Ăştia ar fi în stare să îi ia pe toţi „acasă”!
Acasă la noi, nu în vilele lor somptuoase. Le-ar face şi centre extinse.
Eventual, cartiere. Numai să-i trimită Europa la noi. Desigur, cu plata înainte! Adică, sprijinul
financiar al UE să ajungă, preferabil, înaintea cotei de refugiaţi. Şi atît de
disperaţi sînt după bani (banul nu are culoare, nici politică, nici religioasă,
nu?!), după aceste fonduri bune de prăduit pentru alegerile viitoare, că doar
nu o să-şi bage DNA nasul într-o acţiunea umanitară, că nici nu-i interesează o
minimă selecţie. Nu le pasă nici măcar dacă vorbim într-adevăr de refugiaţi. Să
întrebe poporul ce-şi doreşte? Asta e exclus. Poporul nu a fost el întrebat în
cazul unor chestiuni mult mai puţin grave. Ba, din păcate, poporul însuşi a
uitat să se mai întrebe dacă nu ar trebui, din cînd în cînd, să mai pună cîte o
întrebare guvernanţilor. Iar
politicienii sînt atît de „înfometaţi”, că ar fi în stare să se certe cu marile
puteri pe tema emigranţilor. Dar din perspectiva alocării unui număr şi mai
mare de refugiaţi. Ori, în marile cancelarii se ştie deja de această
„bunăvoinţă”. Această disponibilitate care a configurat de la o zi la alta
harta relocării emigranţilor de la procentele iniţiale pentru România, timide,
de 0,3%, mai apoi, 3 procente, la cifre concrete, de 7.000, 7.500 de imigranţi…
Problema este că
nu vorbim de o cotă unică. Păi
ce, la anul, guvernanţii nu vor mai avea nevoie de bani? Ori anul următor?! Aşa
că s-ar putea să avem cote multinuale cu o lungă bătaie în timp. Căci, pentru
întîia oară, UE ar putea aprecia aplecarea spre deturnarea de fonduri a
politicienilor noştri! Şi ar da oricît să scape de o parte dintre refugiaţi. Că
pe ăia mai isteţi se pricep ei să-i integreze, dar cu cei neşcoliţi ori
bolnavi, ce să facă? Îi trimit în România! Iar dacă politicienii şi-ar vinde şi
sufletul, ce mai contează ţara ori amărîtul de viitor dacă nu pot scoate un ban
în prezent?, noi ar trebui să protestăm… Căci, problema nu se mai pune din
perspectiva faptului că „decît să plîngă mamele noastre, mai bine să plîngă ale
lor”. Ci din faptul că s-ar putea să ajungă să plîngă copii noştri, într-un
viitor în care Biblia ar putea deveni cartea clandestină a unei majorităţi
refugiate în propria-i ţară. Pentru că, în condiţiile în care avem minorităţi
de cîteva sute de suflete, secuii, oare cum va suna aducerea atîtor emigranţi
în România? Şi nu vor fi o minoritate „a refugiaţilor”, ci una a sirienilor,
ori a altor seminţii care se vor grupa în cotele alocate. Ne putem aştepta
chiar la urgentarea revizuirii Constituţiei, pentru eliminarea Articolului 3(4)
care precizează că „Pe teritoriul Statului Român nu pot fi strămutate sau
colonizate populatii străine”. Ei bine, fiind vorba de bani, mulţi bani, nu
putea să lipsească din peisaj PreaneFericitul Daniel PFA. Care şi-a glăsuit oferta de a sprijini
autorităţile în acest proces de colonizare. De a se implica în ajutorarea
„refugiaţilor”. Că sînt bani
din care şi nesfînta lui societate ar putea prădui, nu?! Aşa că, a tunat la
adresa creştinilor care au ridicat o cruce pe pămîntul ţării şi a tăcut cînd
imamul Bucureştilor ne-a batjocorit credincioşii. Şi ce îi pasă lui Daniel că
refugiaţii devin violenţi doar cînd văd crucea pe ajutoarele pe care le
primesc? Ce îi pasă aceluiaşi cap al bisericii de faptul că imamul ne jigneşte
credinţa şi compară Potopul biblic cu o revărsare ce a lăsat în urmă… rahat.
PF(A) Daniel a acceptat el ridicarea unei mega-moschei, chipurile la schimb cu
un teren la Istanbul
unde să-şi facă BOR-ul magazin de desfacere pentru pelerini, că de biserică nu
poate fi vorba?! Aşa că, nu e de mirare că susţine şi colonizarea islamistă. Şi
se află încă în fruntea bisericii. Este acolo pentru că preoţii care glăsuiesc
a avertizare sînt taxaţi pentru neascultare şi trimişi să vîndă lumînări la
margini de cătune. Treaba e că Daniel nu ţine cont că de la cei 7.000 de
emigranţi nu o să poată se le ia sfintele taxe BOR: 1.000 nunta, 500 botezul,
banii de calendare (!) şi alte cele… Poate doar abonamentul radio TV Trinitas,
dacă le face emisiuni în limba arabă. Dar găseste el soluţii de compensare, că
ar fi în stare să dea jos şi crucile de pe turle pentru „despăgubiri”
corespunzătoare.
CEZAR ADONIS MIHALACHE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu