marți, 7 august 2012

Din volumul în curs de apariție "ÎNCĂ UN GÂND. TAINE"


mister înfiripat într-o clipă de dor

mister înfiripat într-o clipă de dor
un suspin în taina viselor
nici măcar gândul nu mă mai face
            să sper la ceva frumos din viață
cărări și căi rătăcite

gând și destin trist
eu sincer optimist
așteptând ziua de mâine
și asta va fi fără rugăciune
ca multe din cele care au trecut
pe lângă mine

mândria izvorăște din păcate
iar eu nici sens și nici rost
nu mai am
doar gând trist
și un destin ce doare
te-apropie tot mai mult de moarte

drumul este gol și totuși ciudat
păcatul mă urmărește mereu
cărările întortocheate pline de mister
ascuns
ascuns între tufișurile vieții
mă voi repezi la prima ființă femeie
ce-mi va trece prin față
            pentru a păcătui

mă îndrept cu pași repezi
spre final
orice lucru are un început
dar și un sfârșit
nu credeam că sfârșitul e atâta
de aproape de noi
nu credeam că sfârșitul poate fi
în clipa ce urmează din naivitate
acuma mă mint până și pe mine
mi se pare că aștept din veacul trecut
și totuși aștept un alt veac
pe care să-l petrec așa cum se cuvine
fără de păcat

încă mă întreb ce mai caut pe-aici
pe drumurile vieții
când eu ar trebui să fiu în întuneric
acuma îmi dau seama
până și lumina este frumoasă

înainte de-a pleca
mai vreau o idilă între picurii de ploaie
o poveste de amor cu un final neprevăzut
și-apoi plec
plec fără să mulțumesc nimănui
nu-i va păsa de leșul meu
dar plec fericit

veșnicia este lângă mine
la fel și durerea în suflet
azi mă duc să dau socoteala vieții
pe un drum cu flori de iasomie
deși aș fi dorit busuioc
patimă foc iubiri iluzii și împliniri
pe toate le duc cu mine în păcat
și nu văd decât foc

și multe stele

vis


iubit-o
am uitat sărutându-te
să ne prindem inimile împreună
apoi după sărutul
care s-a întâmplat în vis
mi te-am descries

erai frumoasă ca o zână
privirea ta – ca stelele de pe cer
zâmbetul tău – ca apa binefăcătoare
pasul tău – precum un fulg de nea
dar zău – așa

soarele a răsărit deasupra noastră
și noi ne tot sărutăm
ținându-ne unul pe celălalt în brațe
apoi ca într-un film
totul dispare
de-atunci aștept numărându-ți pașii
să apari pe cărările pline cu stele

și printre sărutări
te văd zâna bună care
nu uită să îndeplinească dorințe
celor care cred în vise și în dorințe
sunt prea nemernic pentru a te iubi
dar te iubesc cum nu te va mai iubi cineva
vreodată

acuma în vis sunt treaz
și-mi pare rău că totul s-a terminat
până și visele au un final
care-i mereu în criză
finalul dragostei noastre cum va fi
și când se va întâmpla să fie

într-o noapte cu multe stele
într-o dimineață plină de rouă
într-o amiază încălzită de prea mult soare
într-o seară așteptându-te să apari
printre stelele din acea zi
într-o zi cu ploaie
într-o zi cu luna pe cerul dragostei

te voi aștepta și azi ca ieri
și mâine ca azi
voi rosti o rugăciune la stele
să mijlocească aceste minunate clipe de iubire
chemarea dragostei și magia ei
să fie binecuvântarea cea de fiecare zi

încă visez deși sunt treaz
dar ce folos că te-am pierdut în labirintul
dragostei eterne care nu mă ajută să-ți văd
frumusețea ochilor și nici să-ți gust dulceața din buze
azi sunt nebun de fericire
căci am găsit pe cărarea dragostei
adevăr speranță iubire cer senin
și doi ochi ce nu vor plânge niciodată
decât de prea multă fericire

ce vis frumos ce crudă și nemernică realitate
dar cum să fac
să tac să tac
să tac.


lacrimi de iubire

cât de ciudate ne sunt zilele
și prea puțin noroc avem
în lumea care o trăim dar ce folos
că totul e pe dos
cu dus și-ntors

îmi amintesc secunda care ne-a unit
îmi amintesc și clipa în care ne-am iubit
sub cerul plin de stele
ai plâns și tu am plâns și eu
acuma tac nu spun nimic
dar te-oi iubi mereu
mereu căci am jurat
să-mi apăr dragostea
oricum ar fi

cu lacrimile de pe față
voi spăla păcatul și suferința
căci sunt un păcătos
dar ce folos cine mai crede
în lumea în care trăim
cine mai crede în lacrimi
lacrimi de iubire

Doamne cum mi-am  petrecut viața
în păcat
păcatele tinereții deși nu le regret
ba acuma fiind bătrân parcă
mi se pare că n-am făcut
chiar atât de multe

dar totuși le-am făcut

niciodată n-am fost singur
acuma poate să fie râu de lacrimi
că nu-mi sunt de niciun folos
oricum e rândul meu să plec.

                      VASILE BELE



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu