de Radu HERJEU
Am preferat să stau deoparte şi să nu comentez recentele
tensiuni româno-maghiare, provocate de steagul secuiesc. În primul rând că mi
se par artificiale şi instrumentate. În al doilea rând, pentru că nu de gaz
duce lipsă focul care arde mocnit de multe sute de ani. E nevoie de abordări
pragmatice şi inteligente, imposibile în fierbinţeala evenimentelor. Şi, în
general, extrem de dificile într-o problemă atât de sensibil-dureroasă, ca rana
provocată de interacţiunea celor două naţii de-a lungul istoriei.
Stigmatizat încă de acordul cu UDMR, pe care nu a vrut să-l încalce, odată ajuns la
guvernare, premierul dă o replică fermă şi destul de dură oficialilor din
executivul de la Budapesta: “nu acceptăm niciun fel de [...] obrăznicii, niciun
fel de lecţii de la nimeni de cum se aplică în România legile”. Evident că toată lumea aşteapta acum şi o
reacţie de la Cotroceni, de la marele român, apărătorul intereselor naţiunii,
cel care era pe vremuri gata să soarbă în Piaţa Universităţii, cu ochii şi
urechile, toate durerile şi nemulţumirile neamului. Pauză! Preşedintele anunţă
că e sub demnitatea lui să zică ceva!
Pot încerca să înţeleg de ce s-a ascuns în spatele rangului,
pentru a nu se implica într-un scandal pe care simple declaraţii nu-l pot
stinge. Aş putea crede că n-a putut alege între o poziţie belicoasă, care i-ar
fi ameninţat amiciţia cu premierul Ungariei, cultivată cu atâta trudă şi
beneficii, şi una împăciuitoare, care i-ar fi diminuat şi mai mult imaginea în
ochii românilor. Pot pricepe chiar de ce el, bătăiosul, luptătorul,
neînfricatul, a ales cea mai simplă cale pentru a nu alimenta sau zgândări
sensibilităţile unei mari părţi a românilor. Dar nu înţeleg cum poate să-şi
bată joc, sau, cum ar spune mateloţii, să se pişe cu boltă pe ele!
Sigur, nu se aştepta multă lume ca Băsescu să-l ia pe Orban
de urechi şi să-l ameninţe cu represalii armate, dacă nu încetează cu băgatul
băţului prin gard. Şi nici să-şi zburlească penele de cocoş, pardon, de
apărător al neamului, atât de vizibile în urmă cu câţiva ani, în relaţiile cu
Rusia. Dar nici să se hăhăie greţos
alături de cel care se visează reîncarnarea lui Attila. Marele şef de stat n-a
fost niciodată decât un biet sclav al intereselor sale. Ele i-au dictat mereu
atitudinea faţă de licurici. Mai mari sau mai mici!
Sursă foto: consilium.europa.eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu