Venezuela- telenovela producție 2018

Atâtea analize brambura am auzit despre Venezuela zilele astea că încep să cred că nimeni nu se mai documentează când vorbește public.

Iată câteva fapte și declarații total ignorate:

Povestea cu Maduro a început mai clar conturată din 2019, din primul mandat Trump. Atunci Trump a vorbit pentru prima oară de intervenție militară în Venezuela. Mai exact in februarie 2019. Administrația Trump recunoscuse guvernul Opoziției in urma alegerilor cu cântec de acolo. Mai exact recunoscuse președintele interimar, Guaido, instalat în ianuarie 2019, după alegerile contestate din 20 mai 2018 ( a naibii coincidenta cu duminică orbului). Guaido a fost interimar până în 2023. Apoi au urmat alegerile din 2024 când Maduro a a autoproclamat câștigător.

SUA a avut negocieri intense cu Maduro ca să se retragă în liniste, definitiv, și lucrurile mergeau în acest sens daca nu veneau alegerile americane și nu se schimbă președintele. Când a vorbit prima oară de intervenția militară, in 2019 toți analiștii militari și politici au sărit și au invocat tratatele internaționale. Congresul, fiind deja în cunoștință de cauză s-a opus. Puteți vedea toate acele analize la o simplă căutare. A venit Pandemia și schimbarea de Președinte american

Biden a ținut un timp scurt aceeași linie că Trump de negociere pentru retragerea lui Maduro dar dupa reîntoarcerea lui Chevron, lucrurile s a u calmat un timp. In plus, SUA a investit peste 3 miliarde de dolari în Venezuela și că ajutoare pentru refugiați, date țărilor care găzduiau refugiații din Venezuela.

In programul Project 2025 se vorbește clar despre Venezuela, influenta comunistă și redarea unui traseu democratic pentru aceasta țară, dar și despre recuperarea întregului ajutor financiar dat acestei țări. In Project 2025 sunt 5 tari pe care Trump le are în vedere, considerând că reprezintă un pericol la adresa SUA că întreg sau a cetățenilor americani, individual, prin influențele nefaste, până la ideologie, in special cea comunistă, a acestor Cinci: China, Iran, Venezuela Rusia, Coreea de Nord.

Trump a declarat acum, in aceste zile că banii investiți în Venezuela se vor întoarce în America, prin companiile de petrol. Sa nu scăpăm din vedere că, pe lângă ajutorul financiar au existat pagube aduse acestor companii, prin naționalizări sau constrângeri de orice fel în desfășurarea activității lor. De aici și "arestarea" exploatărilor anunțată acum, la pachet cu reconstrucția infrastructurii.

Partea cu democratizarea este și ea la pachet, pentru că teoria și practica au arătat că eficiența unei activități economice este mai mare într-un regim măcar parțial democrat, pentru că politica și economia sunt strâns legate

Mai este apoi problema emigrației ilegale, care a afectat SUA și, nu în ultimul rând cea a drogurilor, a traseului acestora către SUA și a industriei aferente, care lovește direct in economia SUA și cetățenii ei.

Bineînțeles condamnare lui Maduro că n-ar o terorist adaugă alte capitole la aceasta telenovela politico militară și economică.

Dar orice ai spune, sa zici doar că Trump îl sancționează pe Maduro doar pentru alegeri și să aștepți apoi că americanii să-ți rezolve cu Nicușor este deja prea mult...

Corina DRAGOTESCU

Corina Dragotescu: „ Mă abțin cu greu să vorbesc despre intervenția în Venezuela și motivele ei.

Va pot spune insa altceva. Despre blestemul resurselor pe care tarile din America Latina il au de veacuri. Exista o expresie, invatata la scoala la americani, care descrie situatia unei tari, cum este Venezuela: Commodity Lottery. Este strans legat de blestemul resurselor si se aplica in economie, cand o tara isi construieste intreaga economie in jurul unei resurse. Aceste tari sunt extrem de vulnerabile. Economia lor fluctueaza in functie de factorii externi legati de acea resursa- petrol, cafea, zahar, apa- iar crizele genereaza instabilitate sociala si politica.

Dependenta asta e greu de rupt. Ca sa faci o economie buna nu trebuie sa stai intr-un fir de par. Ca sa ai o democratie, nu poti doar sa deschizi urnele de vot. Economia, politica si democratia sunt ca o coada de cal impletita. Daca una din suvite e mai lunga sau mai scurta, impletitura scapa din stransoarea ei.

Asa e cu Venezuela acum. Aflata ani de zile sub influenta rusa a schimbat stapanul in cateva ore. Sa nu fim naivi. Democratia cere ani de zile si structuri puternice ca sa fie implementata. In timpul asta resursa, fie petrol, fie oameni, fie cafea, apa, etc se duce spre cel care detine fraiele.

Forta Americii nu se translateaza in forta interna a unei alte tari si nici in stabilitatea ei. De asemenea, nu opreste oamenii sa emigreze fugind de de vremuri grele. Om trai si om vedea!

Toate reacţiile:

8989

Declarația zilei - Corina DRĂGOTESCU

„Odată cu reapariția marilor făcători de sondaje, tip Pieleanu, mi-am dat seama că pe lângă marja de eroare trebuie să mai fie și marja de mânăreală.

Vă dați seama că oamenii ăștia, politicienii mânjesc tot? Păi cum să mai iasă bine vreun sondaj când ei, pe ascuns bagă voturi în urna altuia.

Așa a ieșit Georgescu din spuma mării, pe mâna PNL, așa s-a înălțat în rang Simion, pe mâna PSD. Pentru cine nu știe, de ani de zile partidele mânăresc votul, deși se zice că votul e liber. Organizațiile sunt obligate să bage câteva voturi și pentru alt candidat din cursă.

Suntem niște tâmpiți că ne imaginăm că trăim într-o democrație,. E un simulacru cap-coadă.”

Pandemia și decesul unei națiuni

 
La un an de pandemie și de răsturnare a lumii cu fundu-n sus nu pot să nu remarc niște lucruri.

Cine a gândit această strategie mondială nu este un idiot. Dimpotrivă, este o persoană/structură cu solide cunoștințe despre psihologia maselor.

Mai întîi ne-au izolat. Fragmentarea maselor în grupuri mici și izolarea lor este o strategie militară veche de când lumea și pământul. Au rupt comunicarea dintre grupuri, chiar din interiorul familiilor. Au izolat populația dinafara țării de cei din interior. Au indus frica de un virus, de ceva care nu poate fi văzut, cântărit, mirosit sau pipăit. Frica de ceva imaterial este de când lumea fundamentul tuturor mișcărilor religioase, de la cele pre-creștine până la, în ziua de azi, “martorii Covidului”. Frica de divinități, de răzbunarea lor, de iad sau de viața “cealaltă” e la fel de imaterială ca frica de Covid.

După ce ne-au rupt în mici grupuri și au băgat frica în oasele noastre, după ce ne-au izolat bătrânii, pentru că exista pericolul ca ei să ne deschidă ochii, s-a început campania de manipulare prin televiziuni sau prin rețelele de socializare cu ajutorul grupurilor special organizate. Să nu uităm că televizorul și radioul sunt instrumente de comunicare unidirecționale. Poți să spui ce vrei, fără o reacție directă. Ca să nu mai amintesc că, înainte de orice, au dat bani presei sub pretextul că o ajută. O ajutau, de fapt, să recite poezia oficială.

Alte guverne, mai bogate, au dat bani populației să stea în casă și să nu deschidă ușa nimănui. Fără poliție, fără opresiune. Doar cu bani și inducerea temerii de moarte. După ce au ajuns aici, au avut nevoie de unanimitate mondială, de o umbrelă care să ofere o justificare.

Curios este că de această Pandemie nu au fost găsiți vinovați. De ce? Pentru că masele trebuie să fie liniștite, ca oile, să rumege calm ce li se pune în față. Un inamic ar incita la ură, la reacții sociale greu de controlat. Unii spun că e dictatură medicală, altii, că e dictatura unor state, alții, că e dictatura unor guverne. Elementul comun este “dictatura”, autoritarismul.

După ce au pus masele cu botul pe labe, acum urmează înfierarea cu mânie a celor care ies din rând. Apoi vine moartea speranței si resemnarea populației. Aici e pericolul cel mare – societatea civilă să-și piardă glasul. Când oamenii tineri ajung să se grăbească spre casă înainte de ora 22 căutând cu înfrigurare declarația în buzunar în loc să-și bage picioarele, cu siguranța tinereții și avântul hormonilor, e nașpa. E primul pas spre alți 50 de ani de întuneric. Pasul următor este să se explice cu argumente neînțelese de nimeni că așa este și în afara lagărului. Și toată lumea va crede, pentru că spălarea creierului va fi fost deja produsă, iar izolarea informațională încheiată.

Într-un an de zile ni s-a luat dreptul la libera circulație, la libera exprimare, la manifestații libere, libertatea de a gândi cu capul nostru. În termeni juridici, pot aminti doar de articolele 13, 18 și 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Dar ce folos? Ne e prea frică să mai gândim singuri.

În timpul ăsta ne mirăm că grupurile care gândesc altfel decât majoritatea plămădită de strategi sunt foarte zgomotoase. Cei care ies din rând trebuie pedepsiți, nu-i așa? Pentru că sunt un pericol pentru liniștea majorității. De când lumea și pământul, minoritățile au fost zgomotoase pentru că este singura cale de a fi băgate în seamă de o majoritate surdă la orice altceva decât sunetul propriilor vânturi.

Întodeauna un context ca acesta, construit pe frică, autoritarism și dictatura majorității duce la extreme politice în momentul în care se produce relaxarea. Ca un elastic pe care l-ai întins la maximum și care te pocnește în fața când îi dai drumul.

Revenind la ce am spus la început, cred că strategia de Pandemie a fost pusă la punct de minți specializate în strategii de manipulare a maselor și specializate în pshihologia mulțimilor.

Ca să fie clar: NU spun că virusul nu există și nu e periculos, și că nu ia vieți.

Spun doar că strategia aplicată în Pandemie a fost mai rea decât virusul însuși.

Am scris acest text pentru un prieten cu care am discutat mult în 2020 despre sensul vieții, despre guverne și despre moartea spiritului civic. Din păcate, Covidul l-a luat dintre noi: Vasile Gherasim

Autor: Corina Dragotescu