La un an de pandemie și de răsturnare a lumii cu fundu-n sus nu pot să nu remarc niște lucruri.
Cine a gândit această strategie mondială nu este un idiot. Dimpotrivă, este o persoană/structură cu solide cunoștințe despre psihologia maselor.
Mai întîi ne-au izolat. Fragmentarea maselor în grupuri mici și izolarea lor este o strategie militară veche de când lumea și pământul. Au rupt comunicarea dintre grupuri, chiar din interiorul familiilor. Au izolat populația dinafara țării de cei din interior. Au indus frica de un virus, de ceva care nu poate fi văzut, cântărit, mirosit sau pipăit. Frica de ceva imaterial este de când lumea fundamentul tuturor mișcărilor religioase, de la cele pre-creștine până la, în ziua de azi, “martorii Covidului”. Frica de divinități, de răzbunarea lor, de iad sau de viața “cealaltă” e la fel de imaterială ca frica de Covid.
După ce ne-au rupt în mici grupuri și au băgat frica în oasele noastre, după ce ne-au izolat bătrânii, pentru că exista pericolul ca ei să ne deschidă ochii, s-a început campania de manipulare prin televiziuni sau prin rețelele de socializare cu ajutorul grupurilor special organizate. Să nu uităm că televizorul și radioul sunt instrumente de comunicare unidirecționale. Poți să spui ce vrei, fără o reacție directă. Ca să nu mai amintesc că, înainte de orice, au dat bani presei sub pretextul că o ajută. O ajutau, de fapt, să recite poezia oficială.
Alte guverne, mai bogate, au dat bani populației să stea în casă și să nu deschidă ușa nimănui. Fără poliție, fără opresiune. Doar cu bani și inducerea temerii de moarte. După ce au ajuns aici, au avut nevoie de unanimitate mondială, de o umbrelă care să ofere o justificare.
Curios este că de această Pandemie nu au fost găsiți vinovați. De ce? Pentru că masele trebuie să fie liniștite, ca oile, să rumege calm ce li se pune în față. Un inamic ar incita la ură, la reacții sociale greu de controlat. Unii spun că e dictatură medicală, altii, că e dictatura unor state, alții, că e dictatura unor guverne. Elementul comun este “dictatura”, autoritarismul.
După ce au pus masele cu botul pe labe, acum urmează înfierarea cu mânie a celor care ies din rând. Apoi vine moartea speranței si resemnarea populației. Aici e pericolul cel mare – societatea civilă să-și piardă glasul. Când oamenii tineri ajung să se grăbească spre casă înainte de ora 22 căutând cu înfrigurare declarația în buzunar în loc să-și bage picioarele, cu siguranța tinereții și avântul hormonilor, e nașpa. E primul pas spre alți 50 de ani de întuneric. Pasul următor este să se explice cu argumente neînțelese de nimeni că așa este și în afara lagărului. Și toată lumea va crede, pentru că spălarea creierului va fi fost deja produsă, iar izolarea informațională încheiată.
Într-un an de zile ni s-a luat dreptul la libera circulație, la libera exprimare, la manifestații libere, libertatea de a gândi cu capul nostru. În termeni juridici, pot aminti doar de articolele 13, 18 și 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Dar ce folos? Ne e prea frică să mai gândim singuri.
În timpul ăsta ne mirăm că grupurile care gândesc altfel decât majoritatea plămădită de strategi sunt foarte zgomotoase. Cei care ies din rând trebuie pedepsiți, nu-i așa? Pentru că sunt un pericol pentru liniștea majorității. De când lumea și pământul, minoritățile au fost zgomotoase pentru că este singura cale de a fi băgate în seamă de o majoritate surdă la orice altceva decât sunetul propriilor vânturi.
Întodeauna un context ca acesta, construit pe frică, autoritarism și dictatura majorității duce la extreme politice în momentul în care se produce relaxarea. Ca un elastic pe care l-ai întins la maximum și care te pocnește în fața când îi dai drumul.
Revenind la ce am spus la început, cred că strategia de Pandemie a fost pusă la punct de minți specializate în strategii de manipulare a maselor și specializate în pshihologia mulțimilor.
Ca să fie clar: NU spun că virusul nu există și nu e periculos, și că nu ia vieți.
Spun doar că strategia aplicată în Pandemie a fost mai rea decât virusul însuși.
Am scris acest text pentru un prieten cu care am discutat mult în 2020 despre sensul vieții, despre guverne și despre moartea spiritului civic. Din păcate, Covidul l-a luat dintre noi: Vasile Gherasim
Autor: Corina Dragotescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu