Gogu Orlando: mUE

 

Hai mă, nici nu a trecut ianuarie și deja au început vuvuzelele propagandei să ne explice „beneficiile” faptului că suntem membri ai mUE, de zici că stă bunăstarea pe noi precum păduchii pe găina care trăiește în propriul găinaț.

Bineînțeles că aceste demagogii despre bunăstarea europeană sunt zgomot de fond pentru temele centrale – aia cu să sprijinim în continuare Ucraina și mârâitul pe la colțuri cum că Trump a atacat degeaba Venezuela.

Cu privire la „beneficiile” mUE, oricine poate citi pe site-ul Comisiei și ale instituțiilor financiare europene. Adevărat că acolo sunt expuse cât mai complicat, ideea fiind să nu pricepem noi, „pulimea”, nimic sau cât mai puțin, dar rezumând, cu privire la România, situația e cam așa:

Din 2007, de când suntem membri mUE, am primit de la Bruxelles, până în 2024, aproximativ 109 miliarde euro din fonduri europene, dar ne-am împrumutat de vreo 200 de miliarde, asta în afara celor vreo sută și ceva de miliarde pe care i-am vărsat de-a lungul anilor în bugetul mUE, prin contribuție gen abonament și zeciuieli din TVA, taxele pe tranzacții extraeuropene cu produse energetice, mă rog, plățile asumate prin acquis-ul comunitar, pe care l-am asumat la momentul aderării, acquis care a mai fost îmbogățit cu taxe suplimentare și cu „acordul nostru”.

Numai anul trecut, România a băgat vreo 7 miliarde pentru a susține politicile mUE în Ucraina (asta ce se știe) și în decembrie încă ne țigăneam cu alde urSula să ne dea și nouă vreo 260 de milioane de euro ca să investim în nu știu ce rahaturi care să ne scoată ca stat din foame încă vreo câteva luni. 50 de milioane de coco le-a dat Bou le Jean ucrainenilor scurt, între Crăciun și Revelion „cado” cum ar veni.

Revenind la primele cifre, 109 miliarde venite din fonduri europene și împrumuturi de 200 de miliarde? Concluzia e simplă. Pentru fiecare euro dat la mUE, România s-a împrumutat doi, fără să mai punem la socoteală celelalte mărunțișuri, zeciuieli, peșcheșuri și dijme. Și fără să mai punem la socoteală că nu mai avem profituri și încasăm mai nimic din industrie, exploatarea resurselor energetice, sistem bancar, toate aflate la corporații străine care nu plătesc taxele pe aici.

În concluzie, mUE ne privește cu simpatie, că suntem un asset important în colecția Bruxelles-ului. Suntem mai folositori decât vaca rabinului din banc, care dă lapte numai din rugăciune, de nici nutreț nu îi trebuie. Și nu mă înțelegeți greșit. Nu sunt un susținător al ieșirii din mUE. Nu. Doar că această Uniune trebuie reformată și ca în vorba aia cu bordelul, noi trebuie să schimbăm și curvele, nu doar cearșafurile.

Autor: Gogu Orlando

Gogu Orlando: Dureri în fund și dureri egoiste

Deci, să recapitulăm: Așa cum v-am tot zis, pe mine mă doare-n fund atât de ruși, cât și de ucraineni, chiar și de propaganda de genul „salvați Ucraina”, care a acoperit topirea banilor noștri și ai mei și ai tăi și a celorlalți în buzunarele largi, poate mult prea largi, ale șmecherilor zilei, când în societatea noastră există oameni în vârstă care fac foamea, copii care fac foamea ori umblă desculți.

Adevărat că durerea urcă și devine mai accentuată și serioasă când vine vorba de ucraineni, pentru că istoria recentă ne-a arătat că decât cu vecini ca ei, mai bine lipsă. Afirmația mea o poate confirma minoritatea românească din Ucraina, o poate confirma ecosistemul din Delta Dunării, care suferă după ce ăștia au săpat Canalul Bâstroe, în pofida tuturor regulilor internaționale. Noroc că natura echilibrează lucrurile și unde săpau ăștia se colmata la nici un sezon. Nu mă interesează că îi calcă rușii în picioare. Dacă ei nu au fost în stare să se pună la adăpost și să nu creeze motivul, nu văd de ce trebuie să îi ajut eu în bătaia asta.

Uite, zilele astea, apar declarații războinice ale globaliștilor din Baltice. Cum că vin ei în Ucraina cu trupe și să mai îndrăznească rușii, că mi ții fac și mi ții dreg și unde-i ursul să îi rup laba, etc., etc.

Ăștia se umflă cartonul pe ei doar propagandistic, pentru a agita proștii, că mai mult decât să le pună pastă de dinți pe clanța rușilor, nu prea au ce face cu vitejia asta declarativă, instigată de alde Macron ori UrSula ori sinistra aia a lor, Kaia Kallas.

Pentru a înțelege ce vreau să zic, haideți să ne uităm nițel la populațiile pe care îi reprezintă ei. Estonia are o populație de 1,3 milioane, Letonia 1,8 milioane, Lituania 2,9 milioane. Adică toți vreo 6 milioane rotunjit, de la ăl cu țâța-n gură, pân la ăl cu barba sură.

Și atunci, cu cine vor să se smardoiască ăștia? Cu Rusia? Păi numai Moscova are 13 milioane de locuitori, fără împrejurimi, adică suburbiile gen sectorul agricol Ilfov, la București. Cu tot totul are vreo 19 milioane. Și estonienii, lituanieni și letonii vor să se bată cu Rusia?! Păi numai să golești Moscova și să îi bagi în locul moscoviților pe ăștia, din astea 3 țări și tot îți mai rămâne câteva milioane de apartamente de închiriat! Și atunci, vorba românului, cum plm, să îi bateți, băi coiul înghețat Europei, cum să îi bateți voi pe ruși? Sfatul meu ar fi să li se interzică băutura, că fac nasol când o i-au la măsea.

Unde mai pui că cele trei cartiere numite state, sunt legate la inelul energetic rusesc. Și numai dacă le trag rușii heblul vreo săptămână, prin ianuarie, când vin gerurile alea crâncene pe acolo și îi găsim cu ouălele crăpate și cu mustățile cu promoroacă, de îi confunzi cu focile de la muzeul figurilor de ceară.

Dar să revenim la ale noastre. Mă mai doare pe bune, de nesimțirea și tupeul celor care au fost la guvernare din 2022 încoace, care au luat pâinea de la gura alor noștri și au dat-o ucrainenilor, în numele unor false priorități geopolitice. Azi, cică sistemul energetic românesc importă circa 50% din energia consumată, când în anii trecuți produceam în excedent. Credeți că se produce mai puțin? Nu. Se produce tot atât cât în anii trecuți, numai că din hârtii o dăm în Ucraina și Republica Moldova ieftin și o cumpărăm, import, scump. Iar la factură se adaugă și taxele de import pentru piața extra comunitară, din care 25% merg în bugetul UE. Și toată lumea câștigă din această cooperativă. Și tu? Tu, ca și mine, plătești factura.

 Autor: Gogu Orlando

Gogu Orlando: „Pe noi nu e nevoie să ne atace rușii, că ne rezolvăm singuri și facem o treabă mult mai isprăvită”

Eu v-am mai spus că pe noi nu e nevoie să ne atace rușii, că ne rezolvăm singuri și facem o treabă mult mai isprăvită. Cel mai bun exemplu e rahatul rezultat din ultimul tur de alegeri. Scufundăm polata, în pași de dans, cu zâmbetul pe buze.

Zilele astea, franțuzitul Bou le Jean pregătește vânzarea pachetelor de acțiuni deținute de stat la companiile strategice ale României, alea care asigură supraviețuirea țării. Va fi al doilea mare jaf după privatizarea Petrom.

Actuala situație este rezultatul unor alegeri controversate, organizate după ce alegeri perfect valabile au fost anulate chiar în timpul desfășurării lor, iar cheia rezolvării situației este PSD. Dacă PSD iese din guvern, s-a terminat povestea guvernului Bou le Jean și Nicu’ Șordan.

Dar cine să o facă? Grindeanu? Păi Grindeanu zice că el și PSD-ul nu ies de la guvernare, că „ei sunt loiali partenerilor de guvernare”?! Adică, traduc eu pentru dumneavoastră: Grindeanu zice că el e loial celor cu care au făcut cooperativa și nu electoratului PSD, ăla care i-a adus în poziția în care sunt, un electorat lovit profund de japca numită „reformă” a lui Bou le Jean. Și poate Grindeanu speră ca „rotativa” să învârtă în continuare și să ajungă și el premier, pe modelul Ciolacu.

În acest context, alegerile de la viitorul congres PSD devin la fel de importante ca alegerile generale. Dacă pesediștii îl dau jos pe Grindeanu, au o șansă de supraviețuire ca partid. În caz contrar, în pași de vals, PSD se îndreptă spre cele mai mici procente din istoria lui.

 Autor: Gogu Orlando

Gogu Orlando: O poveste cu Iliescu …

Să vă zic una, acum la decesul lui Ion Iliescu. În 1997 am fost în județul Bacău, într-un soi de „vizită de lucru” cu Emil Constantinescu, care era de mai mult de o jumătate de an Președintele României. La coborârea din cohorta prezidențială îl aștepta „poporul” pe Constantinescu. Se străduise CDR-ul să adune poporul la fața locului.

Lui Emil Constantinescu nu îi ieșea niciodată băile de mulțime. Nu era de calibrul lui Iliescu ori a lui Băsescu. Era rigid, scorțos, ziceai că are un băț în fund. Nu comunica empatic cu poporul. Nu îi ieșea chestia asta. Și destinul îl duce în fața unei bătrâne, de genul 70 plus, îmbrăcată ca de la țară, nu îi lipsea nici broboada, basmaua ori ce o fi fost și staff-ul îl tot îmboldea să vorbească cu prostimea, să încerce „să fie popular”.

Era 1997 când CRD-ul și PNȚ-ul erau pe valul victoriei de la sfârșitul anului 1996, dar să revenim la scenă.

Ajunge Constantinescu în fața băbuței, a văzut-o inofensivă și încearcă să comunice cu ea, prinzând-o cumva ușor de mână, într-un gest ce se voia tandru, plin de sentiment. Băbuța îl ascultă liniștită, în timp ce Emil Constantinescu îți spunea clișeu: Sunt Emil Constantinescu președintele României, bla, bla și ce să facem ca să fie bine și să nu fie rău.

Băbuța așteaptă răbdătoare să termine Constantinescu monologul, destul de leșinat ca ton, după care începe dialogul:

– Cine ești? Al cui?

Emil Constantinescu, președintele României, răspunde Constantinescu calm, dar sâcâit spre iritat.

– De la București? Insistă băbuța care acum îl prinsese ea de mână.

– Da mamaie, de la București.

Atunci, vă rog, când ajungeți înapoi la București puteți să îi spuneți lui Ion Iliescu să ne mai mărească și nouă pensiile, că murim de foame!

Be nene, s-a făcut liniște. Alaiul de pupători de moaște, șoferi de cohortă prezidențială, sepepiști au încremenit. Lui Constantinescu îi căzuse fața.

Ăsta a fost Iliescu și acea epocă. Așa că useriștilor, alde Fritz, mit, piț, puț, istoria nu e cum vreți voi să fie. Și asta, departe de a încerca să îi ridic eu statuia lui Ion Iliescu, vorba prietenului meu Virág Zsolt.

Tot atunci l-am cunoscut și pe consilierul prezidențial Ciuvică, de profesie medic, la acea vreme, între timp devenit la Aneta 3 ginecologul acestei guvernări de rahat ori proctologul lui Voiculescu, împrumutat între timp să îl consulte și pe Mucușor Șpan, tot în partea dorsală. Dar despre asta, cu altă ocazie. Poate la decesul lui Ciuvică.

Autor: Gogu Orlando

Gogu Orlando: Mutu-vă-n ciorbă de propagandiști ordinari, fără imaginație

 

Vă spun sincer îmi e și greu să scriu. Sunt oripilat de cât de cretină cred propagandiștii că e nația asta a noastră. Ori e și percep eu greșit lucrurile? Ultima tâmpenie văzută pe la propagandiștii ăștia ordinari, punctată precum un ordin de zi, e aia cum că Georgescu și Simion s-au dus la sinistrați „să le mănânce ciorba făcută din ajutoare”?!

Bă, mă întreb: Voi ăștia care scrieți căcaturi sunteți sănătoși la cap? Or fi mâncat aia o ciorbă, că au făcut unii o oală și au împărțit-o laolaltă cu cei cu care înotau pe acolo prin nămol, au zis bogdaproste, mulțumesc, până la urmă e un gest de solidaritate să mănânce cu oamenii ăia, în mijlocul căruia s-au dus.

Poate chiar le-a fost foame și le făcea ciorba aia cu ochiul. Mirosea bine, o fi fost bună, era și un motiv de socializare, dar asta înseamnă că s-au dus să mănânce din sărăcia ălora? Sunteți oligofreni frați propagandiști. Pe puțin dilii!

Nu vreau să fiu meschin și să întreb din ce era făcută ciorba aia. Din banii guvernului? Ai lui Bou le Jean? Și-a vândut rucsacul ăla de 1300 de parai și cu banii le-a făcut o ciorbă la sinistrați? A fost făcută ciorba din banii pe care i-a recuperat ăsta cu creierii praf, de ziceți voi că e președinte, de la AEP, alea câteva milioane de euro, care ar fi fost cheltuiți din donații în campania electorală?

Vă întreb, cine plm plătise ciorba aia, de ziceți voi că s-au dus Georgescu și Simion să o mănânce gratis, privând astfel un sinistrat de o farfurie de zeamă cu ce o fi fost ea fiartă? Și dacă au fost invitați să mănânce cu sinistrații trebuiau să refuze? Că nu știau dacă au voie ori ba, de la voi? Nu le dăduserăți voi țidulă?

Restul, cei care citiți aceste rânduri sper că înțelegeți demența situației. Stau și mă întreb și în acest context spun că s-ar putea ca nația asta a noastră să se fi accidentat cumva în inteligența colectivă. Că de vreme ce tâmpiții scriu asemenea prostii, nu cumva or fi unii care să pună botul?

Adică, ăia, la modul simplist, presupunând că s-au dus cu mâna-n buzunar la sinistrați, au băgat de vreo 1000 de lei benzină în mașină, să facă un drum dus – întors, București – Broșteni, ca să mănânce gratis o ciorbă?! Păi nu era mai ieftin să o cumpere la un birt prin București, cu 20, 30 de lei?

Despre asta a fost vorba acolo? Ori vă e frică să spuneți solidaritate umană, compasiune, empatie, milă, că cei care vă dau punctajul de propagandă v-au interzis anumite cuvinte din dicționar, iar cei mai mulți dintre voi sunteți operați de glanda care secretă sentimente umane.

Autor: Gogu Orlando

Diferența dintre jurnalism și propagandă

Bună dimineața, de la noi, din Securistan. Sper că, zilele astea, pricepe toată lumea diferența dintre jurnalism și propagandă. Presa asta „mainstream”, în principal televiziunile de știri, nu scot o vorbă, nu dau o imagine despre cei care se adună de mai bine de o săptămână în Piața Victoriei ori prin alte puncte „fierbinți” din București și cer reluarea votului la turul doi al alegerilor prezidențiale.

Când în Piața Universității au ieșit sub 100 de Tudor Chirilă, Pelea, niște curcubei și câțiva emo ca să protesteze că Georgescu a câștigat turul I, știrea era peste tot, din oră-n oră, iar analfabetele de la Aneta 3 făceau spume în direct, opărindu-se și comentând tâmpeniile spuse de Tudor Chirilă, care, fie vorba între noi, avea ochii tulburi de ziceai că inhalase tot praful de copt din raftul dedicat de la Mega, știut fiind că inhalațiile nazale cu praf de copt sunt un eficient remediu naturist împotriva răcelii.

Gâdea, Ciuvică, Radu Tudor, Porumbel, tuturor ăstora li se umplea gura comentând despre poporul care își spune durerea, poporul care nu vrea cu rușii (care ruși au uitat să mai apară) și despre groaza că ne va fi rupt parcursul european al țărișoarei, precum cordonul ombilical, la un avort spontan. Acum, mucles! Pe burtă, că e mică apa în Dâmbovița, că nu dă Mucușor Ban drumul la barajul de la Străulești.

Și ca să nu creadă cineva că am o problemă numai cu javrele Varanului, cărora nu li s-a făcut vaccinul antirabic, și pentru că știu că nu urmăriți Gigi 24, aseară, la Prelipceanu – absolvent al „academiei de uscat” adică al „Academiei forțelor Terestre”, a fost un dialog cu un din ăsta de cică ar fi fost și prorector la academia SRI.

Era, cum ar veni, doar o discuție între securiști, adică securistul mare fusese invitat la cafeluță de ăla mai mic, care făcuse „mezanplasul” pentru ca securistul ăla mare să ne spună că a găsit legătura între Georgescu și ruși, intermediarul fiind Înalt Prea Sfinția Sa Teodosie, care ar fi zis că îl apreciază pe Putin, dar și pe Georgescu?!

Nu o să comentez despre precaritatea dialogului dintre cei doi, niște minute penibile, cu Prelipceanu slugarnic, atent să nu greșească și să îl supere pe șef, unu’ Barna, cică profesor la academia de făcut „șpioni”. Asta va intra în analele penibilului comunicării publice.

La un moment dat, ne spune profesorul de „șpioni” că SRI monitoriza toți candidații la prezidențiale. Serios? Păi ce treabă au ăștia în procesul electoral? Democratic? Sunt poliție politică? Ori serviciu de informații? Nu mă pricep la drept, dar e un iz de penal aici? Pare nițică poliție politică?

Bine, legătura cu rușii pe care o descria ăla în alegația televizată e tot atât de dovedită ca o legătură a lui Călin Georgescu cu klingonienii ori cu romulanii. De fapt, ăla a fost trimis la Gigi 24 să încerce să susțină nițel lovitura de stat dată de CCR prin anularea alegerilor din cauza rușilor. În rest, sunt romane de spionaj proaste scrise mult mai bine decât ceea ce s-a spus în emisiunea gradatului Prelipceanu. Eu vă spun, ăia din securitatea lui Ceaușescu erau profesioniști pe lângă ăștia de azi, dacă asta-i tot ce au și tot ce pot.

 

Autor: Gogu Orlando

N-am, dom’ profesor! Și nici nu vreau…

 

Dom’ profesor n-au de unde să îți dea Ciucă, Ciolacu, Werner ori palida aia Ligia Deca, bani în plus la salariu. Doar ce a plătit diverse scule din astea de război, că a venit ordin de la împărăția UE, cu NATO și unde-i ordin, nu-i tocmeală.

N-au! Și ce mare lucru faci dumneata atât de greu, de îți trebuie bani mai mulți? Viața politică a demonstrat că poți ajunge de succes și doar cu școala vieții. Educația e mult supraevaluată. Elevii dumitale se descurcă să scrie și numai cu emoticoane, gen scriere pictografică, la ce să mai băgăm bani în școală, că oricum nu folosește nimănui. Din contră, strică! Că matale nu te abții și vrei să îi înveți să gândească.

Nici Ciucă n-a avut școală multă și a ajuns chiar doctor în ale milităriei. 5% pentru educație ar face nici cât factura aia pentru submarine. Adică, dacă vin rușii, matale dom’ profesor crezi că îi împungem cu creioanele? Ce crezi că îi punem să spună regula triunghiului Isoscel? Crezi că îi dăm pe spate dacă le spunem că noi știm cine a fost Kant ori Hegel? Bălcescu? Știe toată lumea că e un bulevard în București, așa că nu îi mai supăra pe domnii guvernanți, că n-ai matale destui bani să plătești factura la Enel.

În fond, cine crezi că are nevoie de oameni deștepți? Păi ce s-ar întâmpla dacă toți ar învăța să gândească cu capul lor? Nu ai mai avea loc pentru propagandă. Nu i-ai mai prosti să voteze pe cine trebuie. Ar fi un dezastru, că ar începe toți să cârâie, când nu le convin hotărârile din dealul Bruxelles-ului ori de pe colina Washingtonului, via Palatul Victoria ori Dealul Cotroceniului. Unde am ajunge dacă fiecare ar avea păreri? Și unde am ajunge dacă toți ar avea aceiași părere și nu ar înghiți propagandă?!

Ești subversiv, dom’ profesor! Nu ești demn de încredere! Vrei să faci mulțimea să gândească. Vrei să răstorni regulile globaliste cu creionul! Să demontezi paradisul globalist vorbindu-le generațiilor viitoare despre Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare ori Tudor Vladimirescu. Păi e frumos, dom’ profesor? Ești anarhic! Ești destructiv pentru noua ordine. Ești periculos! Ești subversiv! Și vrei și bani mai mulți! Păi e frumos, dom’ profesor?

 

Autor: Gogu Orlando