Mari scriitori români despre Anul Nou

 „Este ceva în sufletul omului, un imbold optimist, care izbucnește tocmai în această zi. Prima zi a anului. Toată suflarea omenească își spune: Anul acesta va fi cu siguranță mai bun decât anul trecut… Anul acesta, nu se poate să nu reușesc!… Și trăiește omul cu această speranță o zi, o săptămână, o lună, două sau trei, până la prima deziluzie mai puternică. E iar deprimat. Și așteaptă cu nerăbdare ziua de 1 Ianuarie, zi dătătoare de infinite speranțe”

Cu această convingere pleca reporterul revistei «Realitatea Ilustrată» în iarna anului 1929, în ajunul zilei de Revelion, pentru a culege de la scriitori celebri ai vremii răspunsuri la întrebarea: Ce impresie vă face venirea unui an nou? Intervievații: Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Ion Minulescu. Răspunsurile, nu atât de ușor obținute pe cât am putea crede, ne dezvăluie o parte din fața mai puțin cunoscută, umană, a marilor noștri scriitori de altă dată:

LIVIU REBREANU

„Domnul Liviu Rebreanu, fiind director general al Teatrului Național, e extrem de ocupat. Între semnarea a două petiții, lămuririle pe care le dădea unei actrițe și o convorbire telefonică, ne-a spus:

– Fiecare an nou e un prilej de iluzii, precum fiecare sfârșit de an înseamnă o risipire de speranțe și o revizuire a sfărâmăturilor. 1930 poate să aducă toate surprizele. Pentru mine, ar fi cel mai simpatic dacă mi-ar aduce o carte nouă – firește de-a mea”.

TUDOR ARGHEZI

„Când m’am dus la domnul T. Arghezi, rugându-l să-mi răspundă la întrebarea pusă, domnia-sa mi-a râs în nas. Eram complet dezarmat. Tot domnul Arghezi m’a scos din încurcătură, dându-mi următorul răspuns, sub formă de scrisoare:

Stimate Domnule,

După „anchetă” s’a născut „întrebarea”. În zece zile, mi s’au pus deja două întrebări: „Ce cred despre doamna Hortensia Papadat-Bengescu?” și „Ce influență au avut femeile asupra încercărilor mele literare?”. În primul caz am scăpat – să mă ierte distinsa scriitoare – afirmând că nu știu să citesc. Anchetatorul mi-a și trimis volumele doamnei Bengescu… În al doilea caz, am afirmat – să mă ierte cititorii – că sunt virgin.

La întrebarea dv. – a treia – „Cum privesc venirea unui an nou”, lăsați-mă să reflectez, până la 25 lulie 1930.

Dați-mi voie să mă folosesc de ospitalitatea dv. ca să previn, pe al patrulea întrebător eventual, că dacă nu mă lasă’n pace, îi trag o bătaie.

Cu camaraderie, ARGHEZI”

CAMIL PETRESCU

„Pe domnul Camil Petrescu, autorul ‹Sufletelor Tari› l-am găsit în redacția ‹Omului Liber›, înconjurat de un vraf de hârtii și de prieteni.

– Ce impresie vă face venirea unui an nou?

– Aceeași impresie pe care mi-o face întâi Septembrie. Când eram în liceu îmi ziceam: anul acesta voi avea numai note bune. Și era totdeauna ca în trecut. Asta, până am terminat liceul. Voi privi la fel fiecare început de an, până când voi termina iar…”

VICTOR EFTIMIU

„Domnul Victor Eftimiu, autorul atâtor piese de teatru care au obținut succese răsunătoare pe prima noastră scenă, ne-a spus:

– N’am avut niciodată impresia că intru într’un an nou, căci disciplina milenară n’a putut învinge, în mine, sentimentul de independență. An nou? De ce? Toate zilele sunt noi. E an nou, când încep o muncă nouă. Firea însăși nu se supune legilor noastre, căci 1 lanuarie nu înseamnă un început, nici pe pământ, nici sub pământ, nici în ape, nici în văzduhuri. Când desghiață gârlele, când se vestește prima barză și toate cele de subt pământ, – afară de frații noștri îngropați – ies la lumină. Iată Anul Nou. Cellalt? O foaie moartă de calendar”.

ION MINULESCU

Cu domnul Ion Minulescu am avut de dus lupta cea mai aprigă. Am fost la domnia-sa acasă.

– Sunt de la ‹Realitatea›. Am întreprins o anchetă printre scriitorii noștri, pentru numărul special de „Anul Nou”. Solicit amabilitatea unui răspuns de la dumneavoastră.

– Care e întrebarea?

– Cum priviți, ce impresie vă face venirea unui an nou?

– Asta știe Dumnezeu!

Al doilea răspuns care mă dezarmează. Insist.

– Totuși aș vrea să știu, cum priviți venirea unui an nou…

– Bine, vino mâine la minister. Îți voi da răspunsul.

A doua zi l’am căutat pe dl. Minulescu la Ministerul sănătății, al muncii, al instrucțiunii publice. Nicăieri nu l-am găsit. Era instalat, tot în biroul d-sale din Ministerul cultelor și artelor, care întârziase cu mutatul. Domnul Minulescu era înconjurat de o actriță, un profesor de conservator, un director de teatru și alții… Îi vorbesc.

– Mi-ați promis răspunsul pentru azi.

– A! Da! Da! Șezi, te rog, puțin.

Și domnul Minulescu mi-a scris răspunsul:

Sosirea unui an nou o privesc la început cu bucurie, fiindcă de obicei de fiecare an nou, mi se cer tot felul de interview-uri, atenție care face să mă cred om mare. Și pe urmă, cu tristețe fiindcă interviewurile de obiceiu, nu mi se plătesc, ceea ce-mi dovedește că sunt tot un om mic”.

Articolul «Scriitorii și anul nou» publicat în numărul din 28 decembrie 1929 al revistei «Realitatea Ilustrată»

Sursa: anonimus.ro

Cum au dispărut 10 mari scriitori ai umanităţii...

 

1.Eschil

 Dacă apocrifele nu ne mint, marele autor de tragedii greceşti ar  fi avut parte  de un sfârşit cel puţin hilar.  Se spune că Eschil se plimba  liniştit  prin Sicilia, când a fost lovit  fix  in moalele capului de  o broască ţestoasă căzută  din ghearele unui  vultur!

 2.Christopher Marlowe

Din perioada elisabetană, dramaturgul englez Marlowe era un spirit polemic. Pofta de ceartă şi dragostea  pentru alcool i-au adus sfârşitul. Dramaturgul a fost  înjunghiat în burtă de un bun  amic, după ce petrecuseră o  seară întreagă, adresându-şi la beţie tot felul de insulte!

 3.Percy Shelley

 Autorul  poemului „Prometeu descătuşat” a murit înecat în  Golful Spezia şi  a fost incinerat

 câteva săptămâni mai târziu, când apele i-au adus trupul la mal. Aparent, nimic neobișnuit.

Ceea ce puţină lume ştie este că trupul lui Shelley a ars, dar  inima… nu.  Scriitorul  suferea de o boală care a produs calcifierea  muşchiului, motiv pentru care acesta a refuzat să ia foc! Inima sa a fost păstrată multă vreme într-un  borcan, în biroul soţiei sale, Mary Shelley.

4.Francis Bacon

 Scriitor englez de felul lui, era un mare gurmand şi avea convingerea că,  dacă umpli un fazan cu zăpadă, ai toate toate şansele să-i păstrezi carnea proaspătă pentru mai multă vreme.  Aşa că a umblat brambura prin zăpadă o  zi întreagă, cu fazanul după el. S-a  îmbolnăvit de pneumonie şi, câteva  zile mai târziu, a murit!

5.Tennesse Williams

 Pe el îl ştiţi probabil din  „Pisica pe acoperişul fierbinte” şi „Un  tramvai numit dorinţă”, două piese de teatru celebre, ce au dat naştere unor  ecranizări cinematografice nu mai puţin celebre.  Williams era narcoman, alcoolic şi un fumător  înrăit.  A trăit 71 de ani, după care a murit înecat. Nu cu apă, nici cu pastile, ci cu capacul de la tubul său de pilule!

 6.Edgar Allan Poe

 Nimeni nu ştie ce s-a  întâmplat cu Poe. A fost găsit într-o noapte, zăcând semi-conştient pe o  stradă din Baltimore, îmbrăcat în nişte haine  care nu-i aparţineau. A fost dus la  spital, dar a murit 7 zile mai târziu. Avea 40 de ani. Era unul dintre cei mai mari poeţi americani.

 7.Mark Twain

 S-a născut în 1835, odată cu  apariţia cometei Halley. Şi a murit în 1910, tot odată cu ea. Pe 21 aprilie, când  Halley se afla cel mai aproape de  Pământ, Mark Twain a suferit un atac  de cord, în urma căruia a  murit.

 8.Daniel Defoe

 Om cu multe datorii, scriitorul  american a murit în mod misterios, în timp ce încerca să se ascundă de nişte  cămătari insistenţi. Cotlonul întunecos  în care s-a ascuns era foarte  strâmt  şi lipsit de aerisire, aşa că scriitorul, înţepenit acolo, nu a mai  putut ieşi afară şi a murit  asfixiat.

9.Virginia Woolf

 S-a luptat o viaţă cu depresia şi  n-a rezistat decât până la vârsta de 59  de ani. Copleşită de dezastrele  produse de cel de-al doilea Război Mondial  şi nemulţumită de întreaga ei  operă, Virginia şi-a umplut buzunarele cu  pietre şi a intrat în râul Ouse, în care s-a înnecat, de bună voie.

 10.Ernest Hemingway

 Înainte să moară, Hemingway a avut  parte de două evenimente, cu totul ieşite din comun. Avionul în care se afla, pe timpul unei călătorii în Africa, s-a  prăbuşit în  junglă. Iar la întoarcere, cel de al doilea  avion, trimis pe urmele  supravieţuitorilor şi în care se afla.… s-a  prăbuşit şi el! Heminguay şi-a petrecut ultimii ani de viaţă suportând  nişte dureri crunte. Atunci când i-a

 fost afectată  memoria într-atât de  mult, încât nu mai era capabil să scrie, a preferat să... se împuşte în cap cu pistolul pe care-l deţinea legal.

                                                                                                   C.S.