Meditaţii la română,
engleză şi mate, cerc de teatru, balet, chitară, lecţii de fotbal, badminton,
tenis de câmp, operare PC, karate, şah... Tot mai mulţi părinţi au tendinţa de
a supraîncărca “agenda” copilului în ideea că e mai bine aşa, decât “să bată
mingea pe maidan”. Dar îşi dau oare seama că îi fură copilăria?
La ora la care ar trebui să iasă pe uşă, el abia începe să
se îmbrace. Ieri s-a întors acasă din staţie - îşi uitase în cuier rucsacul cu
echipamentul.
Ţi-a spus că sigur o să ajungă prea târziu, aşa că n-ar fi
mai bine să “sară” azi peste cursul ăla? Ai răspuns “Nu!”, iar el a ieşit din
nou pe uşă târşâindu- şi picioarele. Iar sâmbăta trecută a plecat bosumflat:
nici în weekend nu poate să se joace cu ceilalţi copii, în faţa blocului?
Sunt câteva semne clare că activităţile extraşcolare la care
l-ai înscris ori sunt prea multe, ori nu-i stârnesc interesul.
Aşa îl ajuţi să îşi
deschidă inima
Să-l forţezi să continue nu este o idee bună. Încearcă să
afli de la el de ce nu îl (mai) atrage activitatea respectivă: “Eu şi tata
simţim că ceva nu este în regulă - pari obosit, fără chef...”
O să afli, foarte probabil, că este nemulţumit de ritmul pe
care i l-ai impus, că el nu mai apucă să vadă toate desenele animate pe care le
adoră, că nu-şi mai vede prietenii din bloc decât în trecere, că a uitat cum e
să alerge cu ei prin parc...
E un şcolar, nu un
ministru!
Pleacă urechea la oful lui şi aminteşte- ţi că el trebuie să
aibă programul normal al unui copil de 5, 8 sau 12 ani, de la caz la caz; şi nu
“agenda” unui titular de minister!
Decât prea multe activităţi care îl împovărează, este mult
mai bine să rămână cu una şi bună: lasă-l să aleagă ceea ce îi face o reală
plăcere, chiar dacă nu este activitatea în care excelează.
Dă-i libertate şi în privinţa programului: poate preferă să
meargă la cursul respectiv sâmbăta, şi nu după-amiaza, după orele de şcoală.
Sau viceversa.
Dă-i ocazia să... se
plictisească
Aţi putea, la fel de bine, să reduceţi frecvenţa cursurilor
sau antrenamentelor - va merge la unul-două pe săptămână, în loc de trei sau
patru. Iar dacă va ajunge să se plictisească stând în camera lui, va veni
singur cu propunerea de a reveni la ritmul iniţial al activităţilor
extraşcolare.
Nu-i reproşa că «îşi
bate joc de bani»
“Ştii că am plătit pentru trei luni. Şi că a trebuit să
strângem cureaua pentru asta!”. Nu este corect să încerci să-l convingi cu
acest argument. Eventual, poţi reformula ideea cam aşa: “Ştii că este un curs
destul de scump, aşa că ai putea să mai mergi la câteva lecţii, înainte de a
abandona. Poate îţi schimbi părerea”.
Şi, da, chiar este posibil să i se redeschidă apetitul. Mai
ales dacă îl întrebi, după fiecare lecţie, ce i-a plăcut şi ce nu, îl lauzi
pentru rezultatele obţinute (desene, paşi de dans, pase cu mingea etc.) şi eşti
cel mai înfocat suporter al lui, de fiecare dată când participă la o
competiţie.
G.B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu