Scrisoare pastorală Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XIX(2019), nr. 395(1 –15 Aprilie)

             Dragii mei enoriaşi,                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 

              Mântuitorul și procesul electoral. Evanghelia din Duminica a V-a a Postului Sf. Paști(Marc., X, 32-45) ne prezintă o discuție dintre Mântuitorul și ucenicii Săi. La un moment dat, Iacov și Ioan,  fiii lui Zevedeu, L-au rugat așa: ,,Doamne, dă-ne să ședem unul de-a dreapta și altul de-a stânga Ta întru împărăția Ta”. După  judecata noastră omenească, rugămintea celor doi trebuia împlinită. Erau prieteni și ucenici ai lui Iisus. Își lăsaseră familiile, bruma de avere, ocupațiile și-L urmaseră  pe El. Răspunsul Mântuitorului însă este surprinzător: ,, Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.”

            Așadar, înțelegem de aici care era gândirea Mântuitorului privind ocuparea unor funcții publice. Am spus în alte rânduri că în multe privințe învățătura Mântuitorului era de-a dreptul revoluționară pentru vremea de acum două mii de ani. Să afirmi, spre exemplu, că oamenii sunt frați între ei, în vreme ce sclavul era socotit un obiect însuflețit, nici măcar om, iar împăratul era considerat zeu sau semizeu, era o ofensă adusă  conducătorilor de state și celor din clasele sociale privilegiate. Și, totuși, El îndrăznea să promoveze o asemenea învățătură. Așa era și de data aceasta. Ocuparea unei funcții nu se făcea pe bază de relații personale, de relații de rudenie, de favoruri și bunăvoință a cuiva, ci pe bază de vrednicie. Locurile cerute de cei doi urmau a fi date ,,celor pentru care s-a pregătit”. Nu e vorba aici de o predestinație; locurile respective nu erau ,,sortite” cuiva anume, ci se vor da acelora care se fac vrednici de ele prin faptele lor. Că cei doi ucenici, Ioan și Iacov, s-au făcut vrednici până la urmă,  prin faptul că și-au jertfit viața pentru Domnul Hristos și învățătura Lui este adevărat și Mântuitorul știa lucrul acesta chiar în momentul cererii lor, dar îi lasă ca să dovedească ei înșiși că sunt vrednici de locuri de cinste în împărăția lui Dumnezeu.

           În aceeași Evanghelie, Mântuitorul mai face o precizare cu adevărat revoluționară pentru gândirea politică din vremea aceea, dar și din toate epocile: ,,Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.”

            Așadar, funcționarul public, conducătorul unei instituții, al unei comunități mai mici sau mai mari, al unei țări, este slujitorul subordonaților săi, al supușilor săi, ci nu stăpânul lor. Câți, oare, dintre regii și împărații lumii, dintre dregătorii mai mici sau mai mari, au pus în aplicare acest principiu, această învățătură? Puțini, foarte puțini! Din păcate.

            Numai cele două aspecte menționate mai sus, cel al numirii sau alegerii în funcții publice și cel al raportului dintre demnitarul de stat și oamenii de rând, și ar fi suficiente ca să ne dovedească dumnezeirea Mântuitorului. Numai Dumnezeu putea gândi astfel. Numai Dumnezeu putea face așa: ,,Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să - Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.”

             În istoria omenirii, popoarele au fost conduse, cel mai adesea, de regi și împărați. Aceștia se socoteau mai presus de oamenii ceilalți, își clădeau o biografie cât mai impresionantă, se socoteau că sunt fii de zei, semizei sau chiar zei adevărați. Ei aveau putere de viață și de moarte asupra supușilor. Ceea ce ziceau ei era literă de lege și nimeni nu avea voie să-i contrazică. Popoarele au mai fost conduse de conducători militari, ori de oameni care au smuls puterea prin forță, autointitulându-se conducători. Și aceștia au avut o conducere despotică, bazată cel mai adesea pe bunul plac. Cea mai mare cucerire în gândirea politică a lumii a fost conducerea democratică. În limba greacă, ,,demos” înseamnă popor, adică conducerea poporului. Conceptul unei asemenea conduceri s-a zămislit în Grecia antică și a progresat cu greu de-a lungul veacurilor în Europa mai întâi, apoi și în alte continente. Astăzi această conducere democratică se exercită prin demnitarii aleși de popor prin vot liber, direct și egal. Se practică de multă vreme și la noi, la români. Dacă ar fi aplicat corect, rezultatele ar fi excepționale, dar de multe ori procesul electoral este denaturat, falsificat. În epoca stalinistă, spre exemplu, se spunea că ,,nu e important cine votează, important este cine numără voturile”, vrând prin aceasta să spună că rezultatele electorale pot fi falsificate, după voința celor mai puternici. Poporul mai poate fi împiedecat să-și aleagă pe cei pe care-i consideră a fi cei mai vrednici și mai capabili să-l conducă, pornindu-se de la centru, de la cei care organizează alegerile. Pe buletinul de vot sunt trecuți, spre exemplu, grupuri de candidați. Între ei recunoști oameni de toată nădejdea, pe care tu, alegător dintr-o localitate oarecare, îi cunoști și ai încredere în ei. Pe aceia ai vrea să-i promovezi într-o anumită funcție, ai vrea să aibă un anumit rol în societate și, drept urmare, pui ștampila pe grupul în care se află cel socotit de tine vrednic. Din păcate, de cele mai multe ori, cel ales de tine este la coada listei sau pe ultimele locuri. În fruntea grupului se află cineva de la centru,  cineva pe care puterea politică vrea cu orice preț să-l  promoveze. Și așa te trezești că, vrând-nevrând, votezi pe un Agamiță Dandanache, adică un om de cine știe unde, care n-are nici o legătură cu zona ta, cu problemele tale, de cele mai multe ori un incapabil și un incompetent.

            Procesul electoral poate fi denaturat și falsificat la nivel local. Știm cu toții cum s-au făcut campaniile electorale. Ne amintim cum umblau domnii de pe la diferite partide cu traista cu făină, cu zahăr și ulei în spate, cu găleți, șepcuțe, mături și tigăi, îmbiind, din poartă-n poartă, pe bieții alegători să primească asemenea ,,daruri”, dar să le dea lor și numai lor, votul de peste câteva zile. Ne amintim cum se făceau petreceri pe la cârciumi, pe la casele candidaților sau pe aiurea, cum se goleau sticlele și se rodeau ciolanele. În aceste condiții, conștiința alegătorului era pervertită, intoxicată. Mă întreb, cum raționa cel care beneficia de asemenea ,,bunătăți” în cabina de vot? Pe care candidat alegea: pe cel care i-a dat mai multă bere; pe cel care i-a dat mâncare mai bună, sau pe cel care i-a dat tigaia mai mare? Grea alegere!! Ne amintim, de asemenea, cum, în campaniile electorale, vin candidații din poartă-n poartă și, vrei nu vrei, te iau în brațe și te pupă, îți zâmbesc drăgăstos, îți promit marea cu sarea, ba chiar și luna de pe cer, cu singura condiție: să-i alegi. De îndată ce sunt aleși, patru ani nu-i mai vezi, nu-i mai auzi, după care se repetă scena.

             Cel care intră în cabina de votare  se aseamănă cu cel care vine la spovedanie. Acolo se află doar el și conștiința lui. Nu trebuie să se gândească la beneficiile și interesele personale, ci la binele social, la binele țării. Nu trebuie să voteze pe cineva că i-a dat sau că-i va da lui vreun favor, vreun beneficiu oarecare, ci el trebuie să știe că prin votul lui pune o cărămidă în zidirea țării sale, oferă o șansă mai bună copiilor și nepoților lui. Partidele care propun candidații, au datoria sfântă de a-și sluji țara, ci nu de a batjocori-o. Slujesc Țara propunând candidați capabili pentru funcția pentru care candidează, candidați cinstiți, corecți și cu dragoste de Țară și de Neam. Aceștia trebuie să cunoască limba și istoria țării, tradițiile și idealurile seculare ale nației; batjocoresc Țara și Neamul propunând candidați incapabili, escroci, veri și cumetre, amante și cocote, care, din ,,succesuri în succesuri” pot ajunge să reprezinte Țara și Poporul în concertul popoarelor. Cum reprezintă, vedem singuri!

              Candidații să fie conștienți că ei nu urmează să ajungă stăpânii Țării, ci slujitorii Țării și ai Poporului. Candidații trebuie să pună interesul obștii mai presus de interesul personal, iar, dacă e nevoie, să fie gata să-și dea și viața pentru interesele și drepturile Țării. Acesta este eroismul și patriotismul celor ce îndrăznesc să candideze pentru funcții înalte în viața unei țări. În felul acesta ar ajunge om potrivit la locul potrivit, în felul acesta popoarele ar avea toate șansele să progreseze. 

              Iată cât de progresistă și de actuală este învățătura Mântuitorului și cât bine ar putea aduce lumii, dacă ar fi pusă în aplicare.

*

             Sfaturi părintești. Din învățăturile Sfântului Paisie am selectat un fragment, care ne vorbește despre Sfânta Spovedanie și Sf. Împărtășanie, aceste Sfinte Taine fiind foarte actuale. Iată-l:

              ,,Spun unii", i-am zis eu, ,,să ne împărtășim doar o singură dată pe lună ca să nu devină obișnuință". ,,Această poziție nu este bună", a răspuns (Sfântul Paisie - n. n), ,,pentru că și o singură dată pe an dacă se împărtășește cineva poate să o ia ca pe o obișnuință, că adică am dreptul să mă împărtășesc. Venise aici un preot care mi-a spus că evită să liturghisească des ca să nu-i devină obișnuință. Atunci m-am întristat foarte mult pentru că, cu cât mai regulat liturghisește cineva, cu atât mai mult trebuie să se topească simțind Taina pe care o săvârșește. Trebuie ca regulat să ne spovedim și să ne împărtășim. Atunci când un om se îmbolnăvește, prinde putere prin transfuzia de sânge. Cu cât mai multă putere dobândește omul când i se face transfuzie înăuntrul său cu dumnezeiescul sânge al lui Hristos? Uneori se poate observa o schimbare pe fața celui ce se împărtășește. Încă mai mult, se întâmplă în unele dăți ca omul să simtă o mai mare bucurie atunci când nu este foarte pregătit să se împărtășească decât atunci când este foarte bine pregătit să se împărtășească, pentru că atunci este mai smerit decât alte dăți când se pregătise mai bine".

*

             Crucea. Redăm mai jos o poezie cu acest titlu din 1924,  publicată de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei  la acea vreme:

,,Mai sfântă mângâiere nu-i

Pe acest pământ de suferință

Pentru creștin, ca sfânta cruce,

Slăvitul semn de biruință.

„Să-și ieie fiecare crucea,”

Așa-i porunca lui Iisus,

Dacă voiește ca s-ajungă

În sânul raiului de sus.”

Când seara mergem la culcare,

Cu crucea sfântă ne-nsemnăm

Și tot cu ea începem ziua,

Când dimineața ne sculăm.

Când lângă sânul mamelor

Copiii dorm, ele-i așează

În leagăn și cu crucea sfântă,

Cu dragoste îi însemnează.

În orișice călătorie,

De vrem cumva ca să plecăm,

Plini de nădejde-n Dumnezeu,

Noi tot cu crucea ne-

                               nsemnăm.

La masă când ne așezăm,

Prin cruce mulțumim mereu

Pentru belșugurile toate

Trimise de la Dumnezeu.

În toiul luptelor grozave,

Când crunta moarte  

                         stăpânește,

Pe câte suflete viteze

Slăvita cruce nu-ntărește.

Și dacă Ea-i nădejdea

                           noastră

Și ajutorul cel mai sfânt,

De ce se mai găsesc ființe,

Creștine pe acest pământ,

Care-o insultă-n mii de feluri

Cu vorbe batjocoritoare?

Au nu se tem ei de mânia

Lui Dumnezeu răzbunătoare?

Nu se gândește-această lume

Că prea de tot păcătuiește,

Când ori cu fapta, ori cu

                                vorba,

Puterea crucii o hulește?

Nu se gândește că viața

Nu ține-o-ntreagă veșnicie?

Azi ești voinic și mâne

                             moartea

Te-apucă cu a ei tărie.

Te duci în lumea ceialaltă,

Nepocăit, pe veci pierdut,

Primind răsplata cea amară

La care atâta ai ținut.

Creștine, mă întorc spre tine:

Fii om cu înțeleaptă minte,

Respectă crucea cea Divină,

Cu dragostea cea mai

                                fierbinte.

Învață și pe alții, care

Azi nu cunosc a ei putere,

Căci ea va fi în veșnicie

Oricui o dulce mângâiere.

*

             File de jurnal – 23 iun. 1982(I). ,,La ora 4 am plecat cu mașina de acasă. Am lăsat-o-n gară în Severin și cu trenul personal 1002 am ajuns la Craiova, la ora 7.43. M-am dus la editură. Spre nenorocul meu, l-am găsit acolo doar pe economistul  Ionescu. Directorul Ilarie Hinoveanu era plecat la congres. Ionescu mi-a spus că postul lui Ioan Rusu - Șirianu e blocat de o jumătate de an și că nu se știe dacă va mai fi cineva angajat. Se zvonește că toate secțiile de literatură social-politică  vor fi centralizate și puse sub directa supraveghere a organelor Comitetului Central.

           I-am lăsat D-lui Ionescu rezumatele  cărții mele Nicolae Iorga. Concepția istorică în franceză, engleză și germană, ca să le depună la manuscrisul cărții, când va veni directorul.

           M-am dus apoi la Centru de Științe Sociale(str. Unirii 79), unde l-am întâlnit pe Dl. Virgil Joița.  Am discutat cu dumnealui și la birou și la restaurantul ,,Dunărea”, unde ne-am cinstit cu o cinzeacă. Am stat la taclale cu Dl. Joița mai bine de două ore. M-a pus la curent cu multe probleme, pe care nu le cunoșteam. Amintesc în acest sens:

             1. Toate lucrările de istorie trebuie să aibă viza lui Mircea Mușat. Acesta este omul care, deși abordabil, taie și spânzură.  Din numărul 2/1982 al revistei ,,Arhivele Olteniei” a scos unele materiale, - printre care și unul al mitropolitului Nestor -, și a introdus altele, fără să consulte redacția;

             2. A fost suprimat  ,,Anuarul Institutului de Istorie ,,A. D. Xenopol” de la Iași și  ,,Anuarul Institutului de Istorie de la Cluj”,

             3. Centralizarea cenzurii este necesară. În acest sens se dă exemplu un atlas de istorie al localităților din Maramureș, în care câteva hărți indicau o serie de județe ale noastre din nord în Ungaria. Printre autori erau vreo 15 unguri și vreo doi români destul de dubioși; 

             4. La sfârșitul lunii mai și începutul lui iunie au avut loc la Craiova lucrările Comisiei de Istorie Româno - Sovietice.  Delegația rusă s-a comportat sub orice critică. Spirite incisive, pornite pe sfadă, gata de a se lua la harță cu cei care și-ar fi manifestat alte păreri, imbatabili în încăpățânarea  cu care-și susțineau punctele de vedere, chiar și când vedeau bine că nu  au dreptate. Susțineau sus și tare că noi n-am avut revoluție la 1821; că la 1848 am avut doar o stare revoluționară; că ei ne-au dat Constituția din timpul lui Cuza, ca și celorlalte state europene, deși ei înșiși nu aveau constituție la acea vreme; că Unirea de la 1859 a fost un act politico-administrativ forțat, pur românesc, fără semnificații internaționale. De altfel, susțineau rușii, ideea  însăși de unitate românească este o teză gratuită, ea neexistând niciodată în conștiința poporului român. Când delegații au fost duși la Mânăstirea Horezu și puși în fața stemei îngemănate a românilor, tăcutu-le-a gurița! Au mai adus cumetrii și un cuc armenesc la acea conferință, care a afirmat cu patos că toate bisericile și mânăstirile moldovenești  cu caractere orientale sunt de influență armenească. L-a pus la punct Domnul Răzvan Teodorescu, care a documentat că arta de tip oriental din Moldova și Armenia au avut o sursă comună: arta turcească, ale cărei influențe au fost destul de puternice. Mai ziceau rușii că noi  românii am fost fasciști din 1930 și că am subminat puternic revoluția bolșevică din 1917. Un istoric  român(nu i-am reținut numele!) a venit cu o comunicare, în care a documentat cu cuvintele lui Lenin poziția pozitivă a României față de fenomenul sovietic. Cu toate acesta, nu i-am putut convinge! Președintele Comisiei, un bătrân de vreo 87 de ani, de o vivacitate de invidiat, evreu de origine, fost comisar al poporului  în 1917, spiritual și bun de gură, căuta să tempereze lucrurile. Românii au avut o comportare academică. Lucrările acestei consfătuiri româno-sovietică nu vor fi publicate, pentru a nu se introduce  în circuitul istoriografiei românești teze eronate”(Va urma).   

*

             Candidatul. Eram într-al doilea an de preoție. Venisem de la Craiova la Gruia în Mehedinți, ca să mă apropii de familie. Locuiam în Severin și făceam naveta cu autobuzul sau cu bicicleta. Cei 60 km erau mulți, dar și eu eram tânăr. Am amenajat într-o magazie din spatele bisericii o cămăruță. Am pus acolo un pat, o masă, câteva scaune. Faptul că mergeam la librăria din comună și cumpăram câte un braț de cărți a impresionat pe mulți. Găseam acolo cărți, pe care nu le găseam în Severin, fiindcă erau prea puțini în Gruia, care să citească.

             Fiul vânzătoarei de la librărie, Puiu Ciutureanu, profesor de română și franceză, a venit la mine, însoțit de câțiva tineri din sat. I-am primit cu drag în chilia mea. S-a încins o discuție până către dimineață. Erau curioși să știe câte ceva dintr-ale religiei, veneau cu bagaje de cunoștințe din alte domenii. Nu erau discuții în contradictoriu, ci mai mult informale, cu multe întrebări și răspunsuri. Fiecare seară, fiecare noapte petrecută în compania unor asemenea tineri era pentru mine un adevărat examen. Mă bucuram ca un copil de o notă bună, când reușeam să le dau răspunsuri convingătoare, când reușeam să le demolez teze contrare.

            Între tinerii participanți la ,,seratele” din spatele bisericii mi-a atras atenția Domnul M. Terminase liceul cu medii bune, trecuse cu brio bacalaureatul, dar nu se hotărâse la ce facultate să-și încerce norocul. Citea mult, avea cunoștințe vaste, era un căutător. După câteva săptămâni, mi-a spus că el ar vrea să meargă la Teologie. Am fost într-al nouălea cer. Nu aveam de gând să rămân preot în Gruia multă vreme, doream să mă apropii și eu de casă, iar faptul de a pregăti un tânăr și a-l duce la Teologie mi se părea extraordinar. I-am dus cărțile de care am socotit eu că are nevoie și am început să fac pregătire cu el. Era mult de muncă, dar nu conta. Prindea repede și avea memorie bună. Exact ce-i trebuia. Nu avea legătură cu biserica, dar socoteam că asta o să-i vină pe parcurs. Nu i-am pretins nici o plată pentru timpul și efortul de a-l pregăti. I-am făcut  dosarul și m-am dus eu, pe banii mei, să-l înscriu la Sibiu, singura Facultate de Teologie unde se primeau și absolvenți de liceu.

              A venit vremea examenului. Pentru mine erau emoțiile mai mari decât pentru Domnul M. M-am dus cu el. Ne-am plătit fiecare biletul de tren. În Sibiu, prima grijă a Domnului M. a fost cazarea. Eu am propus să ne interesăm la internatul facultății, poate ni se dă voie să locuim acolo, studenții fiind în vacanță. Domnul M. a strâmbat din nas și mi-a spus că el caută altceva. Și a găsit loc la Hotelul ,,Împăratul Romanilor”, cel mai bun hotel din Sibiu la vremea aceea. O noapte acolo costa mai bine de jumătate din salariul meu pe o lună. Eu m-am dus la internatul facultății. Era voie să mergem la dormitoare, dar acolo erau doar paturi de metal goale. Am găsit două saltele de burete și am rezolvat problema.

             Când a venit vorba de masă, Domnul M. mi-a spus că el preferă să meargă tot la ,,Împăratul Romanilor”, fiindcă este mâncare bine gătită. Eu mi-am cumpărat ceva de la alimentara, m-ar retras într-un parc și am servit boierește cele cumpărate.

             Domnul M. mi-a spus că ,,pentru el odihna și mâncarea sunt pe primul plan!”  A mai precizat că ,,o viață are și vrea s-o trăiască, nu să chinuiască!”

            Am mai rămas o zi în Sibiu și m-am simțit din ce în ce mai umilit. I-am urat succes Domnului M. și mi-am luat tălpășița. Aveam 1.560 lei salariu. La Craiova îmi cumpărasem în rate strictul necesar și mai aveam încă mult de plătit. Soția era studentă la Cluj. Se transferase la fără frecvență și se angajase la școala ajutătoare din Severin. Avea un salariu de mizerie și niște condiții de lucru infernale. Soacră-mea, văduvă, aștepta ca ginerele să preia jugul casei, facturile și celelalte cheltuieli. Toate astea în timp ce eu pierdeam timpul pe la Sibiu! Cu siguranță că nu mă pricepeam la oameni! Altfel, n-aș fi plecat la drum cu Domnul M.!

             Domnul M. n-a reușit la Teologie. De fapt, n-a reușit nici la altă facultate până la urmă. După vreun an am plecat eu de la Gruia. L-am reîntâlnit  după mulți ani. Era om matur, cu familie și copii, lucra ca electrician la Hidrocentrala ,,Porțile de Fier - II”. Am depănat câteva minute unele amintiri care ne legau de la Gruia și de la Sibiu. Cu multă nostalgie și-a amintit de ,,friptanele” pe care le servise la ,,Împăratul Romanilor”  din Sibiu. Mde!  

*

             Dar de nuntă. Răsfoind prin manuscrise, am mai găsit o poezie cu acest titlu, pe care am îndrăznit s-o alcătuiesc la 21 martie 1982. Iat-o:

,,Vânt de dor îmi tulbur-anii,

Gândul mi-e furat de cale,

Tot mai viu mi-e chipul Anii

Și mai dragi mi-s ale sale!

Drum pustiu și ars de vreme,

Hoț de dragoste și vlagă,

Ce mă lași să mă tot cheme

Cine mi-e în lume dragă?

Darul tău de nuntă, Ană,

A plătit la vama veche

Toat-a dorurilor  hrană,

Draga mea fără pereche!

Mi-a rămas din mult-avere

Numai inima pribeagă

Să ți-o dau când mi-o vei cere,

Ană dragă, Ană dragă!”

*

            Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Vermeșan Mirel(Timișoara): 350 lei; Doamna Ivanovici Florica(București) și Doamna Enache Maria(București): câte 250 lei; Doamna Trocan Maria(Lugoj – TM), fiică a satului Bârda: 200 lei; Doamna Pârvuceanu Eugenia din Gârla Mare(MH): 110 lei; Doamna Ing. Aurica Zăuleț(Tr. Severin), fiică a satului Bârda și Doamna Stanciu Victoria(Piatra Albă-MH): câte 100 lei; Doamna Crăciunescu Valeria(Câmpulung-Moldovenesc-SV): 50 lei;  

            Pentru Fondul Central Misionar s-au strâns 80 lei. Am virat protoieriei 300 lei.

            Dumnezeu să le răsplătească tuturor donatorilor!

*

             În ședința din  14 mart., împreună cu Consiliul Parohial, am hotărât să acordăm ajutoare de Paști unor persoane și familii cu situații deosebite din parohie, astfel: Orodan Claudiu: 300 lei; Pau Dumitru: 200 lei; Badea Leontina: 100 lei; Ștefu Constantin(II): 100 lei; Căprioru Ion: 100 lei; Borcilă I. Elena: 200 lei. În total 1.000 lei. Atât am putut! Banii vor fi trimiși de preot prin poștă. Aceste ajutoare, deși ele au devenit o tradiție pentru parohia noastră, le  putem încadra și  acțiunii Coșul de Paști.

*

             Coșul de Paști. Din  îndemnul Prea Sfințitului Episcop Nicodim și anul acesta se organizează de către parohiile din județul nostru acțiunea caritabilă intitulată ,,Coșul de Paști”. Drept urmare,  am hotărât împreună cu Consiliul Parohial ca, pe lângă ajutoarele ce le vom acorda familiilor și persoanelor cu dificultăți din parohia noastră,  Vineri,  3 Mai,  să facem o vizită la un azilul de bătrâni de la Ilovăț.  Vom stabili împreună ce le vom duce.  Acțiunea se înscrie și în cadrul programului nostru mai vechi intitulat Hrană pentru trup și suflet.                                                                                  

*

                Excursii – pelerinaj. Duminică, 12 Mai, un grup de parohii din Severin organizează o excursie-pelerinaj la Sf. Mănăstire Pantocrator din jud. Teleorman, unde vor fi aduse Sf. Moaște din străinătate.  Cine vrea să participe, va fi pus în legătură cu organizatorii. Preotul dvs. nu va putea merge, fiind la slujbă. Costul excursiei este de 50 lei/pers.

               După Sf. Paști, la o dată încă nestabilită, organizăm o excursie-pelerinaj pe traseul: Bârda - Tr. Severin – Caransebeș – Hațeg - Deva(orașul, cetatea) – Alba - Iulia(orașul, cetatea) - Mânăstirea Oașa - Mânăstirea Râmeț și retur. Prețul e de 60 lei/pers.

              După Paști, la o dată încă nestabilită, vom organiza o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda - Tg. Jiu - Rm. Vâlcea - Mânăstirea Cozia - Mânăstirea Turnu - Valea Oltului - Sibiu(orașul) –Rășinari - Mânăstirea Păltiniș - încă una sau două mânăstiri – Petroșani - Mânăstirea Lainici - Tg. Jiu - Tr. Severin. Costul este de 60 lei/pers.

*

              Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva  materiale, astfel: Baia focului, în ,,Națiunea”, București, 30 mart. 2019, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro/ category/religiespiritualitate); ,,Scrisoare pastorală” – 394, în ,,Logos și Agape”, Timișoara, 7 apr. 2019, ediție on-line(http://www.logossiagape.ro); în ,,Armonii Culturale”,  Adjud(VN), 8 apr. 2019, ediție on-line(Error! Hyperlink reference not valid. ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 9 apr., ediție on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 13 apr. 2019, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Viața ca o Cruce, în ,,Națiunea”, București, 14 apr. 2019, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro/category/ religiespiritualitate);  în ,,Omniscop”, Craiova, 17 apr. 2019, ediție on-line(http://www.omniscop.ro);                                                                         *

              În această perioadă, parohia noastră a publicat ediția a II-a din Viețile Sfinților, vol. I(703 pag.), vol. II(552 pag.), vol. III(744 pag.), vol. IV(602  pag.) și vol. V(432 pag.). De asemenea, a republicat volumele Bucate de post(328 pag.) și Călăuză patristică(328 pag.).

*

              Editura ,,Sitech” din Craiova a primit o solicitare din partea Bibliotecii Centrale a Germaniei de a-i trimite un exemplar din cartea preotului Dvs., Stat și Biserică în Banat(1780-1886) în lumina unei arhive inedite, pe care a tipărit-o acolo. De fapt, e vorba de teza de doctorat. Nu e mare lucru, dar e, totuși, ceva!

*

              Zâmbete.  Domnul Dan Puric ne povestește ce a învățat de la mama sa: ,,M-a învățat să apreciez un lucru bine făcut: „Dacă tot vă omorâți, omorâți-vă afară! Abia am terminat curățenia!” M-a învățat religie: ,,Roagă-te să iasă pata asta de pe covor!!”M-a învățat logica: „Pentru că eu am spus! Și gata!!” M-a învățat să prezic viitorul: „Să folosești mereu lenjerie curată, în caz că vreodată ți se întâmplă vreun accident” M-a învățat ironia:„Dacă mai plângi mult, chiar o să-ți dau un motiv să plângi!” M-a învățat să fac economii: „Păstrează lacrimile pentru când voi muri eu!” M-a învățat osmoza: „Închide gura și ia și mănâncă!”

*

              Înmormântări. În ziua de 8 apr. am oficiat slujba înmormântării pentru    Mema Ștefan (75 ani) din Bârda, iar în ziua de 15 apr. pentru Cioabă Ioana(86 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-i ierte!

*

             Anunțuri. Din motive obiective, anulăm licitația gardului de prefabricate de la biserica Bârda din 21 aprilie. Deoarece gardul din spatele bisericii este din plasă de sârmă fixată pe țevi metalice, rezistența și durabilitatea acestuia este redusă. Drept urmare, am hotărât împreună cu Consiliul Parohial să nu mai vindem cei 32 m de gard prefabricate, ci doar să-l demolăm și piesele lui să le păstrăm până când vom avea nevoie să-l înlocuim pe cel din plasă de sârmă. Astfel, patru oameni într-o zi vor putea să-l demoleze pe cel din sârmă și să-l monteze pe cel din prefabricate, asigurând împrejmuirea bisericii și în partea de est pentru încă 50 de ani. După aceea vom vedea ce vom mai face! Păi, nu!?

*

             Program. În cursul lunii Mai avem următorul program de slujbe: 4 Mai(Bârda-Malovăț, cu slobozirea Paresimilor pentru morți); 5 Mai(Malovăț); 11 Mai(Malovăț-Bârda); 12 Mai(Bârda); 18 Mai(Malovăț-Bârda); 19 Mai(Malovăț); 21 Mai(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 25 Mai(Malovăț-Bârda); 26 Mai(Bârda). În restul timpului,  la orice oră din zi sau din noapte,  preotul poate fi găsit la biserică,  acasă,  la școală,  la telefon: 0724. 99. 80. 86,  ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.   

              Sf. Paști să aducă sănătate,  pace și bucurii în casele și în sufletele Dvs.

            Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Scrisoare pastorală Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XIX(2019), nr. 394(16 –31 Martie)

   Dragii mei enoriași!

              

  Viața ca o Cruce. Sfânta Evanghelie din Duminica a treia din Postul Mare ne amintește cuvintele Mântuitorului: ,,Cel ce vrea să vină după Mine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie!” Oricine se întreabă – și e firesc – despre ce cruce e vorba: să ne construim o cruce specială și s-o purtăm pe umăr,  se referă la crucea de pe mormânt? Cu siguranță nu se gândea Mântuitorul la o cruce asemenea Crucii Sale, pe care  a fost răstignit, adică o cruce de lemn. S-au dat mult interpretări, care de care mai interesantă.

           În cele de mai jos mă voi opri asupra uneia, care mi se pare foarte potrivită: crucea la care se face referire este  însăși viața fiecăruia dintre noi. Înlocuind termenii, textul ar suna așa: ,,Cel ce vrea să vină după Mine, să-și ia viața sa și să-mi urmeze Mie!” Lucrurile devin mai pe înțeles. Dar de ce să asemănăm viața cu o cruce? Fiindcă este! O are fiecare, e mai mare sau mai mică, mai grea sau mai ușoară, o duce de la leagăn până la mormânt, fie că vrea, fie că nu. Observați, că Mântuitorul nu ne poruncește ca un comandant de oști: ,,Crucea la spinare și după Mine…!” Nu. ,,Cel ce vrea să vină după Mine!” E cu totul altceva. Mântuitorul nu se dezminte, nu se contrazice. El a pus accent întotdeauna pe  voia liberă a omului; i-a respectat-o, nu i-a încălcat-o. Altfel spus, fiecare își alege unde vrea să meargă: în rai sau în iad. Dumnezeu nu ne obligă să intrăm în rai, nu ne oprește să intrăm în iad în lumea de dincolo, așa cum nici aici nu ne obligă să intrăm în biserică,  nu ne oprește să intrăm în cârciumă. Facem fiecare cum credem că e mai bine. Tocmai de aceea suntem responsabili de faptele noastre. Merităm răsplată pentru cele bune; merităm pedeapsă pentru cele rele. Nu putem zice că cineva ne-a obligat să facem așa sau așa, ori nu ne-a dat voie să facem sau să nu facem ceva.

           Așadar, ,,cel ce vrea” să-L urmeze pe Hristos, să-I facă voia, să-I împlinească poruncile, să ducă o viață de adevărat creștin, să-și mântuiască sufletul, în vederea intrării în împărăția Domnului Iisus pe lumea cealaltă. Acela ,,să-și ia crucea sa”. Nu zice că o parte din cruce, ci crucea întreagă, cu tot ce ține de ea. Dacă socotim că crucea la care se referă este însăși viața, înțelegem că Dumnezeu ne vrea pe noi și întreaga noastră viață să I-o dedicăm. El nu lucrează cu jumătăți de măsură, cu procente, cu fragmente. Așa cum spune în altă parte, Dumnezeu ne vrea ori fierbinți, ori reci, căldicei nu. Nu poți sluji lui Dumnezeu și diavolului în același timp, ori ești de-o parte, ori de alta a baricadei în lupta dintre Bine și Rău.

            De ce este viața o cruce pentru fiecare dintre noi? Să încercăm să înțelegem relația! Unii se nasc în familii bogate, au tot ce le poftește inima în copilărie și tinerețe, sunt copii de bani gata, pot să beneficieze de școli înalte, să ocupe poziții înalte în societate. Din păcate, mulți cad de timpuriu victime propriilor lor slăbiciuni și anturajelor și devin alcoolici, fumători, consumatori de droguri. Urmează pe Hristos? Nu! Puteau să-L urmeze? Da. Avem atâția sfinți, copii de oameni bogați și cu funcții înalte, care s-au dedat credinței, rugăciunii, postului, faptelor de milostenie și au ajuns sfinți, adică L-au urmat pe Hristos cu întreagă crucea lor. Se nasc alții în familii destrămate, cu părinți alcoolici, ajung cerșetori și locatari ai canalelor, în cele mai bune cazuri la orfelinate și școli speciale. Au o cruce grea? Enorm de grea. Îl pot urma pe Hristos? Da. Sunt atâția dintre aceștia, care s-au ținut de carte, au învățat una sau mai multe meserii, au ajuns oameni de omenie și buni profesioniști, au devenit și buni creștini. Alții au ajuns profesori și s-au întors în școlile unde fuseseră elevi ei înșiși, ca să-i învețe și pe alții. Pot s-o ia și-n altă direcție?  Desigur! Și din rândul lor sunt recrutați hoții, borfașii, criminalii, aurolacii, traficanții de droguri etc.

          Se nasc unii sănătoși, întregi, alții cu tot felul de boli, de malformații, de defecte. Cei dintâi vor fi bucurie pentru părinții lor, stâlpii viitori pentru familie și societate, ceilalți o grea povară pentru cei apropiați. Și unii și alții pot să-I urmeze lui Hristos prin viața, prin suferința și prin nădejdea lor.

          Sunt unii mai frumoși, alții mai urâți; unii mai deștepți, alții mai grei la minte. Există riscuri și pentru unii și pentru alții. Mai mari sunt pentru cei deștepți și cei frumoși. Tentațiile pentru aceștia sunt numeroase și majore. E mare lucru și mare merit înaintea lui Dumnezeu ca purtătorii unor asemenea însușiri să rămână integri, să nu ajungă victimele unor vicii pierzătoare de suflet. Multe sunt capcanele tinereții și diavolul știe cum să plaseze mrejele, cursele și tot felul de viclenii spre pierzarea multora. A-L urma pe Hristos nu este ușor, mai ales azi, când tineretul este bombardat de tot felul de informații, tentații, plăceri și posibilități de a face răul,  de a se depărta de Hristos.

          Se căsătoresc cei mai mulți, tineri și tinere. De aici crucea devine și mai grea. De cele mai multe ori, alegerea tovarășului de viață este o adevărată loterie. Sunt și cazuri în care cei doi se iubesc cu adevărat, se înțeleg, se potrivesc și pot trăi fericiți până la adânci bătrânețe. Sunt și cazuri când cei doi trag barca pe urcat ani de zile sau tot restul vieții. Beția, desfrânarea, lenea, fumatul, anturajele nefaste, violența, nepotrivirea de caracter, influențele rudelor și cunoscuților, planuri mai mari decât posibilitățile reale, responsabilitatea față de copii, bolile, sărăcia, lipsa unui loc de muncă, persecuții din partea șefilor la serviciu și multe altele fac ca viața/crucea să fie foarte grea. Puțini sunt cei care au curajul să-L urmeze pe Hristos cu asemenea poveri în spate. Și, totuși, e posibil! Cei ce au ieșit victorioși sunt un argument.

           Se întâmplă câteodată de ne îmbolnăvim noi sau cei din familie de boli incurabile, se întâmplă de ne mor copiii, soțul, soția, frații, părinții. Durerea este enormă și crucea de plumb. Orice-ar fi, nădejdea în Dumnezeu nu trebuie să ne părăsească. Nici pe Iov nu l-a părăsit și n-a greșit. Toate sunt, fie spre pedeapsa, fie spre întărirea,  fie spre încercarea noastră.

            Vine bătrânețea cu toată cohorta ei de suferințe, de neputințe, de boli, de lipsuri, de lacrimi și singurătăți. Acum, mai mult decât în toate celelalte etape ale vieții s-ar cuveni să ne apropiem de Hristos. Să-L avem ca părinte, ca frate, ca prieten. Să-i cerem să ne ajute să ne ducem crucea cu credință și demnitate până la capăt, iar capătul să fie Sfântă Împărăția Sa. Acum mai mult ca oricând ar trebui să ne spovedim și să ne împărtăși cât mai des, să fim nelipsiți de la Sfânta Liturghie, să venim în sprijinul celorlalți cu un sfat, cu o mângâiere, cu o rugăciune. Ne este crucea grea, dar trebuie  s-o ducem și pe această ultimă sută de metri.

             ,,Dumnezeu ne dă o cruce/Și putere de-a o duce!” spune o priceasnă. Nimic nu este întâmplător, totul este cu știința și voia Sa. Unele cruci sunt foarte grele, altele mai ușoare. Fiecăruia îi dă după puterea lui. Crucea grea, spălată de lacrimi și de sânge este puntea ce ne duce până la Dumnezeu.

             Într-o carte veche se spune că unui duhovnic mare i s-a arătat în vis că i-au murit două enoriaşe din parohie, care veneau des şi se spovedeau la el. Le cunoştea bine. Una era văduvă şi-şi creştea  cei doi copii muncind cu ziua pe unde putea, alta avea soţ şi şase copii. Ceea ce l-a nedumerit pe duhovnic a fost faptul că la văduvă a venit o ceată de îngeri şi i-au luat sufletul şi s-au înălţat cu el la cer. La cealaltă nu au venit îngeri, ci sufletul a plecat singur  şi s-a depărtat de trup. Amândouă fuseseră femei credincioase şi cinstite în viaţă şi tocmai aceasta îl contraria pe duhovnic. Se întreba mereu de ce Dumnezeu făcuse deosebire între ele. Răspunsul n-a întârziat să-i vină tot în vis: ,,Amândouă s-au mântuit, numai că văduva a avut cruce mult mai grea de dus în viaţă şi de aceea şi cinstea de care s-a bucurat înaintea lui Dumnezeu a fost mai mare. Şi cealaltă  a avut greutăţi şi necazuri, dar pe toate le-a împărţit cu soţul său şi astfel viaţa i-a fost mai uşoară. Lacrimile văduvei în schimb au fost multe şi numai Dumnezeu îi ştie necazurile şi greutăţile, pe care le-a dus singură, neavând pe nimeni care s-o mângâie şi cu  care să-şi împartă  crucea vieţii!"

            Așadar, cu cât ne este crucea mai grea să ne bucurăm, căci, dacă o vom duce pe urmele lui Hristos, cu atât va fi și răsplata noastră mai mare. Toate sunt importante, dar mai importantă decât mântuirea sufletului  nu este altceva pe lume. Să ne propunem ca ideal în viață, cât mai de timpuriu, dacă s-ar putea chiar din copilărie, mântuirea sufletului. Acestui ideal să-i subordonăm toate celelalte idealuri ale vieții noastre care privesc familia, casa, serviciul, relațiile, realizarea personală etc. Numai atunci Îl vom urma cu adevărat pe Mântuitorul Iisus Hristos, iar crucea vieții noastre nu ne va mai fi atât de grea, fiindcă știm ce vrem în viață, vedem ținta la care trebuie să ajungem și ne luptăm pentru ea. Dacă se va întâmpla cumva să ne prăbușim sub greutatea crucii, să-L rugăm pe Mântuitorul să ne ajute să ne-o ridicăm. Cu siguranță că ne va ajuta, fiindcă și pe El L-a ajutat un om să o ridice pe-a Lui, când se prăbușise la urcușul pe Golgota.

 Dumnezeu să ne aibă în paza Sa și să ne ajute să ne ducem crucea vieții pe drumul cel bun, care duce în împărăția Sa.

*

    Sfaturi părintești. Spicuim azi câteva cuvinte înțelepte din cartea Părintelui Arsenie Boca intitulată Lupta duhovnicească cu lumea, trupul şi diavolul. Fragmentul se intitulează  Cum ne apărăm de „gura lumii”? Iată-l:

,,Vrăjmaşii mântuirii sunt: lumea, trupul şi diavolul. 

Lumea e gura satului, gura vicleanului şi, de multe ori, gura celor din casă cu tine. Aceştia sau lumea îţi iartă orice ticăloşie ai face, oricât ai aluneca cu sufletul, dar nu te iartă nicidecum să le iei înainte cu un pas şi să te faci mai bun. Cine vrea să biruie prima piedică în calea mântuirii are la îndemână acestea trei: răbdarea, iertarea şi rugăciunea. De aceea, cei ce biruie lumea nu sunt o adunare de leneşi, ci ostaşii lui Hristos. Şi precum le este lupta, aşa şi mântuirea.

Firea trupului fiind surdă, oarbă şi mută, nu te poţi înţelege cu el decât prin osteneală şi foame. Sufletul multor oameni n-ar mai vrea să le moară trupul, aşa s-au învoit şi s-au legat de tare cu plăcerea de lumea aceasta. Parcă auzim cuvintele bogatului: „Acum, suflete, ai multe bunătăţi adunate pentru mulţi ani. Mănâncă, bea şi te veseleşte!”. Iar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! În noaptea aceasta voi lua sufletul tău” (Luca 12, 19).

Cealaltă parte de piedică ce ne-o ridică vrăjmaşul în noi înşine e iubirea de sine, „primul pui al diavolului”. Arme asupra diavolului avem trei: numele Domnului, numele Maicii Domnului şi Sfânta Cruce.

*

        Toată casa are-o cruce Din repertoriul lui Cristian Pomohaci selectăm un cântec tulburător:

           

Toată casa are-o cruce

,,Toată casa are-o cruce,

Numai cine poate-o duce,

Că și eu mi-o duc cu greu,

E vai de sufletul meu,

Câte trag știu numai eu!

Doamne, fă bine, nu-mi da

Atâta cât pot răbda!

Uită-te în ochii mei,

Cum joacă lacrima-n ei!

Greu îmi e de multe ori,

Dar nu strig dup-ajutori!

Îs și gazdă și calic,

Am de toate, n-am nimic,

Dar tihneală nici-un pic!

Aș da casa și pământul,

Să nu mă calce urâtul,

Cât oi mai umbri pământul!”

           De-ai lua pe umăr crucea. Din repertoriul lui Aurel Turcaș-Vlaicu selectăm priceasna aceasta:

De-ai lua pe umăr crucea

,,De-ai lua pe umăr crucea

Și-ai porni la drum cu ea,

Du-o, frate, cu răbdare

Și din dânsa nu tăia!

De-ai lua pe umăr crucea

Și-ai porni pe deal în sus,

Du-o pân-la Golgota,

Tot mereu după Iisus!

De-ai lua pe umăr crucea

Și-ai porni pe drum spinos,

Nu căta să scapi de dânsa

Și să n-o târăști pe jos!

Nu ți-alege singur crucea,

Cum îți place sau cum vreai,

Ea e puntea ce te trece

Până dincolo de rai!

Crucea trebuie purtată

Printre spini și suferinți,

Căci așa a dus-o Domnul

Și urmașii lui cei sfinți!

Înainte, deci, cu crucea,

Înainte tot mereu,

Domnul ne va da putere

S-o purtăm în orice greu!”

*

               File de jurnal –  20 iun. 1982(III). ,,Azi am avut slujbă la Bârda. Am tatonat terenul în  vederea cumpărării unui policandru și la această biserică și s-au găsit suficienți amatori.

               Părintele Ionică Sfetcu a fost foarte impresionat de dorința mitropolitului de a face o vizită la Bârda. Pe drum i-am povestit de discuția cu episcopul Damaschin. Mi-a spus: ,,- Lor nu le convine că te-ai lansat prea mult pe linie laică. Fii atent, că pot să-ți facă greutăți! Vor să contribui mai mult pe linie teologică. Ăștia de dincoace te sprijină, deocamdată, vrând să facă din tine un element al lor în bucătăria Bisericii. Te întreb și eu, ce ai de gând în continuare? Trebuie să alegi, ori o cale, ori alta!” I-am spus părintelui: ,,- Vreau să rămân preot și să scriu. Cine-mi publică, aceluia-i dau materiale. Am grăunțe și pentru unii și pentru alții. Se pare, însă, că fiecare ar vrea să fiu numai de o singură parte. Apoi asta nu se mai poate, e prea târziu! Atâta vreme cât nu am ambiții de avansare și stau în banca mea, pot să mă folosesc și de unii și de alții pentru ca să-mi public cărțile!”  Părintele a reflectat puțin, apoi mi-a spus: ,,- Fii atent, că și unii și alții sunt foarte periculoși și-și iau mâna de pe tine, când îți este lumea mai dragă!” ,,- Atunci ce să fac, părinte?!” ,,-Ține calea de mijloc și păstrează echilibrul! Nici unii, nici alții să nu-ți poată imputa că le-ai întors spatele!” ,,- Vă mulțumesc!”

*

            Iar tărăboi în Postul Mare. Zilele trecute am văzut cu toții, pe toate posturile de televiziune, nunta unei perechi din ,,înalta” societate. Era Duminica Sfintei Cruci, când creștinii adevărați se străduiesc să țină post negru, iar reporterii se întreceau să ne prezinte meniul de la nuntă, format din tot felul de mâncăruri, care de care mai copioase. Masa a fost însoțită apoi de dansuri și petrecere. Până și unul dintre invitați, internat doar cu câteva zile înainte în spital ca să amâne un proces, țopăia acum de mama focului!

             S-au făcut multe speculații pe marginea acestei nunți și până la urmă a fost acuzată Mitropolia Olteniei că a admis nunta în post. Este de admirat grija acelor credincioși pentru respectarea celor sfinte, numai că nu au fost bine informați. Mitropolia Olteniei a luat poziție, în sensul că nu a acceptat cununia  religioasă în timpul Postului Mare. Cununia religioasă a fost oficiată pe 24 februarie, de Dragobete, înainte de începerea postului. Faptul că familia respectivă a făcut petrecerea în post  este un abuz și o sfidare a celor sfinte. Am avut un caz de genul acesta cu mai bine de 30 de ani în urmă și la câteva luni după nuntă s-a ales praful de acea familie. Dumnezeu să-i ierte!

*

               Autoare și donații. În această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații astfel: Domnișoara Bordeiașu Ecaterina din București: 250 lei; Domnul Mihai Eugen din Săsenii Noi(BZ), Doamna Băețelu Lile din București și Domnul Mucioniu Aurel  din Tr. Severin, fiu al satului Bârda: câte 100 lei; Doamna Mehedințu Elena din Brașov: 70 lei; Doamna Doina Vasilca din București, fiică a satului Malovăț, Doamna Berbec Rodica din Tr. Severin: câte 50 lei;

              Enoriașul din Bârda, care vrea să nu i se știe numele a mai donat 1.600 lei pentru gardul bisericii din Bârda pentru a plăti manopera părții metalice a gardului; Doamna Luca Aristița din Bârda a donat 50 lei pentru gard.

              Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

              Până la închiderea acestei ediții, nimeni nu a donat ceva pentru colecta anuală intitulată Fondul Central Misionar, inițiată de Sf. Sinod. Colecta rămâne deschisă.

*

              În cursul lunii martie am donat pâine enoriașilor participanți la unele slujbe, astfel: 3 Mart. (Malovăț): 230 pâini; 10 Mart.(Bârda): 188 pâini; 17 Mart.(Malovăț): 246 pâini; 24 Mart.(Bârda): 270 pâini; 25 Mart.(Malovăț): 158 pâini; 31 Mart.(Malovăț): 238 pâini. Așadar, în luna martie s-au donat 1.330 pâini. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 0,70 lei/buc., astfel:  3 Mart.(Malovăț): 70 pâini; 10 Mart.(Bârda): 612 pâini; 17 Mart.(Malovăț): 54 pâini; 24 Mart.(Bârda): 530 pâini; 31 Mart.(Malovăț): 154 pâini. Așadar, în luna martie s-au vândut 1.420 pâini.

*

               Până la încheierea prezentei ediții s-au donat din vol. II al lucrării Dicționarul proverbelor religioase românești   275 exemplare. Având în vedere că am început această acțiune de la 1 decembrie,  anunțăm că am încheiat-o la 31 martie. Am făcut repetate apeluri către toți enoriașii noștri să facă efortul de a veni până la biserică să-și ridice acest cadou. Cine a vrut,  a rezolvat,  cine nu…..! La ultima ședință a Consiliului Parohial am hotărât să încheiem această acțiune, urmând ca exemplarele rămase să le punem în vânzare.

*

               Dacă cineva dorește să direcționeze 2% din impozitul pe care-l plătește la stat către Parohia Malovăț, îl rugăm să ne contacteze ca să-i trimitem formularul cu datele cuvenite.

*

               Contribuția de cult. Până la 31 martie situația contribuției de cult în parohia noastră se prezintă astfel: În Bârda au achitat 91,36% din familii; în Malovăț au achitat 87,57%, iar la nivel de parohie au achitat 88,72%. E un procent mulțumitor. E loc pentru mai bine.

               Precizăm că în parohia noastră serviciile religioase sunt gratuite, iar contribuția de cult este la aprecierea enoriașilor, fiecare dând ceva dacă vrea și cât vrea, preotul fiind la dispoziția tuturor 24 ore pe zi și 365 de zile pe an, indiferent dacă au achitat sau nu ceva pentru contribuția de cult. 

*

              Plăți. În această perioadă am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 17.700 lei tipografiei pentru cărți; 2.385 lei pentru excursie(53 locuri); 2.100 lei protoieriei pentru lumânări și tămâie; 1.926 lei brutăriei pentru pâinea donată și vândută în luna martie; 1.600 lei sudorului pentru asamblarea gardului de la Bârda. Plata a fost suportată de un fiu al satului Bârda, care dorește să rămână anonim; 1.228 lei impozit; 514 lei protoieriei pentru făclii de Paști; 488 lei curentul electric; 312 lei pentru hârtie de scris; 50 lei internetul și altele mai mici.

*

                Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Baia focului, în ,,Omniscop”, Craiova, 19 mart. 2019, ediție on-line(http://www.omniscop.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 393, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 22 mart. 2019, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 23 mart. 2019, ediție și on-line(Error! Hyperlink reference not valid.); în,,Armonii culturale”, Adjud, 23 mart. 2019, ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); în ,,Logos și Agape”, Timișoara, 23 mart. 2019, ediție on-line(Error! Hyperlink reference not valid.);

*

            Parohia noastră a publicat vol. III din cartea preotului Dvs., Dicționarul proverbelor religioase românești(642 pag.).

            Fericitul Augustin se hotărâse să scrie o carte despre Dumnezeu. Se plimba pe plaja mării și se gândea cum să înceapă cartea, cum –o împartă în capitole. La un moment dat a văzut un copilaș, care săpa cu mânuțele o gropiță în nisip și l-a întrebat: ,,- Ce faci tu aici?” ,,- Sap o groapă, în care să torn toată apa mării!”  A zâmbit îngăduitor  Fericitul Augustin și a zis în sine: ,,Ce naivitate! Cum să torni toată apa mării într-o asemenea gropiță?” După câțiva pași, reflectând, a constatat că, de fapt, și el seamănă cu copilul: ,,Nu cumva și eu vreau să cuprind imensitatea tainei lui Dumnezeu în biata mea minte?”

          Așa vor zice, poate, cunoscătorii într-ale religiei, care vor întâlni pe cineva căutând pe Dumnezeu și învățătura Sa în cuvintele simple ale țăranilor români. Și, totuși, dacă vor citi sau vor reciti nenumăratele nestemate de gândire și simțire românească și creștinească adunate pe filele acestor cărți, vor privi cu alți ochi pe anonimul trăitor al învățăturii creștine din spațiul românesc, vor iubi mai mult sufletul lui și limba românească.

*

           Lucrări la biserică. Am reușit să aducem partea metalică a gardului bisericii din Bârda. Domnul Luca Dumitru din Malovăț s-a dovedit a fi nu numai un bun pictor, ci și un foarte bun sudor. A ieșit un lucru frumos. Rămâne să construim soclul și apoi să facem asamblarea.

           Gardul nou de la biserica din Bârda nu ar fi complet, dacă ar rămâne în picioare și cele trei racle de prefabricate din partea de vest. Le vom înlocui și pe acelea tot cu gard metalic pus pe soclu. În felul acesta știm că rezolvăm problema pentru cel puțin o sută de ani. După aceea vom vedea ce soluție vom adopta. Păi, nu?! Așadar, vom da startul.     

*

             În ziua de 17 martie, câțiva enoriași din satul Bârda au mers la biserică și au făcut o treabă excepțională. Au tăiat toate lemnele aduse mai înainte de la cimitir, le-au cărat la locul potrivit, le-au aranjat și le-au acoperit, așa că 3-4 ani de acum înainte vom avea lemnele asigurate pentru foc. Aceștia sunt: Botoșan Dumitru, Boroancă Ilie, Stănciulescu Elena, Curea Ionuț, Curea Ana, Luca Vasile, Luca Mihai, Sfetcu Maria, Tănase Elvis, Drăghia Maria și Ivașcu Domnica.

               Le mulțumim tuturor! Dumnezeu să le răsplătească efortul!  

*

               Zâmbete.  ☺Când va dispărea ultimul țăran din lume, – la toate popoarele, vreau să spun –, va dispărea și ultimul om din specia om. Și atunci or să apară maimuțe cu haine(Petre Țuțea); ☺ Prima funcție a unei religii reale este consolatoare, fiindcă fără religie am lătra precum câinii(Petre Țuțea); ☺  Să vorbești o limbă străină este un lucru minunat, dar să-ți ții gura în orice limbă este cel mai bine!;  ☺Examen: ,,- Ce capitală are Marea Britanie?” Liniște. O voce din spate: ,,- Dar ne-ați spus să învățăm capitale de țări, nu de mări!” ☺La Radio Erevan se întreabă: ,,- Este adevărat că Adam şi Eva au fost cei dintâi socialişti?” Radio Erevan: ,,- În principiu da. Nu aveau ce să îmbrace, se hrăneau cu vegetale, trăiau numai din ceea ce produceau şi nu aveau locuinţă. Şi, totuşi, credeau că trăiesc în Paradis!”

*

                Excursii – pelerinaj. Miercuri,  27 Martie,  am organizat o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda - Malovăț - Mânăstirea Tismana – Tg. Jiu - Mânăstirea Lainici – Petroșani – Hațeg – Mânăstirea Prislop – Mormântul Părintelui Arsenie Boca – Caransebeș (catedrala) – Mânăstirea Piatra Scrisă – Tr. Severi//n – Bârda. Au participat 53 credincioși din Malovăț, Bârda, Tr. Severin, Balotești și Laz. La aceștia s-au adăugat două persoane aduse de șofer. Excursia s-a desfășurat în condiții normale, fără evenimente neplăcute. Pentru parohia noastră a fost un mare câștig  spiritual, dar și material, dacă avem în vedere că în aceeași zi am primit o importantă comandă de cărți. Niciodată când am făcut pelerinaje la mormântul lui, Părintele Arsenie Boca n-a rămas dator! Nici de data aceasta. Îi mulțumim!

               Duminică, 12 Mai, un grup de parohii din Severin organizează o excursie-pelerinaj la Sf. Mănăstire Pantocrator din jud. Teleorman, unde vor fi aduse Sf. Moaște din străinătate.  Cine vrea să participe, va fi pus în legătură cu organizatorii. Preotul dvs. nu va putea merge, fiind la slujbă. Costul excursiei este de 50 lei/pers.

               După Sf. Paști, la o dată încă nestabilită, organizăm o excursie-pelerinaj pe traseul: Bârda-Tr. Severin – Caransebeș – Hațeg - Deva(orașul, cetatea) – Alba - Iulia(orașul, cetatea) - Mânăstirea Oașa - Mânăstirea Râmeț și retur. Prețul e de 60 lei/pers.

              După Paști, la o dată încă nestabilită, vom organiza o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Bârda - Tg. Jiu - Rm. Vâlcea - Mânăstirea Cozia - Mânăstirea Turnu - Valea Oltului - Sibiu(orașul) –Rășinari - Mânăstirea Păltiniș - încă una sau două mânăstiri – Petroșani - Mânăstirea Lainici - Tg. Jiu - Tr. Severin. Costul este de 60 lei/pers.

*

                Coșul de Paști. Din  îndemnul Prea Sfințitului Episcop Nicodim și anul acesta se organizează de către parohiile din județul nostru acțiunea caritabilă intitulată ,,Coșul de Paști”. Drept urmare,  pe lângă ajutoarele ce le vom acorda familiilor și persoanelor cu dificultăți din parohia noastră,  Joi,  2 Mai,  vom face o vizită la un  orfelinat din Tr. Severin sau la azilul de bătrâni de la Ilovăț.  Vom stabili împreună. .                                                                                      *

              Ofertă. O cunoscută firmă de turism a propus preotului Dvs. să însoțească grupuri de turiști/pelerini, care merg la Locurile Sfinte de la Ierusalim, în Muntele Athos, la diferite obiective religioase din străinătate. Prima ieșire de acest fel ar fi de Paști! Costul locului său este suportat de către participanți. Este tentantă oferta, dar nu am… lacăt, ca să pun la ușa bisericii, iar enoriașii mei nu-i pot lua cu mine! De! Ghinion!

*

              Anunțuri. ► Facem înscrieri pentru făclii de Paști(25 lei/buc. și 13 lei/buc.);

             ►Duminică, 21 aprilie, în incinta bisericii de la Bârda, la ora 12, va avea loc vânzarea prin licitație publică a gardului de prefabricate, care împrejmuiește curtea bisericii de la Bârda. Prețul de pornire este de 100 lei/m.

*

   Program. În cursul lunii aprilie avem următorul program de slujbe: 6 Apr.(Malovăț-Bârda); 7 Apr.(Bârda); 13 Apr. (Malovăț-Bârda); 14 Apr.(Malovăț); 20 Apr. (Malovăț-Bârda); 21 Apr.(Bârda); 22 Apr.(denie la Malovăț); 23 Apr.(denie la Bârda); 24 Apr.(spovedit și împărtășit dimineața,  la biserică și în sat,  la Bârda; denie la Malovăț); 25 Apr.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț; denie la Bârda); 26 Apr.(spovedit și împărtășit dimineața,  la biserică și în sat,  adulții de la Malovăț; denie la Bârda de la ora 19; denie la Malovăț de la ora 21); 27 Apr.(spovedit și împărtășit copiii din Malovăț; seara,  la ora 20 pomeniri în Malovăț; la ora 23 slujba Învierii cu Sf. Liturghie,  la Malovăț); 28 Apr.( la ora  3 slujba Învierii,  la Bârda);  29 Apr.(Bârda,  cu slobozirea Paresimilor,  la vii); 30 Apr.(Malovăț,  cu slobozirea Paresimilor,  la vii). În restul timpului,  la orice oră din zi sau din noapte,  preotul poate fi găsit la biserică,  acasă,  la școală,  la telefon: 0724. 99. 80. 86,  ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.   Sf. Paști să aducă sănătate,  pace și bucurii în casele și în sufletele Dvs.

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda