Un cutremur mediu cu magnitudinea 4 s-a produs miercuri dimineaţa, la ora 7:57, în judeţul Satu Mare, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP), transmite Agerpres.
miercuri, 15 octombrie 2025
S-a cutremurat pământul la 34 de kilometri de Baia Mare...
luni, 6 octombrie 2025
luni, 16 iunie 2025
Locuri de vacanță - Stațiunea Tășnad, Satu Mare
Luni, 16 iunie 2025, din nou în Stațiunea Tășnad, cu ape termale. Intrarea costă 40 lei+ 20 lei pentru ”ceas„. La ieșire, la predarea ”ceasului„ , se primesc îndărăt 20 de lei, garanția... Spații verzi generoase, șezlonguri la discreție, multiple posibilități de servire a mesei. Apa, oho, 37 de grade C. Turiștii să țină seama de sfatul medicului... Chiar în fața mea, când am ieșit din bazin, era ora 9,30, un om s-a prăbușit... Era alb ca varul la față, au intervenit cetățenii din jur, i-au ridicat picioarele, a venit și o asistentă de la punctul de ajutor sanitar al ștrandului. Acolo, sub soarele arzător, i-a fost acordat primul ajutor. Mă așteptam ca omul să fie dus la umbră. Nu, tot ajutorul care i s-a acordat a fost sub soarele arzător, a fost udat cu apă rece. După o jumătate de oră, cu lupta dintre viață și moarte, omul a fost dus la umbră, la șezlongul lui, a mai stat ceva acolo, după care s-o fi dus spre casa lui sau cine știe ce s-o fi întâmplat cu el... Atenție, turiști, apele termale pot avea și capcane! Foarte cald afară, foarte caldă-i și apa...
Text și fotografie de Alec PORTASE
sâmbătă, 23 decembrie 2023
Premiile Poesis de excelență în cultură, Satu Mare, decembrie 2023
Ioan Cristescu
Directorul Muzeului Național al Literaturii Române, București, pentru îndelungata și fructuoasa colaborare cu scriitorii sătmăreni, cu Centrul Multicultural Poesis și revista Poesis
Ioan Nistor
Scriitor
Pentru lucrarea “Vertebrele strigătului” – 75.
Editura Școala Ardeleană – poezie
– Opera Omnia pentru devotamentul față de Țara Oașului.
Gheorghe Glodeanu
Critic literar
Pentru lucrarea “Istoria prozei fantastice românești”
Vasile Sălăjan
Prozator
Pentru modul în care fructifică realitățile meleagurilor sătmărene
Kocsis Francisko
Scriitor, traducător
Pentru Traducerea operei „Apostolul” de Petofi Sandor
Radu Ulmeanu
Scriitor
Pentru lucrarea „De ce arde soarele’’
Olimpiu Nușfelean
Scriitor
Pentru lucrarea “Omul în mers”, eseuri.
Balazs F. Attila
Scriitor
Pentru lucrarea „Minimal”, poezie
Alexandru Crișan
Artist plastic
Pentru Expoziția realizată la Satu Mare – Muzeul de Artă Satu Mare
Mircea Florian
Artist polivalent
Pentru prelegerea „Ce are în comun Tânărul Camtemir-oglu cu Mișcarea Futuristă”
Antal Vasarhelyi
Artist plastic
Pentru lucrarea “Arta imaginarului sau pictural’’
Oana Păcurar
Artist plastic
Pentru lucrarea monumentală „Poarta Recunoștinței”
Adriana Zaharia
Istoric
Pentru monografia „Dr.Vasile Lucaciu (1852-1922), activitatea culturală și politică”
Eugenia Oprescu,
Șefa Secției Patrimoniu de la M.N.L.R. București, pentru realizarea expoziției Remember George Mihail-Zamfirescu – 125
Irina Cojar,
Actriță
Pentru modul în care păstrează vie memoria străbunicului său, scriitorul G.M. Zamfirescu
Paula Horotan,
Biblioteca Județeană Satu Mare
pentru aportul adus la organizarea expoziției G.M. Zamfirescu
Gherghina Olariu,
Muzeograf, Muzeul Județean Satu Mare, pentru aportul adus la organizarea expoziției G.M. Zamfirescu
Ioan Anițaș
Scriitor, jurnalist
Pentru realizarea revistei „Afirmarea’’
Ioan Moldovan
Artist fotograf
Pentru devotamentul pentru Cultura sătmăreană
Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea
Culturii Tradiționale Satu Mare
(director, Robert Laszlo)
Pentru activitatea prodigioasă în susținerea culturii sătmărene
Centrului Cultural G.M. Zamfirescu Satu Mare
(director, Butka Gergo)
Pentru modul în care a găzduit expoziția dedicată scriitorului G.M.Zamfirescu la “Casa Meșteșugarilor”.
C.L.L.
duminică, 23 octombrie 2022
Mulțumim Satu Mare!
Sâmbătă, 22 octombrie, am participat la activitatea culturală - Zilele Revistei „Cronograf”, Satu Mare, 21-23 octombrie 2022”-.
Am
răspuns cu plăcere invitației făcute de poeta Loredana Știrbu, secretar de
redacție al revistei. Fac o paranteză, scriitorii și oamenii de cultură din
Satu Mare sunt cunoscuți prin evenimentele culturale pe care le inițiază și
desigur prin revistele pe care le editează. Amintesc Revista „Acolada”,
„Poesis” și desigur Revista „Cronograf” (Mircea Petean, director onorific, redactor
șef, Robert Laszlo, secretar de redacție, Loredana Știrbu, redactori: Felician
Pop, Vasile Conoși-Mesteșanu și Cornelia Bălan Pop, tehnoredactor, Dinu Virgil,
ilustrații, Ovidiu Hațieganu.)
Nu este prima dată când particip la zilele Revistei „Cronograf”, singură ori alături de câțiva cenacliști băimăreni; sper să nu fie ultima participare. Colaborarea cu neobosita Loredana Știrbu a început printr-o ședință comună a celor două cenacluri, Cronograf și Cenaclul Scriitorilor din Maramureș, întâlnire ce a avut loc la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Baia Mare. A urmat invitația la prima ediție a Zilelor Revistei ”Cronograf”, la care am răspuns cu plăcere. Mă întorc la ziua de ieri. Ajunsă în fața Hotelul „Poesis”, locul de desfășurare ale celor mai multe activități sătmărene -- locaș al omului de afaceri și cultură, Dumitru Păcuraru -- am avut plăcerea să întâlnesc, pe, chiar sufletul activității amintite, poeta Loredana Știrbu. Alături de ea m-a întâmpinat cu zâmbetul de acum consacrat, scriitoarea bucureșteancă Adriana Ungureanu, care prin modul prietenos și prin voioșie, acaparează audiența. Adriana, trecând peste oboseala drumului lung, București - Satu Mare, este mereu ca o rază de soare într-o zi mai puțin luminoasă. Am revăzut cu plăcere pe: poetul Mircea Petean alături de muza și soția sa, Ana, pe binecunoscutul poet Ion Cristofor, poeta Ana Herța, veniți cu toții de la Cluj, unde sunt și membrii ai Filialei Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor din România. Din Bistrița-Năsăud a participat artistul plastic, Lucian Dobârtă, din Baia Mare, poetul Nicolae Scheianu. I-am revăzut și pe scriitorii sătmăreni: Vasile Conoși- Mesteșan, fotograful de serviciu, Ileana Bonta, Ileana Bilstrup, Gheorghe Cormoș.
Mi-ar fi plăcut să îi revăd și pe scriitorii: Cornelia Bălan Pop, Radu Ulmeanu, Gheorghe Glodeanu, George Vulturescu și desigur pe simpaticul Ionică. Data viitoare. Alături de acești scriitori a fost și un grup de tineri, uniți într-un cenaclu al tinerilor, lucru îmbucurător. Asadar, ieri a fost ziua a doua a acestei activități culturale, adică ziua în care ne-am deplasat pentru început la Carei, la Castelul „Karoly”, unde s-a desfășurat prima parte a activității, adică prezentarea invitațiilor și lectura proprie, care uneori a fost însoțită de acorduri de chitară, executate de tânărul Adrian Lupescu. Aici l-am întâlnit pe neobositul culturnic, Felician Pop, care, de altfel, ne-a prezentat pe fiecare în parte. După vizitarea castelului, păstrat în condiții deosebite și după fotografia de grup, făcută oficial de fotograful răspomenit, ne-am deplasat la Casa Memorială „Ady Endre” și la conacul în care a trăit o perioadă. Prezentarea a fost făcută de doamna Eniko Szilagyi, care se ocupă de complexul muzeal și de domnul Arpad Muzsnay, care ne-a însoțit pe tot parcursul deplasărilor, oferindu-ne informații utile. După ce am depus jerba de flori și am fost fotografiați din nou, ca un grup ce merită imortalizat, am plecat din localitatea, ce poartă numele poetului, spre Supuru de Jos, să depunem o jerbă de flori și la bustul poetului George Boitor. Aici ne aștepta binecunoscutul Robert Laszlo, director de direcție și revistă, un tânăr plin de inițiative și energii creatoare, pentru care, alte județe ar putea să invidieze județul Satu Mare. La bustul poetului, alături de oficialități a fost prezent nepotul său de frate și un grup de tineri, care au recitat din creațiile consăteanului lor. Despre viața poetului ne-a vorbit scriitorul Ștefan Haiduc, autorul cărții despre viața și opera lui. După fotografia de grup ne-am deplasat la Beltiug pentru a depune o altă jerbă de flori la bustul ziaristului și omului politc, Viorel Sălăgean. Despre viața și faptele sale, ce i-au dat dreptul de a avea o statuie, ne-a vorbit călduros primarul din localitate, Bartok Gurzău Ioan. Ne-am întors tocmai la timp pentru a participa la - Festivalul Concurs Național de Folk „Radu Bud”.
Mulțumim, Satu Mare!
FLORICA BUD, PRESEDINTELE CENACLULUI SCRIITORILOR MARAMURES
luni, 30 mai 2022
Să ne fie ruşine!
Un coleg de la Iaşi ne-a sunat cerând amănunte despre incidentul de la Zilele municipiului Satu Mare. Trebuie să recunoaştem că nu ştiam nimic despre un incident care să poată trezi interesul opiniei publice din România. Credeam că se referă la fostul accident cu pavajul care s-a prăbuşit sub o maşină ISU. Nu era vorba despre asta. Era vorba despre ceva care nouă, sătmărenilor, ni se pare deja ceva foarte obişnuit. Invitată la Zilele municipiului Satu Mare, Inna, binecunoscuta interpretă de muzică, crezând că Satu Mare este un oraş cu o populaţie majoritar maghiară, ca să intre în graţiile spectatorilor, să-i încălzească, a salutat publicul în limba maghiară.
Huiduielile care au urmat probabil nu au convins-o
că Satu Mare este o localitate cu o populaţie majoritar românească. Inna, ca un
veritabil agent electoral, a perseverat şi a ţinut să-i anunţe pe sătmăreni că
Satu Mare este mai aproape de Budapesta decât de Bucureşti.
Gafa artistei poate fi scuzată. Se pare că avea un
concert la Budapesta şi îşi pregătea terenul. Dar nu asta este problema. Cum se
face că presa sătmăreană a trecut peste acest incident, fără să-l marcheze
măcar ca pe o gafă?
În timp ce ”Ziarul de Iaşi” a dat o ştire care a
şocat opinia publică din întreaga ţară, presa din Satu Mare a trecut peste un
incident cu un puternic caracter simbolic într-o localitate cu populaţie mixtă.
Întrebarea este de ce presa din Satu Mare a trecut
peste acest „incident diplomatic” care a inflamat opinia publică sătmăreană? O
fi vreun reflex al presei din Ungaria lui Viktor Orban care ţine mass media din
ţara vecină sub obroc? Deja de şase ani UDMR conduce atât consiliul judeţean
cât şi municipiul reşedinţă de judeţ. Până de curând şi prefectura era condusă
de un reprezentant al UDMR.
Cu sau fără intenţii naţionalist-şovine, ca orice
partid şi UDMR se înţelege că îşi numeşte în poziţii-cheie oameni din propria
formaţiune. Acest lucru creează populaţiei româneşti un disconfort de ordin
naţional-naţionalist. Românii sătmăreni se simt abandonaţi de Bucureşti. Mici
gesturi, de felul celui făcut fără intenţie desigur, de Inna, o vorbă aruncată
în treacăt, gen românii se pot muta dacă nu le place în altă parte, creează
premisele unor confruntări etnice cu repercusiuni imprevizibile în relaţiile
româno-maghiare.
Apropierea Ungariei de Rusia, poziţia lui Viktor
Orban faţă de războiul din Ucraina, prietenia lui cu Putin, nu trec neobservate
în Transilvania.
Este o realitate peste care nu se poate trece. Sunt
gesturi simbolice care nu pot fi ignorate. Chiar dacă guvernul Ciucă dă toate
asigurările că întreaga Românie este sub scutul NATO, populaţia românească din
Ardeal este ceva mai neliniştită decât românii din restul ţării. Sunt cazuri de
români sătmăreni care îşi vând casele şi se mută în alte localităţi. Orientându-se
după culoarea politică a conducerii judeţului, ei consideră Satu Mare un cap
între Ungaria şi Ținutul Secuiesc.
Autorităţile centrale şi locale, guvernul şi
preşedinţia, trebuie să asigure populaţia românescă din acest colţ de ţară că
situaţia este sub control, că nu există niciun motiv de panică.
Faptul că mass media din Satu Mare a ignorat
incidentul de pe scena zilelor oraşului Satu Mare, poate fi interpretat nu doar
ca o simplă scăpare, ci şi ca o presiune asupra libertăţii presei, a libertăţii
de expresie. Salutându-i pe colegii de la ”Ziarul din Iaşi”, în cor cu
ziariştii sătmăreni, cerându-ne iertare cititorilor noştri, spun „Să ne fie
ruşine!” Uitând că presa este garantul democraţiei, nu ne-am făcut făcut
datoria de a informa corect populaţia. Deci, să ne fie ruşine!
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informația zilei Satu-Mare
luni, 6 septembrie 2021
Bustul lui Avram Iancu a fost vandalizat la Satu Mare, chiar în ziua comemorării
Bustul lui Avram Iancu a fost vandalizat la Satu Mare, chiar în ziua comemorării sale. În timp ce îl comemoram pe Eroul Național la Carei, bustul acestuia de la Satu Mare era vandalizat, transmite Buletin de Carei.
Eroul național Avram Iancu, de la a cărui moarte s-au împlinit 149 de ani, a fost comemorat pe 5 septembrie 2021 și la Carei, după cum a relatat Buletinul de Carei pe Facebook.
La statuia lui Avram Iancu din orașul sătmărean s-au adunat duminică la prânz un grup de patrioți de toate vârstele, de la copii, elevi și până la părinți și bunici, purtând straie naționale și steaguri tricolore.
C.L.L.
miercuri, 3 februarie 2021
După ce criterii au fost desemnaţi prefecţii?
Cu siguranţă, unii români din judeţul Satu Mare este posibil să se simtă frustraţi, nedreptăţiţi, lăsaţi în voia soartei, în urma atribuirii funcţiei de prefect unui reprezentant UDMR în condiţiile în care UDMR are şi preşedinte de consiliu judeţean şi primar al reşedinţei de judeţ. Practic, toate funcţiile reprezentative din judeţul Satu Mare sunt ocupate de maghiari. Este o mare reuşită a UDMR, dar este şi o povară, o responsabilitate cu care nu s-a mai întâlnit până acum un partid al minorităţilor.
Înainte de toate să încercăm să decriptăm după ce
criterii s-au desemnat reprezentanţii guvernului în teritoriu. Până acum se
mergea pe repartizare care să ţină un echilibru politic între partidele aflate
la guvernare. Prefectul este mai mult simbolic reprezentantul guvernului în
teritoriu. Principala armă a unui prefect este atacarea în contencios a unor
hotărâri luate de consiliile locale şi judeţene. Este cam singurul cenzor al
puterii locale.
Pentru a preîntâmpina conflictele la nivel local,
partidele din arcul guvernamental au decis ca prefecţii să aibă pe cât posibil
culoarea politică a preşedinţilor de consilii judeţene şi a primarului
reşedinţei de judeţ.
Aşadar, s-a renunţat la principiul echilibrului
politic în favoarea armoniei politice.
Nu doar datorită acestui noi concept, Satu Mare s-a
ales cu un prefect UDMR. Pe surse s-a aflat încă înainte de desemnarea
prefecţilor că PNL la nivel central nu ar fi inclus judeţul Satu Mare.
Pe de altă parte, UDMR a insistat să aibă prefect în
judeţul Bihor unde se află în conflict deschis cu noul preşedinte al
consiliului judeţean, Ilie Bolojan. Fostul primar nu a acceptat şi având o
poziţie puternică în PNL a reuşit să impună un prefect PNL.
Dacă la Satu Mare toate cele trei funcţii de
reprezentare sunt ocupate de reprezentanţi UDMR, deci de maghiari, în judeţul
Bihor este exact invers: toate cele trei funcţii de reprezentare, preşedinte
CJ, primar al municipiului Oradea, prefect sunt ocupate de români. Şi toţi sunt
din PNL.
Populaţia maghiară din Bihor se ridică la 26-27% în
timp ce în judeţul Satu Mare este cu aproximativ 10% mai mare.
Cum trebuie înţeleasă situaţia din cele două judeţe?
În judeţul Bihor sunt nemulţumiţi maghiarii, iar în judeţul Satu Mare se simt
frustraţi românii. Deci nu-i bine nici aşa, nici aşa.
Care pot fi consecinţele negative ale celor două
situaţii, diametral opuse? Se poate ajunge la un conflict inter-etnic de
proporţii, comparativ cu cel de la Târgu Mureş de la începutul anilor 1990?
A ajuns nivelul de democratizare a vieţii politice,
nivelul de conştiinţă civică a cetăţenilor, la un nivel care exclude orice
conflict de ordin etnic? Greu de spus. În condiţii normale, cu o viaţă socială
şi economică înfloritoare, aceste aspecte ar fi fost trecute cu vederea.
În condiţii speciale, sub presiunea crizei de
pandemie, într-o perioadă în care nimeni nu este sigur de ziua de mâine, fie că
lucrează în sistemul public, fie în economia privată, oamenii devin suspicioşi,
neîncrezători, uşor iritabili.
Prin absurd, (naţionalismul în sine este absurd) se
poate ajunge atât de departe încât populaţia să nu aibă încredere în modul în
care se fac vaccinările anti-Covid.
Dacă, în judeţul Bihor, procentual, după ponderea
populaţiei, vor fi vaccinaţi mai mulţi români decât maghiari? Dacă în judeţul
Satu Mare, evident, tot după ponderea etnică a populaţiei, vor fi programaţi
pentru vaccinare mai mulţi maghiari decât români, deşi procentul românilor
trece de 66%? Sunt exemple ipotetice, dar în condiţii de stres, de emoţie
etnică, oamenii nu mai gândesc raţional.
Aşa că ne aşteaptă vremuri grele, cu probleme
dificil de gestionat atât din punct de vedere social, economic, cultural şi,
Doamne fereşte, şi inter-etnic. Ce se poate întâmpla din punct de vedere
politic? Este foarte posibil să crească puterea şi influenţa unui partid de
factura AUR. Asta ne mai lipseşte, vor zice unii.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informația zilei Satu Mare
vineri, 25 decembrie 2020
Crăciun fericit! Tradiţii în judeţul Satu Mare!
Crăciunul este praznicul familiei, al bucuriei şi al păcii. An de an îl aşteptăm cu o emoţie sfântă, pregătindu-ne atât trupeşte, cât şi sufleteşte, prin post, rugăciune şi fapte bune, pentru primirea Pruncului Iisus, Care Se naşte în peştera de la periferia Betleemului. Ne străduim să devenim mai buni, să ne împodobim sufletele cu cele mai alese virtuţi.
Totodată, se cuvine să ne aducem aminte de tradiţionalele, frumoasele şi înălţătoarele noastre colinde, care au însoţit existenţa zbuciumată a poporului nostru de-a lungul veacurilor şi care ne inundă întreaga fiinţă de bucurie şi de linişte.
În Sătmar, ca şi în celelalte zone folclorice din ţară, de îndată ce se lasă iarna şi începe Postul Crăciunului, copiii îşi caută colegi pentru “umblatul cu colinda la Crăciun”. Se organizează în cete şi se alege o “căpetenie”, după care este vremea învăţării sau deprinderii colindelor, fiecare grup păstrând cu străşnicie secretul repertoriului său. Îşi pregătesc din timp traistele în care vor aduna darurile (colaci, covrigi, poame, bani) primite de la gospodarii pe care îi vor bucura cu prezenţa şi colindele lor. Îşi aleg chiar şi casele pe care le vor cerceta, deşi ştiu că vor găsi toate porţile deschise, aşa încât vor putea intra oriunde şi vor putea cânta la orice fereastră, fiind primiţi cu dragoste, ca unii care umblă din casă în casă cu numele Domnului pe buze, risipind tristeţea şi aducând vestea cea minunată a naşterii Domnului în peştera săracă din Betleem, precum şi bucuria, fericirea şi speranţa într-un viitor mai luminat. Cu toate acestea ei cer permisiunea gazdelor de-a colinda: “Onoraţi, gazde de casă…/dacă dumneavoastră binevoiţi/colinda noastră s-o primiţi…/Primiţi colinda ori nu?”Sau: “Slobozî-ne, gazdă-n casă,/C-afară plouă de varsă,/Dacă, gazdă, nu ne crezi,/Ieşi afară şi ne vezi…”
Oraşele (Satu Mare, Carei, Tăşnad, Negreşti-Oaş ş.a.), comunele şi satele îmbracă straie de mare sărbătoare. În oraşe, răsună pe străzi dulcele glas al colindelor prin difuzoarele amplasate din loc în loc, creând o atmosferă unică. La sate, uliţele sunt străbătute de locuitori, care duc vestea naşterii Domnului dintr-o gospodărie în alta.
Obiceiuri străvechi, păstrate cu străşnicie de evlavia populară, colindatul şi uratul se fac în seara din Ajunul Crăciunului, dar şi în noaptea Crăciunului, o noapte de vis, încărcată de o bogată semnificaţie, când oamenii, tineri şi bătrâni, “cu mic, cu mare”, îndătinează a umbla pe la case şi a colinda.
Ţara Oaşului
Toate satele Ţării Oaşului răsună de glasurile cristaline ale copiilor, dar şi de vocile mature ale bărbaţilor şi femeilor, care împărtăşesc bucuria Crăciunului întregii făpturi până în zorii zilei următoare. Repertoriul de colinde este bogat şi variază de la o localitate la alta: Negreşti-Oaş, Bixad, Certeze, Turţ, Călineşti-Oaş, Târşolţ, Vama, Batarci ş.a. Este o atmosferă înălţătoare, de basm. Hristos Se naşte!
Odată ce noaptea coboară, apar în scenă cetele de feciori. La intrarea în casă, ceata obişnuieşte să dea bineţe în chip adecvat: “Bună seara lui Ajun” sau “Bună ziua lui Crăciun”. Flăcăii zăbovesc prin casele gospodarilor, după cum îi ţin inima, bucatele şi băutura gazdelor, ori ochii îmbietori ai codanelor. La plecare, fac urări de bine şi sănătate gazdelor în anul care vine şi belşug în toate, solicitând totodată şi darul: “Să fii, gazdă, sănătoasă/Să plăteşti colinda noastră”. La rândul lor, bătrânii încep seara colindul, sfârşindu-l odată cu miezul nopţii.
Ţara Codrului
Tradiţia se păstrează şi pe aceste meleaguri, deşi multă lume s-a mutat la oraş. Localităţi ca: Poiana Codrului, Măriuş, Iegherişte, Crucişor, Bârsău, Sâi, Soconzel, Solduba, Homoroade, Chilia ş.a. freamătă de bucurie. Colindă copiii, tinerii, părinţii, bunicii, iar bucuria inundă sufletul fiecăruia. În ziua de Ajun, la ora 12.00, la amiază, se aud clopotele bisericii, în toată splendoarea lor, atrăgând atenţia întregii comunităţi că a sosit vremea colindului. Copiii, gata pregătiţi, organizaţi în cete, îşi încep repertoriul, umblând din casă în casă. De gât au atârnate trăistuţe, în care adună darurile primite în urma strădaniilor depuse: mere, nuci, colăcei, ciocolată, bomboane, bani. Peste tot sunt primiţi cu inima deschisă.
Se aud din nou clopotele, care cheamă întreaga suflare la Vecernie. Copiii încheie şi se îndreaptă cu paşi repezi spre biserică. După terminarea slujbei de la Biserică începe colindatul: feciorii merg pe la fete, cei căsătoriţi, în perechi, se colindă între ei, vecinii merg de la unul la altul, gospodinele încarcă mesele cu tot ce au mai bun, pentru ca toţi care le trec pragul să vadă belşugul care stăpâneşte în casa lor. Prima casă colindată este cea a preotului, după care fiecare îşi urmează traseul propus.
Zona Carei – Tăşnad
Datinile de Crăciun s-au menţinut şi la “oamenii pământului”, care locuiesc în zonele de câmpie ale judeţului. Oraşele Carei şi Tăşnad, comunele şi satele din jurul acestora: Foieni, Urziceni, Sanislău, Tiream, Santău, Căuaş, Cehal, Hodod ş.a., creează un piesaj calm, domol, plat, învăluit în mantia albă a iernii. Dinspre Satu Mare, drumul duce spre localităţile Ardud, Beltiug, Răteşti (renumite pentru pivniţele lor, deshise larg de sărbători) şi mai departe în câmpia Supurului. În aceste aşezări, oamenii convieţuiesc în pace, indiferent de etnie, această armonie adăugând un plus atmosferei de sărbătoare. Hristos Se naşte pentru toată lumea, indiferent de limbă. Toţi colindă şi se bucură împreună.
Colindătorii sunt aşteptaţi cu grâu pe masă, alimente şi băutură.
Valea Someşului
Tradiţiile sunt vii atât în satele de pe mal stâng Someş: Păuleşti, Culciu Mic şi Mare, Cărăşeu, Lipău, Valea Vinului, Roşiori, Pomi, cât şi în cele de pe malul drept al Someşului: Odoreu, Băbăşeşti, Medieşu Aurit, Potău, Apa ş.a., dar şi în municipiul Satu Mare, străbătut de acest râu. După ce se clopoteşte la ora 12.00, copiii cu trăistuţele îşi încep colinda, întorcându-se acasă încărcaţi cu daruri. Între timp, mai ales în satele de pe malul drept al Someşului, curatorii bisericii, însoţiţi de un grup de tineri, fiecare costumat în mod felurit, merg din casă în casă, pentru “Colinda Bisericii”. Banii adunaţi sunt destinaţi nevoilor bisericeşti. Fiecare familie dă după puterea sa.
Tinerii care îi însoţesc pe curatori merg cu “Steaua” şi interpretează în fiecare casă ori curte în care intră frumoasa piesă de Crăciun, “Irozii”, numită şi “Viflaimul”. Din grup fac parte tinerii recunoscuţi a fi cei mai deştepţi din comunitate, pentru a fi în stare să înveţe pe de rost rolurile pe care le vor interpreta. Pregătirile încep o dată cu intrarea Postului Crăciunului şi se fac nenumărate repetiţii. Toţi sunt îmbrăcaţi ca la carte, în funcţie de roluri. Personajele scenetei sunt următoarele: îngerul, Irod, preotul, soldatul, păstorul şi cei trei crai de la Răsărit: Baltazar, Gaşpar, Melchior.
Sătmarul, alături de alte zone etnografice din ţară, a păstrat cu sfinţenie tradiţia colindului. Fiecare om ştie măcar o strofă dintr-o colindă, pe care o cântă cu mare plăcere atunci când îşi vizitează rudele sau prietenii. Crăciunul este un praznic al armoniei şi înţelegerii, când: “Cerul şi pământul/În cântări răsună/Îngeri şi oameni/Cântă împreună:/Hristos Se naşte,/Domnul coboară/Îngerii cântă, magii Îl adoră/Păstori aleargă, ieslea o-nconjoară/Mari minuni se întâmplară…
prof. Viorel R.
duminică, 1 noiembrie 2020
Bunul meu prieten Aurel Pop a plecat într-o lume mai bună...
Iubite prieten, ai decis
- silit de nemiloasa boală –
să părăsești această lume
cu-alesu-ți spirit cât o școală.
De-aceea zic că-ntr-o revistă
a omeniei necurmată,
vei fi ce-ai fost întreaga viață:
Un om cu inima curată!
Pe
poetul și omul de cultură Aurel Pop l-am cunoscut cu ani și ani în urmă, prin
intermediul lui Ion Burnar, un alt mult prea devreme dispărut de pe aceste
meleaguri și din spiritualitatea românească. Tot atunci am aflat că Aurel este
maramureșean get-beget prin naștere și sătmărean de elită prin „adopție”, adică
ceea ce numele îmi sugerase din capul locului.
Iar
relația dintre noi, grație formidabilului sincronism al firilor noastre (ne respectam
cu afecțiune și ne stimulam în discuții, totdeauna rodnice și civilizate, până
la aprige dispute pe diverse teme culturale și extraculturale), nu a fost una
rece sau politicos-bățoasă, ci s-a concretizat în lungi convorbiri telefonice
(l-am sunat inclusiv în săptămâna decesului său, despre care am fost înștiințat
de...internet), dar mai ales prin includerea mea printre colaboratorii
revistelor înființate și conduse de acest minunat om – la început Citadela, apoi Mărturii culturale.
Sigur că
da, știam de la neprețuitul meu prieten că are o afecțiune pulmonară (în
ultimul timp, la telefon se poticnea din pricina unei tuse îndărătnice și
seci), însă tot el – cu admirabilă încredere în Creator, în forțele proprii
(strunite de un psihic puternic) și în priceperea medicilor – îmi spunea că se
simte mult mai bine după externare, cu toate că, din cauza pandemiei, fusese
purtat pe drumuri mai multe zile și că n-ar mai risca să solicite o nouă
spitalizare, chiar în varianta înrăutățirii stării sale de sănătate, asta
deoarece simțise pe propria piele, bașca cele văzute și auzite în desele
peregrinări prin stabilimentele sistemului de (ne)sănătate publică, cât de rău
este privită de către politruci și – pe baza ordinelor/dispozițiilor date de
ăștia – de personalul sanitar, tagma tot mai numeroasă a cetățenilor care nu au
șansa (sic!) globalisto-demonocratică de-a fi infectați cu Covid-19.
Pe urmă,
printr-o firească legătură logică, mi-a spus următoarele: „Să nu-ți închipui că
numai învățământul sau sănătatea sunt politizate și că noi, oamenii de cultură,
am scăpat de acest blestem după Decembriadă. Să-ți dau un exemplu elocvent în
acest sens. La invitația unor instituții de resort, care – se subînțelege – au
suportat toate cheltuielile cu deplasarea, șederea și conferențierea despre
cultura română populară și cea școlită, am efectuat mai multe vizite în diverse
țări europene și aproape pretutindeni în Statele Unite. Ei bine, cine crezi că,
de regulă, mă întâmpina și mă supraveghea/spiona din partea ambasadelor sau
consulatelor noastre? Ofițerii de securitate, ce acuma sunt porecliți sereiști.
Îmi aduc aminte că, luat cândva în primire de o femeie, am îndrăznit s-o întreb
ce grad are. S-a uitat lung la mine, însă n-a binevoit nici să răspundă la
întrebare și nici să spună că n-ar face parte din această tenebroasă
instituție”...
Iar eu,
prietene Aurel, îmi reamintesc cu lux de amănunte ultima noastră întâlnire
de-acu vreo 7-8 ani. M-am dus la Satu Mare ca să întâmpin o cunoștință ce
venise din Australia (pentru rude și pentru mine), te-am sunat, ai venit de
îndată cu reconfortanta ta căldură sufletească, am pălăvrăgit mai multe ore și,
la urmă, considerându-te gazdă, nu ne-ai îngăduit să contribuim și noi cu ceva
la plata consumației.
Dumnezeu
să te odihnească și să te răsplătească după marea Lui milă și după multa ta
bunătate!
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
31 oct. 2020
















