Medalion literar - Victoria FURCOIU

 

„Acum, mergem mai departe,

Să măsurăm, după carte,

Timpul scurs în ani, vreo zece,

Știți? Deceniu se numește!

Decenii, zece la rând,

Fac un secol, spun în gând!

Căci un secol e mai mare,

Ani în el, o sută are!”

(Victoria Furcoiu, Învățăm să măsurăm timpul)

 

VICTORIA FURCOIU

ÎNVĂȚĂM SĂ MĂSURĂM TIMPUL

(semnal editorial; autor Vasile Bele)

 

            Zilele acestea (29.04-01.05.2022), am avut bucuria (la Brașov, în cadrul manifestărilor organizate pentru Festivitatea de Premiere - Campionatul Mondial de Poezie, dar și pentru Campionatul European de Poezie, ediția a VII-a, de către editorul Trandafir Sîmpetru și poeta Florentina Danu), să ne revedem prieteni din toate colțurile țării, adunați pentru a ne bucura. Despre un astfel de prieten vreau să vă vorbesc. Despre un Om minunat. Despre un Scriitor prin excelență. În fapt este vorba despre o distinsă doamnă – Victoria Furcoiu, cea care prin talentul desăvârșit, scrie literatură pentru copii. Scrie, la modul cel mai responsabil. Are foarte multe cărți și broșuri, în acest sens, multe din ele, reeditate, retipărite, adăugite sau revizuite.Îi cunosc performanțele.Le admir și le prețuiesc, așa cum admir, respect și prețuiesc omul – Victoria Furcoiu.

            Pot să recunosc, în fața Domniilor Voastre, că foarte multe din edițiile tipărite, prin grija distinsei și bunei prietene, Victoria Furcoiu, le-am primit cu „dedicație și iscălitură”, așa cum îmi place să recunosc, de fiecare dată. Nu face excepție nici această întâlnire din Cetatea Brașovului. Doamna Victoria Furcoiu nu a venit cu „mâna goală”, dimpotrivă, știindu-mă un copil (e adevărat mai zvăpăiat sau mai neastâmpărat, nu-i așa?!) nu a făcut rabat. Mi-a oferit cea mai proaspătă realizare literară, și nu oricum, ci cu o dedicație, pe care v-o dăruiesc, vouă, dragilor mei cititori, să vedeți că spun lucrurilor pe nume:

„Ține minte, copil bun,

Ieri, nu mai e.A trecut!

Pe azi, îl vedem, e acum,

Mâine va fi! E pe drum!”.

(30.04. 2022, Brașov)

Da! Mereu, un mâine este pe drum și îl așteptăm cu drag, nu-i așa?! Parcă acest mâine, vine de fiecare dată mult prea repede.Grăbit.Zorit. Azi, este clipa prezentă, iar ce-a fost ieri, am trăit, am văzut, a trecut. Mult prea repede a trecut și acest – ieri.Rămân în urma noastră amintirile, clipele încărcate cu emoție. Din păcate trecem noi. Repede. Mult prea repede…

Nu aș vrea să pară a fi o laudă, ferească Dumnezeu, dar primind volumele, eu, m-am apucat și i-am făcut fiecăruia câte un scurt semnal editorial (așa cum m-am priceput!), ca să știe lumea că încă se mai scrie, inclusiv literatură pentru copii. Doamna Victoria Furcoiu, scrie absolut minunat. De fiecare dată mă uimește și ne uimește, sunt convins că-mi veți da dreptate, cei care îi știți opera.

De această dată, m-a surprins plăcut, cu „Învățăm să măsurăm timpul”, ediția a II-a, revizuită și adăugită, din Colecția Scrieri pentru copii, de la Bunica, 6, apărut la Editura Arco Iris, Brașov, 2022, ISBN 978-606-9672-10-5, 32 p., ce mai cuprinde ilustrații aparținând prof. Daniela Prundeanu, iar coperta și tehnoredactarea aparține lui Mihai Penciu – în fapt, o echipă minunată care fac lucruri minunate. Felicitări, și pentru această realizare. Sunteți o forță. Vă urmăresc și vă apreciez activitatea literară. Mă emoționează și mă umplu de bine/forță/putere/energie fiecare revedere. Nu uitați, invitația de a ajunge și prin legendarul și frumosul nostru Maramureș, rămâne valabilă… șinu vreau să-mi scape, în cele din urmă, motto-ul ales pentru această ediție – cele patru versuri, aparținând autoarei. Iată-le!

„Eu sunt timpul, știu să zbor,

Folosește-mă cu spor!

Prețuiește-mă, te rog,

Fiindcă nu mă mai întorc!”.

Doamne, cât adevăr! Trecem, sau ne trecem, cu fiecare secundă, cu fiecare clipă ce o respirăm și nu mai putem întoarce roata. Trecerea prin viață, sau viața în sine, cu bucuriile sau tristeșțile ei, nu a fost deloc ocolită de scriitori. Nici de cei de ieri, nici de cei de azi, și cred că nu va fi, nici de scritorii generației de mâine. Nu degeaba, pe la români, se mai zice:

„Amu tânăr de-aș mai hi,

Aș ști în viață trăi!”,

poate un sfat, poate o replica la trecerea atâta de grabnică a timpului, poate o învățătură, pentru cei care înțeleg tâlcul acestor două versuri.

            Autoarea, își începe lecția timpului, cu prezentarea secundelor (sau cu secunda), care „… trece repede, într-o clipă”, (p. 4). Așa cum foarte bine știm, mai multe secunde, adică 60, fac un minut, iar 60 de minute, fac o oră, dar puse în versuri și rimă, chiar sună minunat. E o joacă, pentru noi cei maturi, dar să nu uităm, că primii vizați în acest caz, sunt copiii, ce trebuie să știe și să prețuiască timpul/vremea. Sunt ei mici și nu are rost să le „facem capul calendar”. În acest sens, vine broșura Victoriei Furcoiu, și exact ca într-o joacă, ne arată tainele învățării acestei noțiuni, căruia noi îi spunem timp.

„Deci, cele șaizeci de puncte,

De pe cerc, ce sunt? Minute!

Și împreună, fac o oră,

Ca unitate de măsură!” (p. 6).

            Autoarea, pentru a se face cât mai bine înțeleasă, revine cu următoarea prezizare:

„Pentru-a-nțelege fiecare,

Mai bine, înc-o precizare”, (p. 8).

(…)

Până acum, au întins hora,

Secunda, minutul, ora.

Dar după oră, ce urmează?

Sigur, ziua ce însumează,

Ore, fix, douăzeci și patru,

Continuăm cu măsuratul” (p. 10).

            Foarte frumos ne prezintă, apoi, săptămâna cu zilele ce o compun:

„Dar n-o să ne oprim aici,

Vreo șapte zile, poți să-mi zici,

Ca timp, acestea ce formează?

O săptămână. Ea urmează!”, (p. 11),

terminând, firesc, cu ziua de duminică:

„Duminică, o zi mare,

Știm că e și sărbătoare,

Ziua sfântă-a Domnului,

Spre odihna omului”, (p. 14).

            Urmează, luna (lunile anului) – cele doisprezece – începând cu ianuarie sau „Gerarul”, rostit în termen popular, februarie sau „Făurar”, până la decembrie sau „Undrea”:

„Ultima lună din an,

Undrea, ne bucură iar,

Chiar dacă-i mai puțin soare,

Cu zăpadă sclipitoare”, (27).

            Termină prezentarea fiecărei luni și ne prezintă anotimpurile -  cele patru anotimpuri:

„Nu ne va fi greu să știm,

Anul să îl împărțim

Și-n anotimpuri, firește,

Câte trei luni, școlărește!”, (p. 28)

terminând prezentarea timpului cu deceniul, secolul sau veacul și mileniul:

„Timpul scurs în ani vreo zece,

Știți? Deceniu se numește!

Decenii, zece la rând,

Fac un secol, spun în gând!

(…)

Cu numele lui mă-mpac,

Dar pot să-i mai spun și veac.

Și, chiar dacă nu sunt geniu,

Am ajuns și la mileniu.

Care duce în spinare,

Zece secole. Ce tare!”, (p. 32).

            O broșură extrem de interesantă și de practică, din Colecția „Scrieri pentru copii, de la Bunica”, pentru care autoarea merită din plin felicitările noastre. M-aș bucura dacă acestea ar ajunge în inimile copiilor, iar părinții (sau bunicii) să-și găsească timp pentru a le prezenta copiilor (sau nepoților) conținutul ei. Desigur și a celorlalte broșuri, din această colecție, care nu sunt deloc puține.

            Diversitatea tematică prezentată, este vastă, și cuprinde în întregime segmentul copilăriei, când este mai mare nevoie de a-i învăța pe cei mici cu fel de fel de lucruri sau lucrușoare despre viață sau din viață. Acest lucru îl face extraordinar Victoria Furcoiu, și nu oricum, ci în modul cel mai elegant – în versuri, găsind rime dintre cele mai potrivite, pe gustul și percepția copiilor.

Mă văd un copil, citindu-i creațiile și mă bucur. Aș vrea să mai stau cu copiii mei (deja majori, licențiați) și să depănăm sau să citim împreună din poeziile acestea. Desigur, când va fi cazul, voi face acest lucru cu nepoții, și mă bucur de materialul didactic de care voi profita din plin – cărțile primite cu „dedicație și iscălitură”, de la buna și distinsa prietenă, Victoria Furcoiu, cea care dorește să rămânem, în suflet, mereu copii.

Dorindu-le tuturor copiilor să fie fericiți și sănătoși, să aibă parte de o copilărie minunată, să se bucure de părinții și bunicii care-i iubesc necondiționat, din adânc de suflet, asigur autoarea de respectul și prețuirea mea. Revederea, este mereu un prilej de bucurie. Și, reînnoiesc invitația de a ajunge cu caravana „Domniei Sale” și în Maramureș. Doamne ajută!

Victoria Furcoiu nu se opri aici.Va continua să scrie literatură pentru copii și o face mereu cu responsabilitate și credința lucrurilor bine făcute – ca un părinte (și bunic!) responsabil. Felicitări pentru întreaga activitate desfășurată în spiritul valorilor și al calității literare. Cred că vă iubesc copiii și mai cred un lucru – și iubirea Dumneavoastră, pentru fiecare copil, este imensă, altfel nu știu dacă lucrurile ar ieși atâta de frumos, prefect, elegant.

Vă urmăresc activitatea literară și mă bucur de fiecare dată când văd că iar ați „încălecat pe-o șa!”, și ați dus frânturi din noblețea sufletului dumneavoastră, în careva colț de țară. Să fiți apărați și ocrotiți de Bunul Dumnezeu pe drumurile pe care porniți, că prea bucurați și fericiți publicul… chiar dacă, el, publicul, sunt copiii.Sunt copii noștri și au, clar, nevoie de aceste bucurii.

Prin această realizare literară, Victoria Furcoiu, a oprit timpul în loc. Vă doresc să dăinuiți peste veacuri. Să fiți sănătoși și să dăruiți bucurii din bucuria dumneavoastră. Să nu ne lăsăm captivi timpului și să prețuim fiecare clipă, fiecare secundă, fiecare zi sau săptămână, ce-o avem ca dar de la Dumnezeu. Este un imens dar acest lucru. Și, oare de ce am impresia că el, timpul, ne-a făcut robi. Pe unii… nu pe toți. Dar nici nu îl putem opri. De aceea este extrem de important să conștientizăm fiecare moment al vieții și să ne bucurăm că suntem…

„Eu sunt timpul. Știu să zbor,

Folosește-mă cu spor!

Când vei ști să mă măsori,

Vei putea și tu să zbori!”,

îmi permit, în încheierera acestui scurt semnal editorial, să mai citez din autoarea Victoria Furcoiu, mulțumindu-i pentru sfat. Este exact ce spuneam supra… prețuiți timpul. Nu irosiți clipele doar de dragul trecerii prin viață. Profitați frumos de fiecare moment de frumusețe ce ne-o oferă viața. Fiți luptători. Fiți curajoși. Fiți puternici.Treceți peste supărare sau necaz cu încredere.Credeți, că după… urmează o bucurie, așa cum după senin vine ploaie, sau după ploaie vine iar senin.

            Felicitări meritate din plin, distinsă Victoria Furcoiu!

            Doamne ajută!

 

Chiuzbaia, 6 mai 2022

- încărcat de bucurie – Vasile Bele

VICTORIA FURCOIU. ÎNVĂȚĂMINTE PENTRU SUFLET

 

(recenzie Vasile BELE)

 

,,Când sufletul ți-e-mpovărat

Și simți că îți e greu în viață,

Caută preotul lăsat,

De Dumnezeu, să-ți dea povață!".

(coperta 1), din volumul ÎNVĂȚĂMINTE PENTRU SUFLET, apărută la Editura Arco Iris, Brașov, 2019, pag. 40, ISBN 978-606-94609-8-6, autor VICTORIA FURCOIU, aflat la ediția a III-a, tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, volum pe care l-am primit cu ,,dedicație și iscălitură", de la autoare.

Volumul are drept concepție de copertă - BISERICA ORTODOXĂ MĂRCUȘ, com. DOBÂRLĂU, jud. Covasna (coperta 1) și pentru coperta 4 (spate) a fost aleasă MĂNĂSTIREA MĂRCUȘ, com. DOBÂRLĂU, jud. Covasna, una dintre cele mai frumoase concepții gândindu-mă la bogăția spirituală a acestui binecuvântat popor.

Am mai scris despre poeziile Victoriei Furcoiu, dar acelea erau din categoria literaturii pentru copii - povești în versuri, cărți de colorat, alfabetul, ghicitori și fabule, sfaturi pentru copii - extraordinar de frumoase concepute, realizate, scrise... repet, m-am simțit ca un copil iubit, alintat, răsfățat. Dorința autoarei prin aceste volume este de a transmite buna și dreapta învățatură copiilor, nepoților, dar nu oricum ci parcă într-o joacă. A reușit, garantat!

Felicitări distinsă și bună prietenă pentru întreaga activitate literară depusă în folosul literaturii române. Mă bucur că am descoperit / colaborat / recenzat volumele Dumneavoastră, un motiv în plus de a prelungi copilăria, lecturându-le.

Azi, vă propun, o altă față a poetei/omului Victoria Furcoiu... Azi, îl/o găsim în maturitatea literară. De ce spun asta? Am în fața (chiar am terminat de citit) volumul denumit supra, ÎNVĂȚĂMINTE PENTRU SUFLET, cu poezie religioasă - o binecuvântare ,,căzută" peste mine, cu atât mai mult cu cât, azi, este sfânta zi de duminică (24 ianuarie 2021) și ziua Unirii Principatelor Române, 1859, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza - 162 de ani, dată cu mare importanță istorică, și a 31-a duminică după Rusalii. Nimic întâmplător...

Uniți am fost, uniți vom fi, inclusiv întru literatură. Ea, literatura, ne-a unit și ne-a înfrățit, precum biserica lui Hristos. Literatura și cultura ne reprezintă și ne este scut în viață. Întrebați poeții! Întrebăți-i pe scriitori. Cât de frumos este atunci când poezia devine rugăciune? Și prin rugăciune, uneori, ne întoarcem la poezie. Un astfel de demers ne propune - drept binecuvântare - poeta noastră, crezând în Unul Dumnezeu și în Sfânta Treime.

,,Cât de puțin ne ceri, Tu, Doamne,

Nouă, ca oameni să trăim!

Doar respectând vrerile Tale,

Putem avea planeta-n schimb!

 

Atunci când omului I-ai dat,

Chipul și-asemănarea Ta,

Nimic în schimb nu i-ai luat,

Te-ai îngrijit de viața sa.

 

I-ai dat de toate omului:

Pământ, lumină, apă, hrană,

Făcând lege dorința lui,

Doar de porunci să țină seamă.

(...)

Aflăm că toți putem să-i fim,

Prieteni buni, numai atunci,

Când dovedim că vrem și știm,

Să-mplinim sfintele porunci", pag. 3, poezia CÂT DE PUȚIN...!

Volumul ne prezintă, în versuri, așa cum doar Victoria Furcoiu știe mai minunat, cele zece porunci dumnezeiești, lăsate, nouă, creștinilor, piatra de chezășie, pentru a avea parte de o lume plină de evlavie, o lume plină de dragoste pentru oameni și Cristos, o lume cu adevărat dumnezeiască - porunci pentru a putea moșteni Grădina Raiului - raiul cel veșnic - cele 10 porunci, sau Decalogul, scrise de Dumnezeu pe o piatră, și date lui Moise pentru a fi arătate/scrise/respectate, acestea pot fi văzute/citite în cartea Exodul. Doamne ajută! Azi, cu atâta modernitate, vrem-nu-vrem, parcă ne îndepărtăm de Dumnezeu, de biserică, de porunci, de post... Doamne, iartă-mă! Unul din ei chiar eu sunt...

,,Moise s-a suit la Dumnezeu. Și Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: 《Așa să vorbești casei lui Iacov și să spui copiilor lui Israel...》Acum, dacă veți asculta glasul meu și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu". (Exodul 19:3,5)

 

PORUNCA I

,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei afară de Mine!", pag. 5-7.

Pe parcursul celor 14 strofe (catrene) a câte patru versuri, poeta ne introduce în adevărată spiritualitate, vorbindu-ne atât de frumos, despre cine este Dumnezeu și de ce trebuie să respectam această poruncă. Iată:

,,Să ai un singur Dumnezeu,

Numai la El să te închini,

Smerit, doar El să fie al tău,

Cel Unic, creator de lumi!

 

Chiar dacă pare nevăzut,

De mintea noastră necuprins,

E Adevărul Absolut,

Atotputernic, Neînvins.

 

În judecată, Cel mai Drept,

De oameni, Cel mai iubitor,

In toate, Cel mai Înțelept

Și peste iad, Biruitor.

 

Vine atunci când nu gândești,

El este unde nu te-aștepți

Și, arătându-ți că greșești,

Te-ajută răul să-l îndrepți", pag. 5.

EL - adevăratul Dumnezeu ,,deschide porți", ,,e același pentru toți", ,,un înger păzitor ne-a dat", ,,nicicând nu te va părăsi". Pentru orice faptă să-ți pui speranța în EL, iar de cumva ai săvârșit un păcat sau o greșeală, să ceri să fii iertat și ,,greșeala să nu se repete".

,,Oricât de multe crezi c-ai ști,

Oriunde-ar duce drumul tău,

Să nu uiți de porunca-ntâi,

Să ai un singur Dumnezeu!", pag. 7.

 

PORUNCA a II-a, pag. 8-9.

,,Să nu-ți faci chip cioplit și nici asemănare a vreunui lucru...!

Să nu te închini lor, nici să le slujești lor!".

,,Să nu îți faci vreun chip cioplit,

Sau vreo asemănare-a lui,

La care să te-nchini grăbit,

Să-ncalci porunca Domnului!

 

Să nu te-nchini la chip cioplit,

A lucrului asemănare,

Din cele câte-s pe pământ,

In cer și-n ape curgătoare!", pag. 8.

Și precum o dumnezeiască predică, inima plină de Dumnezeu, a unei bunici împlinite și iubite, multumită de familia pe care I-a dăruit-o Dumnezeu, ne mai învață: ,,să chemi îngeri dumnezeiești", ,,să nu te lași amăgit" de idoli sau alții asemenea, să nu bei, să nu fumezi, să nu iubești trufia și mândria, să nu asculți ori să crezi în vrăji sau vrăjitoare.

,,Când sufletul ți-e-mpovărat

Și simți că îți e greu în viață,

Caută preotul lăsat,

De Dumnezeu, să-ti dea povață!", pag. 9.

 

PORUNCA a III-a, pag. 10-11.

,,Să nu iei numele Domnului Dumnezeului Tău în deșert!".

,,Poruncă-i de la Dumnezeu,

De vrei să o îndeplinești,

Nu lua în râs numele Său,

Căci rău, urât păcătuiești!

 

Rostește-I numele pios,

Cu dragoste, crezând în El,

Urmându-I drumul luminos,

Să-I fii un slujitor fidel!", pag. 10.

Și nu doar acestea! Încearcă să ,,lupți cu tot sufletul tău", să nu te amăgești cu păcat spunând că Il cunoști pe El, să chem martor pe Dumnezeu, dacă faci vreun jurământ, să nu judeci, să nu rostești blesteme, să nu înjuri, dar cel mai bine ar fi să nu juri, ci să îți respecți cuvântul rostit, adică,,DA!" să fie da, și ,,NU!", să fie nu.

,,Păstrează-ți sufletul curat,

Cum ți-a fost dat de Dumnezeu!

Nu te lăsa dus în păcat!

Nu lua în râs Numele Său!", pag. 11.

 

PORUNCA a IV-a, pag. 12.

,,Adu-ți aminte de ziua Domnului, ca să o cinstești!".

,,Respectă ziua Domnului,

A șaptea zi din săptămână,

Ce-a fost lăsată omului,

Spre rugăciune și odihnă!", pag. 12.

Să crezi în această zi a Lui Dumnezeu. Să o cinstești cu tot sufletul. El este lumină și întuneric și depinde doar de tine cum alegi să trăiești. Și un lucru de o profunzime maximă, pe care nu îl putem uita, este Judecata de apoi.

,,Spre El, în Sfintele Duminici,

Oricare om este chemat,

În toate Sfintele Biserici,

Atunci când clopotele bat", pag. 12.

 

PORUNCA a V-a, pag. 13-15.

,,Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pământ".