECONOMICE
Pentru a preveni efectele nedorite pe care le pot avea deciziile luate într-un
stat membru, UE a decis reglementarea,
parţială, a politicilor economice. Instrumentul fundamental de coordonare
şi orientare a procesului de elaborare a politicii economice în statele membre
este Pactul
de stabilitate şi de creştere. Acesta stabileşte două reguli
principale:
Ø
Datoria publică (suma pe care a
împrumutat-o statul respectiv) nu poate depăşi 60% din PIB valoarea totală a
producţiei unei ţări într-un an);
Ø
Deficitul naţional (diferenţa dintre
cheltuieli şi venituri într-un an dat) nu poate să depăşească 3% din PIB.
Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) a fost consolidat în decembrie 2011 şi a adus mai multă transparenţă și o supraveghere mai strictă a bugetelor
naţionale de către Comisie. PSC consolidat a introdus prevederi şi
sancţiuni pentru statele membre care depăşesc limitele privind datoria publică
şi deficitul bugetar. Când o ţară nu aplică regulile stabilite, Comisia
Europeană poate iniţia proceduri de corectare a situaţiei. Totuși, în timp ce
aspectele privind supravegherea și monitorizarea prevăzute de Pactul de
stabilitate și de creștere consolidat li se aplică tuturor statelor membre,
sancţiunile financiare nu pot fi impuse decât celor din zona euro.
Tot în decembrie 2011, a fost introdus
un nou mecanism - Procedura privind dezechilibrele macroeconomice
(PDM), pentru o supraveghere mai atentă a divergenţelor dintre economii, în special a
diferenţelor existente la nivel de competitivitate (capacitatea unei ţări de
a-și vinde produsele și serviciile pe pieţele interne și externe). PDM
analizează 10 indicatori economici,
identificând astfel modificările survenite la nivelul cotei de piaţă a exporturilor, costului forţei de muncă, datoriei
sectorului privat și preţurilor locuinţelor. Dezechilibrele se pot
manifesta, de exemplu, prin creșteri salariale care nu corespund creșterilor de
productivitate sau prin creșteri bruște ale preţurilor locuinţelor.
De asemenea, ţările din zona euro au
convenit, în 2011, să ia o serie de măsuri prevăzute de Pactul euro plus. Acesta
reflectă interdependenţa economiilor lor și exprimă intenţia de a asigura o mai
bună coordonare a politicilor economice naţionale. Pactul a fost semnat și de șase ţări din afara zonei euro: Bulgaria,
Danemarca, Letonia, Lituania, Polonia și România.
Mai mult decât atât, 25 state membre
au convenit asupra unui Tratat pentru stabilitatea, coordonarea și guvernanța
care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013
și consolidează disciplina bugetară și guvernanța economică între aceste
state membre.
Pentru coordonarea politicilor economice,Comisia Europeană a stabilit un
calendar strict, denumit SEMESTRUL EUROPEAN. În cadrul acestuia, se analizează în detaliu programele statelor membre în materie
de reforme economice şi structurale şi se stabilesc recomandări pentru
următoarele 12-18 luni.
Cine ce face?
PARLAMENTUL
EUROPEAN – elaborează legislaţia împreună cu Consiliul și
exercită supravegherea democratică a procesului de guvernanţă economică.
CONSILIUL
EUROPEAN – șefii de stat și de guvern ai ţărilor UE
stabilesc principalele orientări ale politicii.
CONSILIUL
– miniștrii de finanţe din toate ţările UE coordonează politicile,
decid asupra propunerilor înaintate de Comisie și iau hotărâri în numele
statelor membre din care provin.
EUROGRUPUL
– miniștrii de finanţe ai ţărilor din zona euro decid asupra
aspectelor legate de moneda euro.
COMISIA
EUROPEANĂ – îi propune Consiliului orientări privind
politica economică și bugetară, monitorizează ţările UE și se asigură că
acestea respectă deciziile și recomandările UE.
ŢĂRILE
UE – își stabilesc bugetele naţionale în limitele convenite
pentru deficit și datorie, își determină propriile politici structurale în
materie de muncă, pensii și pieţe de capital și pun în aplicare deciziile
Consiliului.
BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ – pune
în aplicare în mod independent politica monetară pentru zona euro, având ca
principal obiectiv stabilitatea preţurilor.
În mai 2014, vor avea loc alegeri
pentru Parlamentul European -
singura instituţie a Uniunii Europene aleasă în mod direct, de cetățenii celor
28 de state membre.
Este
important să știm ce și pentru ce vom vota în mai 2014 și de aceea, vă
prezentăm pe scurt, ce a făcut Parlamentul European pentru contracararea crizei,
în ultima perioadă:
Ø
Pachetul de legi privind guvernanța economică – martie 2013
Inițiativa "pachetului de 2
regulamente" pentru consolidarea disciplinei financiare în zona euro a
fost aprobată de Parlament pe 12 martie 2013. În toamna anului 2010, UE a
adoptat pachetul legislativ pentru supravegherea sectorului privat din punct de
vedere financiar. În septembrie 2011, eurodeputaţii au aprobat așa-numitul
"pachet de 6 reguli". Pachetul de două regulamente privind guvernanța
economică care dorește consolidarea supravegherii bugetare în zona euro și ar
putea oferi protecție legală țărilor din zona euro care se află în dificultăți
financiare. Parlamentul European a asigurat scrutinul democratic al puterilor
Comisiei.
Ø
Pachetul
de reforme pentru întărirea băncilor din UE – aprilie 2013
De la 1 ianuarie 2014, băncile din UE vor fi mai puternice.
Modificările votate de Parlament, vor limita bonusurile bancherilor pentru a
limita riscurile speculative, vor crește rezervele de capital pentru a ajuta
băncile să facă mai bine față crizelor și vor întări supravegherea.
Ø
Măsuri
pentru colectarea taxelor fraudate – mai 2013
PE cere printr-o rezoluție ca statele membre să își unească
forțele pentru a înjumătăți, până în 2020, decalajul fiscal în valoare de un
trilion de euro. Deputații vor ca guvernele să cadă de acord asupra unor măsuri
de combatere a paradiselor fiscale, de rectificare a lacunelor și de combatere
a planificării fiscale agresive.
Ø
Norme
consolidate împotriva manipulării piețelor financiare – septembrie 2013
Informațiile privilegiate și manipularea piețelor au
îmbogățit câțiva bancheri, dar au slăbit stabilitatea sistemului financiar. Pe
10 septembrie, deputații europeni au dezbătut și votat norme mai dure împotriva
acestor abuzuri.
Ø Reguli pentru limitarea riscului la
cumpărarea casei – septembrie 2013
Cei care își cumpără o casă vor fi mai bine informați despre
costurile și riscurile creditului ipotecar, vor fi parțial protejați împotriva
fluctuațiilor de piață care determină creșterea ratelor și vor fi mai bine
protejați dacă nu mai pot rambursa creditul. Deputații au adoptat varianta
finală a textului pe 10 septembrie, însă înainte de a aproba regulile în
ansamblu, Parlamentul vrea ca statele membre să ia măsuri prin care să se
asigure că aceste reguli vor fi aplicate corect pe teritoriul lor, așadar în
toată Uniunea.
Ø
Undă verde pentru un singur supraveghetor bancar –
septembrie 2013
Din septembrie 2014, sistemul UE
de supraveghere bancară va aduce sub directa supraveghere a Băncii Centrale
Europene (BCE) aproximativ 150 dintre cele mai mari bănci ale Europei.
Deputații au întărit transparența și responsabilizarea sistemului și au cerut
Autorității Bancare Europene să dezvolte practici de supraveghere care să fie
urmate de supraveghetorii din băncile naționale.
Surse de informare:
Margareta
Căpîlnean
Coordonator
Centrul Europe Direct Maramureș
