Se afișează postările cu eticheta afară. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta afară. Afișați toate postările

duminică, 24 august 2025

„Afară, afară, cu străinii din țară!”

Dar dacă acest refren „patriotic”, modificat în toate țările occidentale în „Afară, afară, cu toți românii din țară!” ar deveni crezul de căpătâi al cetățenilor apuseni?! Ce ne-am face, fraților, că altă sursă de supraviețuire și progres pentru noi nu s-a descoperit încă.

Sigur, scenarii SF, idei derivate din antichitatea târzie și evul mediu timpuriu, există cu duiumul, doar că ele sunt folositoare atunci când încerci să-ți adormi pruncii după ce suzeta siliconată le-a ieșit din guriță.
La obiect. La fabrica de mobilă Aramis Baia Mare, cel mai mare exportator român din domeniu, a izbucnit recent un conflict între angajații români și muncitorii străini aduși în țară datorită lipsei de forță de muncă autohtonă.
A intervenit poliția, se fac anchete, se caută vinovații, participanții, se verifică implicarea peroanelor, se va lăsa probabil cu amenzi, rețineri, expulzări, concedieri și alte chestii.
Deocamdată, nu cred că subiectul trebuie tratat la categoria senzaționalului, e doar un incident, poate provocat de cei interesați, care poate fi rezolvat de conducerea firmei.
În încercarea de a fi imparțial, am selectat câteva comentarii venite de la cititorii cotidianul.ro. Trageți dvs. concluziile. Nu trec numele comentatorilor pentru că și așa sunt fictive.
*„Etnicii români trebuie să aibă dreptul de deținere și port de arme de foc letale. Românii vor avea nevoie să-și arate puterea și stapanirea lor asupra României”.
*Spre deosebire de români, nepalezii recrutati de agentii, vin deja calificati si sunt harnici si disciplinati. Nu sunt betzivi, hoti, puturosi si nu absenteaza ca românii. Cu românii nu poti fi sigur ca maine iti vin toti la munca. Imposibil sa nu-ti lipseasca 1-2 si sa te incurce. De aceea patronii prefera sa ii plateasca mai bine.
*Habar n-ai ce vorbesti. Eu am lucrat 40 de ani cu muncitorii nostri români si stiu prea bine ce le poate pielea barbatilor. Femeile sunt cu totul altfel decat betzivii si hotii nostri. Noroc ca am lucrat mai mult cu femei, cum este in industria chimica si ptr care am toata stima.
*In strainatate muncitorii români sunt buni ptr ca nu-si permit sa faca ceea ce fac aici: sa fie puturosi, sa vina la munca doar cand au pofta, sa fure, sa se certe cu sefii.
*Cînd a mai fost și așa ceva ..în România mobila e făcută de nepalezi..cu tătu de râsul curcilor..
*Este facuta de straini din cauza ca românii nu se infig la munca. Românul prefera sa stea la carciuma cu banii din ajutoare si din alocatiile copiilor.
*Incidente vor fi peste tot în România, sunt foarte mulți migranți care le râd în față cetățenilor români că ei au loc de muncă și trăiesc mult mai bine decât cetățenii români, asta observ în provincie pe la marketurile de unde își fac cumpărăturile migranții.
*Nepalezii sunt avantajati pentru ca ei nu platesc mancarea si cazarea din România, ganditi-va cum se simt românașii noștri? E bataie de joc! Pestele de la cap se impute!
PS. Conform statisticilor oficiale, mai mult de cinci milioane de români au plecat din țară în ultimele trei decenii. Motivele exodului le știm. Ca să se dezvolte, țara are nevoie de forță de muncă.
Pe moment, singura soluție rămasă este recrutarea muncitorilor străini proveniți din zone ale lumii mai slab dezvoltate. Vorbesc de recrutări, nu de imigrării haotice, impuse de UE.
Până ce se vor întoarce cei plecați din România, e vreme lungă. Așa că să avem grijă de cei mai amărâți ca noi, care vor să muncească în această țară...

C.L.

marți, 3 iulie 2012

IN MEMORIAM – LEONTIN DRĂGAN


S-a născut la 29 iunie 1947 în Bârsăul de Jos, judeţul Satu Mare. A decedat în 2004 în Baia Mare. Publică  în timpul vieţii doar un singur volum de poeme, intitulat  „Aproapele”, Editura ISO, 2001.

Afară
Cum somnul înfloreşte pe chipuri de visare
de unde poţi să ieşi în larg, să te apleci
să întrezăreşti ferestrele înşirate în zid
cum una după alta se sting şi se aprind.
Se face noapte şi se face ziuă
pereţii lucrurilor în larg ne strâmtoresc
privirile se-ndoaie, timpul se subţie
cercurile în jur plesnesc.
Şi cazi întreg afară, unde nimic nu e
cum nici mai multul nu are loc destul,
nu mai poţi şi nici mai ai pe unde
Să ştii Aproapele ce mai ascunde.

Coridor
Fulgeră două lumi apropiate
noi suntem aici şi
suntem prea departe

Cui să-i ceri s-aducă
lămpi să facă ziuă?
Trebuie de unul singur să ajungi
şi tot mai mult împărăţia
ochilor apuşi îşi arată colţii
întunecoşi cum stăm pe la ferestre
înstrăinaţi printre fapte şi lucruri.

Întreaga fire e zguduită
de zgomote parcă
venind din începuturi.
O, ce pustiitoare de afundă noapte!

Încât numai orbul
cu mâinile sprijinite în ceaţă,
aplecat peste praguri,
prin încăperile-i complicate
poate trece.