A murit Mihai Olos!

Artist emblematic în istoria contemporană a Centrului Artistic Baia Mare - lider marcant al „generaţiei ‘60” şi promotor al „reinternaţionalizării” artei băimărene după izolarea proletcultistă din anii deceniului 1950, Mihai Olos (26 februarie 1940 - 22 februarie 2015) s-a manifestat totodată ca unul dintre principalii contributori la înnoirile experimentalis­te avangardist târzii şi postmodernist timpuri ale artelor vizuale din România perioadei 1960-1980.

De asemenea, Mihai Olos este artistul băimărean contemporan cu cea mai consistentă notorietate internaţională. A dobândit această notorietate relativ de timpuriu, iar apoi şi-a consolidat-o constant, îndeosebi datorită spiritului creativ insurgent şi ino­vativ complex, nu arareori excentric, nonconformist şi polemic, pe temeiul căruia a articulat o viziune plastică profund originală într-un discurc ideatic şi în forme plastice deplin congruente modernităţii europene târzii, prelucrând elemente definitorii din zestrea artei populare arhaice maramureşene.

Portofoliul manifestărilor sale publice relevă particularitatea unei distribuiri dinamice şi de o mare varietate tipologică, mai rar întâlnită în mediul artistic românesc al anilor 1960-1980, cu repartizări pe o plajă geografică vastă în care se intersectează spaţiile publice local, naţional şi internaţional. Platforma principală a promovării creaţiei sale în circuitul public s-a constituit, pentru o perioadă îndelungată, prin participările sistematice la expoziţiile anuale oficiale cu juriu organizate de Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România: Expoziţiile regionale de artă plastică (1963-1967), Expoziţiile «Maramureş» (1968-1989), Expoziţiile «Anuala Artelor» (1990-2013).

Pe acest fundament s-au aşezat, apoi, numeroasele expoziţii personale a căror prezentare a ţintit, alternativ, mediile publice din ţară şi din străinătate. Consemnare lor, selectivă, se cuvine să înregistreze cel puţin următoarele referinţe: Baia Mare, 1965, 1967, 1987 («desemncontinuu», Complexul expoziţional «Colonia Pictorilor»), 1988, 2000 (expoziţie personală retrospectivă, Galeria de Artă), 2010 (Mihai Olos 70, Galeria de Artă) • Borşa, 1968; Sighetu Marmaţiei, 1976 (Muzeul Maramureşean); Bucureşti, 1968 (Galeria Simeza), 1974 (selecţie personală inclusă în «Arta şi Oraşul», Galeria Nouă), 1984 («Mătrăguna», Muzeul Literaturii Române); Poiana Codrului, 2002 («Olospolis»); Sibiu, 2010 (Expoziţie tematică retrospectivă, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal); Roma (Galleria: La Feluca, Italia), 1969; Kasel, 1977 (Germania: «Documenta VI», în cadrul F.I.U. a lui Joseph Beuys), Wickstadt, 1978, Gießen, 1980; Nijmeegs, 1989 (Olanda); Vác, 1993 (Ungaria).

Participările la expoziţiile de grup Mihai Olos le-a folosit adeseori ca instrumente/prilejuri de afilieri programatice sau/şi tematice cu substanţiale angajamente demonstrative, precum la: Bucureşti: «13 Tineri Artişti», 1967 (cu prilejul Colocviului internaţional „Constantin Brâncuşi“), «Tapiserie – Lemn», 1973 (Complexul expoziţional „Dalles”, comisar de expoziţie Dan Hăulică), «Locul – Faptă şi Metaforă» (Muzeul Satului), «Experimentul în arta românească după 1960», 1997 (Teatrul Naţional, Galeriile de Artă) • Timişoara, «Studio», 1978 (Galeria Bastion) • Baia Mare, Conventul Internaţional de Pictură «Simon Hollósy», ediţiile 2002 şi 2003 • Italia: Trienala de Arte Milano, 1968 • Veneţia, Bienala Internaţională, 1980 (în Pavilionul Internaţional, o tablă de ardezie încadrată în instalaţia «Capitalul spaţiu 1970 – 1977» a lui Joseph Beuys) • Germania: Berlin,Tripodul de aur, 1993; Wiepersdorf • Slovenia, Murska Sobota, Trienala Internaţională de Sculp­tură Mică, 2001.

Mihai Olos s-a numărat printre cei dintâi artişti români preocupaţi de experimentalismul de tip happening performance, realizând o serie de evenimente performative dintre care câteva de impact cultural–artistic şi civic major în arta românească contemporană, şi cu ecouri semnificative şi în plan internaţional: Baia Mare, «25», 1969 (24 august); «Aur – Grâu», 1972 (14 noiembrie, Mina Herja); «Pământ», 1973 (mai) Cuhea [Bogdan Vodă] (Maramureş); «Împotriva poluării», 1979 (decembrie) • Germania: Gießen, «Gând românesc pentru Germania şi dedeochiul (Omagiu lui Rilke şi lui Beuys)», 1978 (aprilie); Düsseldorf, «Reîntâlnire cu Beuys», 1980 (26 iunie) • ciclul de performance itinerant «O statuie umblă prin Europa»: 1974, Franta – Ronchamps; 1978, Germania – Düsseldorf: «Întâlnirea cu Beuys»; 1978, Spania – Barcelona: Sagrada Familia – «Întâlnirea cu Gaudi»; 1981, Italia – Venezia, Vezuviu; 1982 (iunie), Turcia – Gordiyon (Capadochia), în situl arheologic frigian de la Gordium; 1988 (august), Grecia: Olimp, Meteora, Podul Arta, Acropole, Istmul din Corint; 1988, Danemarca – Jelling: Piatra cu rune • Ungaria: Vác, «Poetica» 1992 (4 iulie).

Între 1962 şi 1997, Mihai Olos s-a numărat printre principalii contributori la cele mai importante expoziţii colective organizate de Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici, atât la sediul din Colonia Pictorilor, cât şi în localităţi din judeţul Maramureş, din ţară (Arad, Braşov, Cluj-Napoca, Piatra Neamţ, Constanţa, Bacău, Suceava, Oradea, Bistriţa, Dej, Zalău, Focşani, Tulcea) şi în străinătate (Ucraina [ex U.R.S.S.]: Ivano–Frankovsk, 1977 şi 1979; Polonia: Kielce, 1983; Ungaria: Gyula, 1982; Nyíregyháza, 1991; Szolnok, 1992). Pe de altă parte, lucrări de-ale sale au fost incluse în selecţii reprezentative de artă românească contemporană prezentate în Cehoslovacia, Ungaria, Japonia, Australia, Canada, S.U.A., Italia.

De asemenea, artistul a realizat în Baia Mare lucrări de artă monumentală de for public la Cinematograful Dacia (1967-1968, panouri decorative cu elemente cinetice într-un ansamblu ambiental realizat în colaborare cu sculptoriţa Valentina Boştină) şi la fostul Club al Tineretului (1968).

Un număr de 23 de piese aparţinând creaţiei lui Mihai Olos au îmbogăţit, treptat, colecţiile de artă contemporană ale Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» între 1964 şi 2012 (22 de piese de pictură şi o piesă de grafică de şevalet). Cea mai mare parte a lucrărilor din acest fond monografic au fost valorificate sistematic, atât expoziţional, cât şi ştiinţific şi publicistic prin programele promovate de muzeul nostru în ultima jumătate de secol. În primul rând prin selecţiile de autor încorporate în expoziţiile permanente realizate după 1967 (1967-1978; 1984-1996; 1998-2008; cinci lucrări de Mihai Olos sunt prezentate în actuala expoziţie permanentă  Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între tradiţii şi inovaţii, deschisă în iunie 2010). Pe de altă parte, artistul a fost prezentat în peste 50 de expoziţii temporare realizate de muzeul băimărean de artă începând din 1962, fie ca organizator unic, fie în diverse colaborări instituţionale (printre care cele mai numeroase şi importante au fost colaborările cu Filiala Baia Mare a Uniunii Artiştilor Plastici din România). Două expoziţii personale Mihai Olos au marcat momente de referinţă în destinul artistului: cea dintâi – tinereţea insurgentă în afirmarea valorilor avangardismului târziu (1965, în sălile Muzeului de Artă de azi), iar cea de a două – deplina maturitate ce l-a consacrat şi ca un înaintemergător în geneza postmodernismului românesc (2000, în sălile actualului Muzeu Judeţean de Istorie şi Arheologie; curator Ioan Igna). Se cuvin menţionate, apoi, următoarele expoziţii temporare cu semnificaţie deosebită: «Prezenţe Artistice la Baia Mare. 1896-1971», 1971; «Achiziţii noi în patrimoniul muzeal 1976», 1976; «Ghid de artă contemporană. Tineri creatori. Experiment plastic», 1976; «Anotimpuri băimărene», 1987; A nagybányai művésztelep, 1991 (Szolnok, Ungaria); expoziţia retrospectivă aniversară Centrul Artistic Baia Mare 1896–1996 The Baia Mare Artistic Centre, 1996-1997; ciclul expoziţional Arta dialogului european, 2002-2011; selecţie de artă băimăreană în cadrul expoziţiei tematice Pictori din Transilvania în Centre Artistice Europene, 2007 (Sibiu); expoziţia internaţională itinerantă Cone­xiuni 2010 • Connexion 2010, Kecskemét (Ungaria) – Baia Mare; expoziţia retrospectivă naţională Artistul şi Puterea. Ipostaze ale picturii româneşti între anii 1950 şi 1990, 2012, (Bucureşti, Biblioteca Naţională a României); expoziţiile tematice Pictori băimăreni contemporani în colecţiile Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», 2012; Pictori români contemporani în colecţiile Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», 2013; Generaţia ʻ60 şi recuperarea avangardei, 2014-2015.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

                                                                             TIBERIU ALEXA