Balamuc în toată regula!

 

Unde s-a ajuns! Balamuc în toată regula! Viorel Cataramă cere intervenția instituțiilor competente pentru a verifica faptele „grupului condus de Ilie Bolojan”!

„Adrian Ioan Veştea a fost nominalizat de președintele Nicușor Dan pentru a forma noul guvern. Numeroși specialiști au apreciat această decizie ca fiind constituțională și profund necesară.

În contextul dificil prin care trece România, țara are nevoie de un guvern stabil și funcțional, capabil să își exercite atribuțiile constituționale și să răspundă provocărilor actuale.

Solicitarea adresată de Partidul Naţional Liberal lui Adrian-Ioan Veștea de a renunța la mandat este, în sine, un demers legitim din punct de vedere politic. Însă amenințarea cu sancțiuni în cazul refuzului depășește cadrul unei dezbateri politice normale. Aceste amenințări trebuie analizate prin prisma dispozițiilor legale aplicabile.

De asemenea, aceleași presiuni și amenințări au fost îndreptate și împotriva parlamentarilor liberali care ar vota viitorul guvern Veștea. Astfel de practici sunt incompatibile cu exercitarea liberă a mandatului parlamentar și cu principiile statului de drept.

Consider că acțiunea grupului condus de Ilie Bolojan este contrară interesului național, întrucât urmărește:

blocarea constituirii unui guvern stabil într-un moment în care România are nevoie de stabilitate politică și instituțională;

menținerea privilegiilor grupului prin perpetuarea stării de interimat și a influenței politice asociate acesteia.

Solicit instituțiilor competente să verifice de urgență aceste fapte și să aplice legea în măsura în care vor constata existența unor încălcări ale acesteia”, scrie Viorel Cataramă.

C.L.

Dar de ce să nu te bagi?

Viorel Cataramă consideră că Nicușor Dan poartă o mare parte din vină pentru situația în care este România astăzi. Fostul liberat acuză că președintele nu a fost capabil să negocieze cu partidele pentru instalarea unui guvern pentru că "este decuplat de la situația din țară".

Cataramă a amintit și de promisiunea făcută de Nicușor Dan în privința TVA-ului. Acesta a dat în scris în campania prezidențială că în cazul în care va deveni președinte TVA-ul nu se va mări, lucru care nu s-a întâmplat.

„A venit și a promis și a dat în scris că nu crește TVA-ul. A făcut ceva când a crescut TVA-ul? N-a făcut nimic. Dă din gură. Și atunci astea sunt problemele României. Problemele României sunt că actualul președinte este complet decuplat de situația din România.

Și refuză orice soluție coerentă și concretă prin care ar putea să rezolve criza. Asta este problema noastră fundamentală", a apus Viorel Cataramă în emisiunea „Marius Tucă Show”.

Omul de afaceri mai spune că președintele nu înțelege problemele țării. Acesta i-a transmis ce ar fi trebuit să facă.

„I s-a dat un răspuns foarte clar. Dacă vrei să refaci Coaliția, trebuie să păstrezi protocolul și să vii cu un alt membru al Partidului Național Liberal, căruia să-i dai mandatul să formeze Guvernul. Asta este soluția pentru domnul Nicușor Dan, pe care o refuză cu încăpățânare. Nu vrea să discute și vă spun în cunoștință de cauză acest lucru.

El crede că dacă tărăgănează lucrurile, România crește economic. Nu, se prăbușește economic România și se prăbușește în primul rând din cauza președintelui Nicușor Dan. El tergiversează și încalcă cu bună știință Constituția și legile țării. Astăzi a expirat mandatul de interimar a nu știu câtor miniștri. A făcut ceva? A zis ceva? Demonstrează că este decuplat, al nostru președinte, de situația din România.

Și este decuplat, dacă vreți, și de mecanismele democratice prin care se conduce un stat. Faptul că nu a reușit să se înțeleagă cu partidele în mare parte este și vina actualului președinte. Pentru că nu vine cu nicio soluție. Nu, el spune: domnule, eu nu mă bag în viața partidelor. Dar de ce să nu te bagi? De ce să nu negociezi?”, a mai explicat omul de afaceri.

C.L.

Cine guvernează România?

Țara se află în continuare într-o criză profundă – politică, economică și socială. Desemnarea domnului Tomac pentru funcția de prim-ministru demonstrează, încă o dată, amploarea acestei crize. Mandatat să continue o guvernare pro-occidentală, fără AUR și fără alegeri anticipate, șansele de reușită par minime.

De ce? În actuala configurație parlamentară, niciun guvern nu poate obține sprijinul necesar fără participarea PNL. Consider că decizia PNL de a refuza oferta primită este o greșeală. La fel de gravă este și hotărârea de a lega soarta țării de interesele unui singur individ.

Totuși, aceasta reprezintă o decizie statutară a unui partid parlamentar, de care trebuie ținut cont, indiferent dacă ne place sau nu. La următoarele alegeri, electoratul va evalua și va sancționa sau recompensa această atitudine a liberalilor.

Însă responsabilitatea principală aparține celor care au votat moțiunea de cenzură. În orice democrație matură, o majoritate parlamentară nu dărâmă un guvern doar pentru a constata ulterior că nu este capabilă să construiască altul.

A retrage încrederea unui executiv este un act legitim. A nu avea o soluție pentru ziua de după reprezintă însă un act de iresponsabilitate politică.

Cei care au susținut moțiunea aveau obligația nu doar să critice guvernarea existentă, ci și să prezinte o alternativă credibilă, o majoritate funcțională și -mai ales- un program capabil să ofere stabilitate țării. În lipsa acestora, moțiunea riscă să fie percepută nu ca un demers în interesul României, ci ca o simplă operațiune tactică, motivată de calcule politice și electorale.

În acest context, poziția PSD pare greu de înțeles. Dacă partidul a considerat că guvernul trebuie să plece, atunci are și obligația de a-și asuma construcția unei noi formule de guvernare. Nu poți să inițiezi căderea unui executiv și apoi să refuzi asumarea responsabilității pentru ceea ce urmează. Puterea și responsabilitatea sunt inseparabile.

România nu își poate permite luni întregi de negocieri sterile, blocaje instituționale și conflicte politice. Economia are nevoie de predictibilitate, investitorii au nevoie de stabilitate, iar cetățenii au nevoie de un guvern care să decidă și să acționeze.

În final, toate partidele vor răspunde în fața electoratului pentru deciziile pe care le iau astăzi. Însă până la următoarele alegeri există o întrebare la care clasa politică trebuie să răspundă acum, nu peste câțiva ani: Cine guvernează România?

Pentru că: PNL refuză. PSD ezită. USR negociază. AUR așteaptă. Iar România agonizează încet.

Sau poate că am aflat, într-un final, care este adevărata reformă:
Conducerea de către o coaliție formată din nehotărâre, incompetență, calcule electorale și speranța că nota de plată va fi achitată de altcineva.

Adică, de structuri mafiote extrem de bine organizate: totul pentru noi, (aproape) nimic pentru alții! 

(Viorel Cataramă) 

N-ar fi mai simplu să lase pe cineva care chiar se pricepe?!

Au început să vină cifrele de la INS. Și vin ca rudele neinvitate la nuntă. Multe, triste și imposibil de ignorat.

Crește: ▪︎ inflația, se apropie sprinten de 11% ▪︎ șomajul ▪︎ datoria publică.

Scade: ▪︎ puterea de cumpărare ▪︎ economia ▪︎ consumul ▪︎ producția industrială ▪︎ investițiile.

Adică exact ca în manualul de economie… dar ținut invers.

La noi, tot ce trebuie să urce cade și tot ce trebuie să cadă se ridică glorios spre cer. Singurul lucru stabil rămâne explicația oficială: „Greaua moștenire.”

Mesia economic al nației ar fi vrut el să facă, să dreagă, să salveze, dar l-au împiedicat: ▪︎ trecutul, ▪︎ sistemul, ▪︎ opoziția, ▪︎ planeta, ▪︎ probabil și gravitația.

Acum ni se spune că soluția supremă este guvernul minoritar. Adică omul n-a putut conduce cu majoritate, dar sigur va reuși fără ea.

Logică progresistă de nivel olimpic.

Între timp, tot mai mulți muritori de rând își permit sacrilegiul să întrebe: „N-ar fi mai simplu să lase pe cineva care chiar se pricepe?”

Dar nu.

În politica modernă, competența este privită ca fumatul în avion: ceva toxic și demodat. Mulți sperau că exemplul Marii Britanii ne va vaccina împotriva cultului salvatorului providențial.

Numai că și acolo, Keir Starmer-omul care a reușit performanța rară de a îngropa simultan și economia, și entuziasmul pentru laburiști, se ține de funcție cu o pasiune pe care britanicii o rezervau cândva doar coroanei.

Peste 100 de parlamentari îi cer demisia, membri ai guvernului pleacă unul câte unul, alegerile arată ca un recensământ după incendiu… dar liderul rezistă eroic.

Pentru că, desigur, progresistul modern nu pierde niciodată.

El doar conduce poporul spre o nouă etapă de suferință sustenabilă.

Adică spre junk, că mulți nu pricep ce este.

(Viorel Cataramă)