Obiectul cu poveste în luna februarie la Muzeul
Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș este oala, „capodoperă de
meșter”, numită de către specialiști deoarece a fost proba de examen pentru o
calfă pentru a accede la titlul de meșter.
Ceea ce o face deosebit de importantă este faptul că
sigiliul pe care îl poartă este considerat cel mai vechi al breslei și este
cunoscut, din păcate, doar din amprente sigilare. O amprentă sigilară se află
pe un document și este imprimată în ceara cu care a fost parafat documentul și
se pare că nu este foarte clară amprenta, dar se poate citi clar inscripția cu
anul 1715. A doua amprentă se află pe vasul din fața dumneavoastră, este
lizibilă în totalitate și putem vedea: pieptenele olarului – instrumentul cu
ajutorul căruia olarul dădea formă vasului, îl finisa și eventual, dacă dorea,
putea desene în lutul moale; ulciorul – piesă ceramică obligatorie pentru
examenul de obținere a titlului de meșter și inscripția care conține anul 1715.
Aceeași amprentă se găsește și pe un vas aflat în colecțiile Muzeului de
Istorie și Arheologie din Baia Mare, dar unde putem vedea clar doar imaginea
centrală, inscripția fiind ilizibilă.
În acest moment piesa face parte din patrimoniul
Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară și este inclusă în tezaurul
României.
Centrul ceramic Baia Mare este unul dintre cele mai
importante centre ceramice din nord-vestul Transilvaniei. Este atestat
documentar în secolul al XVI-lea, dar săpăturile arheologice împinge datarea
centrului mult mai devreme, chiar de la atestarea documentară a orașului –
1327. Documentele vremii ne vorbesc despre o breaslă a olarilor bine închegată
cu un statut și reguli de comportare a meșterilor, calfelor și ucenicilor
stabilite cu claritate. „Primul document care vorbeşte despre olarii băimăreni
atestă faptul că între anii 1569-1572, aceştia, numiţi magister figuli, se
organizează în breaslă, conducerea oraşului întărindu-le statutul.” (după
Janeta Ciocan – Centrul ceramic Baia Mare/monografie) Olarii băimăreni, numiți
în documente „magister figuli”, aveau chiar un reprezentant în conducerea
orașului.
Statutele breslei olarilor dau informații importante
și despre categoriile de vase produse în acest centru, unele dintre ele
constituind proba de examen pentru obținerea titlului de calfă și mai apoi de meșter.
Documentele ne spun că pentru a deveni meșter tinerii trebuiau „să fie
cinstiţi, blânzi şi să execute următoarele lucrări: „o oală veche de fiert de
trei găleţi, un ulcior cu gura îngustă de două găleţi, un vas de mărimea unei
găleţi pentru seminţe, o farfurie veche”. După cum se poate observa vasele
aveau capacităţi destul de mari. Ştiut fiind că în Transilvania se folosea
„pinta”, măsură de origine franco italiană, egală cu 1,51 litri, că aceasta
însemna a cincea parte dintr-o găleată, putem calcula capacitatea vaselor
despre care ne vorbesc documentele: {1,51 litri * 5 = 7,55 litri (o găleată);
7,55 litri * 2 = 15,1 litri (două găleţi); 7,55 * 3 = 22,65 litri (trei găleţi
)}.
Sursa:
MaraMedia
