Maduro de Dâmbovița

 

Președintele desemnat și-a dat arama pe față. Ecce homo. Viclean și iezuit, președintele desemnat este mai cinic decât bănuim. Când și-a făcut apariția în colegiul electoral, pe  Agamiță Dandanache toți îl credeau prost. Ca până la urmă să se dovedească mai veros și mai ticălos decât toți cațavencii și tipăteștii urbei la un loc.

Nicușor, copil viclean de casă (apud Elena Lasconi), a arătat cine este cu adevărat. El ne-a anunțat că, „imediat după sărbători”, va organiza „un referendum în cadrul corpului magistraţilor”, cu o singură întrebare:  „CSM acţionează în interes public sau acţionează în interesul unui grup din interiorul sistemului judiciar?”. Iar dacă răspunsul e că nu reprezintă interesul public, „CSM va pleca de urgenţă”. Adică îi va da el afară prin decret prezidențial? Sau va cere să li se facă dosare penale in corpore, cum proceda unul dintre predecesorii săi?

Nicăieri nu scrie că președintele poate „organiza” referendumuri pe categorii profesionale. Mâine poimâine poate „organiza” un referendum pentru membrii parlamentului, cu aceeași întrebare.

Ce-o însemna „interes public”, după mintea președintelui desemnat? Care este etalonul cu care va măsura el interesul public? Tot din „interes public” s-au anulat alegerile, ca să i se facă loc lui să candideze?

Președintele acestui stat membru UE anunță decizii unipersonale ca un fel de Maduro de Dâmbovița. Oamenii normali la cap trebuie că au rămas mască. Președintele României nu poate face referendum în justiție și nu poate demite Consiliul Superior al Magistraturii. „E nebunia unui dictatoraș de operetă care și-a uitat pastilele”, a sintetizat întreaga situație avocatul Toni Neacșu, fost judecător și membru al CSM.

Într-un stat democratic, declarațiile sale  de duminică ar da foc la țară. Nu mai spun ce s-ar fi întâmplat dacă foștii președinți ai țării – oricare dintre ei, nu mai vorbesc de Ion Iliescu – ar fi făcut asemenea declarații.

Viclenia l-a trădat. I-au ieșit la iveală caracterul și intențiile. Huligansimul politic și vocația dictatorială. Cum adică „CSM va pleca de urgență”? La ordinul său? Membrii CSM sunt aleși prin votul secret, direct și personal al magistraților în cadrul unor adunări generale. Cei desemnați sunt apoi supuși votului din Senat. Componența acestui CSM, bună sau rea, este rezultatul unui vot al breslei și al altuia dat de Senatul României. Cum va face președintele desemnat ca acest „CSM să plece de urgență”?

Președintele desemnat se mira că, pentru discuțiile de azi, de la Cotroceni s-au anunțat doar vreo 40 de magistrați, „față de cele o mie de persoane care au semnat scrisoarea” de aplaudare a reportajului de la Recorder. N-au fost chiar o mie. Iar dintre cei care au semnat inițial, mulți s-au retras după ce textul scrisorii a fost modificat într-un sens politic.

Prezența derizorie a magistraților la chemarea sa exprimă încrederea scăzută pe care magistrații o au în noul locatar de la Cotroceni. Dar mai este și răsplata pe care președintele desemnat o primește pentru maniera parșivă în care a vrut să se amestece în bucătăria justiției, bazându-se pe niște turnători mai mult sau mai puțin anonimi.

Un președinte constituțional este mediator, nu părtinitor. Trebuia să invite la dezbatere nu doar pe cei care acuză, ci și pe cei incriminați – respectiv conducerea ÎCCJ, conducerea Curții de Apel București și conducerea Secției de judecători de la CSM. Aceasta era singura conduită constituțională posibilă pe care  o putea avea în situația dată. Or, prin declarația sa de duminică,  președintele desemnat își anunță de fapt intenția de a smulge sistemului de justiție dreptul obținut cu atâta trudă de a se organiza și funcționa în mod independent.

Într-un gest cinic, președintele desemnat a ținut înadins să facă acest anunț în ziua în care se împlinesc 36 de ani de la declanșarea revoluției în București. A avut tupeul să afirme că  „trebuie să fim la înălțimea idealurilor” acelui eveniment chiar în  momentul în care lovea la temelia acelor idealuri – independența justiției.

Dinspre opoziție, deocamdată „se aude” o tăcere mormântală. Pentru PSD este încă o șansă să-și mai recupereze din demnitatea politică.

În timp ce președintele desemnat făcea la Cotroceni această declarație uluitoiare, la Guvern s-a auzit țipătul de ajutor al noului primar general al Capitalei, Ciprian Ciucu. Acesta s-a luat cu mâinile de cap văzând starea financiară pe care a găsit-o în primărie. Tutorele său Bolojan l-a chemat  și pe ministrul de finanțe și toți trei încearcă să găsească soluții de salvare pentru bugetul Capitalei. Moștenirea de la Nicușor Dan este dezastruoasă, dar toți merg pe burtă. D-aia trebuia să câștige Drulă, ca să ascundă cu totul sub cheie gestiunea falimentară a fostului primar general.

Cele două evenimente de duminică au o legătură. Nicușor Dan, în campania pentru locale din  primăvara anului trecut se bătea cu cărămida în piept că a salvat capitala de la faliment. O minciună gogonată, demontată cu cifre de contracandidatul său de atunci, liberalul Sebastian Burduja. În realitate, gestiunea condusă de Nicușor Dan la capitală a fost una catastrofală.

Cifrele sunt edificatoare. După 3 ani și jumătate de mandat ai lui Nicușor Dan, datoria primăriei era mai mare cu jumătate de miliard de lei față de anul 2020, când preluase mandatul, arăta Burduja. Asta în timp ce veniturile anuale din anii 2022 și 2023 au fost de peste 7 miliarde lei, duble față de același an 2020. Deci, la venituri duble, datoria nu numai că n-a scăzut, dar a mai și crescut.

Devoalarea situației reale din primărie a fost un act de curaj din partea liberalului Sebastian Burduja – pe atunci ministru al Energiei și contracandidat al lui Nicușor Dan. Dar curajul acela l-a costat ulterior postul de ministru, când n-a mai încăput în guvernul Bolojan, hirotonisit de același Nicușor Dan, după ce a ajuns președinte.

Printre  datoriile pe care le-a moștenit Ciprian Ciucu se află daunele imense care trebuie plătite anul viitor ca urmare a proceselor pierdute de fostul primar general Nicușor Dan. Actualul președinte desemnat a fost un procesoman înfocat. Pasiunea lui pentru procese și obsesia pentru „mafia imobiliară” au atins niveluri paranoide. A intentat și a pierdut  procese pe linie, plătind sume imense celor 6 firme de avocatură angajate special pentru astfel de răfuieli.

Și în ziua de azi ronțăie permanent marota „mafiei imobiliare” crezând că lumea cade pe spate. Or, cu lupta împotriva mafiei de orice fel se ocupă DIICOT, nu primăria și nici primarul general. Iar la DIICOT nu există – cel puțin la vedere – nici un dosar împotriva „mafiei imobiliare” despre care tot pomenește Nicușor Dan.

Pierzând procese în serie, actualul președinte desemnat a acumulat o  frustrare imensă față de judecători și procurori. Nici nu se instalase bine la Cotroceni când a anunțat că va schimba șefii de la DNA și de la Parchetul general. Dorința de răfuială care a mocnit în el a izbucnit acum în toată splendoarea. Numai că a dat peste răscoale.

Ce a declarat duminică nu este o greșeală, este modul de a gândi al președintelui desemnat. Există o vorbă: ai grijă la gândurile tale, căci vor deveni cuvinte; ai grijă la cuvintele tale, căci devin acţiuni; ai grijă la acţiunile tale, căci devin obiceiuri; ai grijă la obiceiurile tale, căci devin caracterul tău; ai grijă la caracterul tău, căci devine destinul tău.

În mod normal, prin ce a declarat duminică, acest Nicușor Dan, copil viclean de casă, și-a pecetluit destinul. Dar numai în cazul în care PSD, vrând să se salveze în ceasul al 12-lea, va vota cererea de suspendare.

(Octavian Știreanu)

Octavian Știreanu: Idealurile cu sclipici ale UE

 

Problema migrației care asaltează Europa nu este a corcirii raselor, ci a ciocnirii civilizațiilor. S-au scris cărți celebre pe tema asta. Când e vorba despre imigranți, realitatea bate ideologia. Influențele culturale, spirituale, sociale, infracționale, familiale, religioase, pe care imigranții le au asupra comunităților locale europene unde-și bat țărușul sunt incontestabile.

Într-o conferință susținută acum șase ani la Cluj Napoca, citată de Bogdan Tiberiu Iacob pe Inpolitics.ro, reputata intelectuală Ana Blandiana s-a referit pe larg la acest fenomen:

„Astăzi 50% din populația Londrei este ne-engleză, iar în suburbiile Parisului sau ale Rotterdamului trebuie să îți repeți unde ești pentru a nu uita că te afli în Europa. În mod evident, acum, ca și în antichitate, cei cuceriți reușesc să cucerească, vechile colonii ocupă încet-încet centrul, pe care în cele din urmă reușesc să-l dizolve printr-o subtilă subversiune, în care mentalitățile, credințele, tradițiile diferite sunt arme mai puternice decât armele propriu-zise, mai ales când foștii cuceritori nu și le mai respectă și chiar nu și le mai amintesc pe ale lor. Și pentru că se vede cu ochiul liber cum istoria se repetă, n-ar trebui decât să înțelegem ce a fost pentru a descoperi ce va fi” (https://inpolitics.ro/discursul-lui-orban-biet-pistol-cu-apa-blandiana-in-2016-popoarele-migratoare-vor-distruge-europa_1832735503.html). Este doar exemplu că intelectualii veritabili nu pot rămâne indiferenți la o realitate care nu este ideologică, ci demografică.

Occidentul nu este pândit de pericolul „rasei mixte”, cum se exprima neinspirat Viktor Orban (poate și traducerea e aproximativă), ci de fenomenul combinării civilizațiilor. Cei care împresoară Europa dinspre sud și dinspre est, pe apă și pe uscat, sunt toți de rasă albă. Dar sunt purtătorii altor civilizații și religii, care interferează cu civilizația occidentală, modificându-i adn-ul identitar. Mixarea nu e a raselor, ci a civilizațiilor. Asta era problema pe care o sesiza, de fapt, Viktor Orban.

Migrația modifică civilizația occidentală. Nu se știe dacă în bine sau în rău, dar o modifică. Occidentul se transformă în acel post-Occident despre care vorbea Orban și pe care-l descrie succint Ana Blandiana. Unele țări din vest acceptă această „mixare”; altele, din Europa centrală – între care și Ungaria – nu acceptă.

Întrebarea este: suntem obligați toți să acceptăm necondiționat imigranți? Așa cum am acceptat necondiționat vagoane cu vaccinuri care ne-au costat sute de milioane de euro și acum zac expirate prin depozite? Cum vom fi obligați să cedăm din gazele noastre celor care nu au deloc, așa cum cere herr Weber?

Iar dacă nu acceptăm imigranți în țara noastră, în curtea noastră, în casa noastră – ca să ne strice obiceiurile, tabieturile, credințele, tradițiile – suntem considerați naziști și rasiști?

Aici este toată disputa.

Există și imigranți de război care se adaptează repede. Își cumpără valize de haine, le poartă 29 de zile și în ziua 30 le returnează la magazin, că au aflat ei că o directivă europeană le dă dreptul să-și ia banii înapoi. Merg la restaurant și nu plătesc nota spunând că sunt refugiați și că UE ne dă bani pentru întreținerea lor ș.a.m.d. Au dreptate, au învățat regulile europene.

Orban spune un lucru simplu: fiecare să procedeze cum dorește, nimeni să nu-i impună altuia ce să facă în materie de migrație: „Ar trebui să ne lăsăm în pace, ca fiecare dintre noi ar trebui să decidă singur cu cine vrea să trăiască; ei (occidentalii -n.n.) au refuzat, și încă luptă împotriva Europei Centrale cu scopul de a ne face ca ei”, spune Orban. Și pentru asta este considerat rasist. Există cineva, acolo sus, care dictează că Orban nu are dreptul să gândească așa. Și că nu avem dreptul să decidem singuri pe cine vrem să primim în țară, în oraș, în casă.

Asta înseamnă integrarea în UE? Interzicerea dreptului de a ne alege modul de viață? Trebuia să ni se spună. Așa cum trebuia să ni se spună și că vom deveni o națiune de turnători, că vom fi monitorizați decenii în șir cu MCV, că decizia unui judecător anonim din CJUE este mai presus de Constituția țării ș.a.m.d.

Dezbaterea despre mutațiile complicate pe care migrația le provoacă în interiorul civilizației de tip occidental este mai veche.

Samuel Huntington prevestea încă de acum un sfert de secol că politica mondială va fi dominată de ciocnirea civilizațiilor. „Marea diviziune în rândul rasei umane și sursa dominantă a conflictelor va fi cea culturală. Linia dintre civilizații va reprezenta în viitor linia frontului”, spunea fostul profesor de la Harvard și consilier politic al președintelui Clinton.

„Conceptul de civilizație este cea mai înaltă formă de exprimare a identitații culturale”, scria Huntington. Iar când civilizația se mixează, identitatea culturală se pierde, astfel că „principalele conflicte vor fi între națiuni și grupuri din diferite civilizații”.

Cum se vor derula aceste conflicte? Iată ce spunea Ana Blandiana, în conferința citată:

„Este evident că în implacabila ciocnire a civilizațiilor, Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, deși evident și despre asta e vorba, ci pur și simplu la puterea de a crede în ceva. Încleștarea dintre unul care crede cu tărie în adevărul credinței sale, oricât de aberant ar fi acel adevăr, și unul care se îndoiește de adevărul idealurilor sale, oricât de strălucitoare, se va termina întotdeauna cu victoria primului”, consideră cunoscuta activistă civică.

Să fim optimiști. Dacă vom crede cu tărie în adevărul credințelor noastre, oricât de aberant ar fi acel adevăr, vom putea triumfa asupra celor care trâmbițează idealuri cu sclipici, dar care nu cred în nimic.

 

Autor: Octavian Știreanu

Sursa: cotidianul.ro