La începutul noului an şcolar, adresăm elevilor, părinţilor
şi cadrelor didactice părinteşti binecuvântări şi gânduri de încurajare pentru
o nouă activitate.
Întrucât bazele educaţiei se pun în familie, este esenţial
ca părinţii, bunicii şi rudele elevilor să conştientizeze rolul major pe care
îl au în formarea personalităţii acestora şi mai precis în formarea
caracterelor, în promovarea valorilor perene sau permanente şi în protejarea
copiilor de anturajele nocive şi de unele influenţe negative ale internetului.
Dacă bazele educaţiei se pun în familie, şcoala are rolul de
a continua actul educativ, atât prin oferirea unui bagaj informaţional riguros,
cât mai ales prin formarea personalităţii depline a elevului, dornic să
participe la viaţa comunităţii prin calităţi reale şi spirit creator, deoarece
informarea, fără o formare spirituală a omului, nu dezvoltă persoana ca fiinţă
comunională şi relaţională. Aşadar, educaţia integrală, în adevăratul sens al
cuvântului, presupune şi o formare în spiritul comuniunii, inclusiv
conştientizarea apartenenţei la o comunitate de oameni meniţi să se dezvolte,
să lucreze şi să progreseze împreună în demnitate şi creativitate.
Respectul de sine şi respectul faţă de ceilalţi reprezintă
valori fără de care o societate nu se poate dezvolta în mod armonios. Părinţii
şi profesorii trebuie să valorifice talanţii fiecărui copil, să îl înveţe că
este capabil şi valoros ca persoană unică şi irepetabilă creată după chipul lui
Dumnezeu. Fiecare elev trebuie încurajat să îşi pună în valoare darul său unic
primit de la Dumnezeu ,
dar şi să respecte darurile sau talentele celor din jurul său. De asemenea,
buna cuviinţă şi respectul faţă de părinţii care l-au crescut şi faţă de
educatori, învăţători şi profesori trebuie cultivate, nu ca o obligaţie, ci ca
pe o lumină a sufletului frumos, ca o recunoştinţă faţă de cei care îşi dedică întreaga
viaţă creşterii, educării şi formării copiilor şi tinerilor.
Biserica, prin rolul ei educaţional şi călăuzitor de
veacuri, doreşte să vină în întâmpinarea nevoilor societăţii, constituindu-se
într-un reper spiritual şi un sprijin moral atât în vremuri bune, cât şi în
situaţii de criză. Amalgamul de stimuli, de evenimente, de false valori
promovate adesea ca modă a zilei pot dezorienta familiile, dar şi şcoala. De
aceea, rolul Bisericii este acela de a promova valorile permanente şi reperele
autentice verificate în timp îndelungat.
Astăzi, într-o lume confuză, Biserica este chemată să ofere
o lumină spirituală asupra problemelor majore ale societăţii. Iar aceasta mai
ales pentru că Biserica este o comunitate umană centrată pe o comuniune
spirituală divino-umană, ce transcende timpul şi spaţiul, deoarece ea este
Trupul tainic al lui Hristos, „Care ieri, astăzi şi în veci este Acelaşi”
(Evrei 13, 8).
Astăzi, Familia, Biserica şi Şcoala, ca factori educaţionali
decisivi, au responsabilitatea de-a spori cooperarea în vederea educării şi
formării copiilor şi a tinerilor pentru o viaţă armonioasă în familie şi în
societate, dar şi pentru a deveni cetăţeni ai patriei cereşti, adică ai
Împărăţiei cerurilor, deoarece scopul ultim al vieţii omului pe pământ este
pregătirea sa pentru viaţa şi fericirea eternă în Împărăţia iubirii Preasfintei
Treimi.
Anul 2015, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române drept „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor
păstori de suflete din eparhii”, este un prilej pentru a pune din nou accent pe
valenţele creştine ale pedagogiei. Cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur privind
educaţia copiilor sunt şi vor fi mereu actuale, pentru că, deşi vremurile se
schimbă, firea omului, cu slăbiciunile, dar şi calităţile sale, rămâne aceeaşi.
„În vremea noastră – spunea Sfântul Ioan Gură de Aur – fiecare părinte îşi dă
toată silinţa să instruiască pe copiii lui în meserii, în arte, în ştiinţă, în
oratorie, dar nici unul nu se interesează cât de puţin să educe sufletul lor.
Nu încetez a vă ruga cu lacrimi şi a vă cere ca, înainte de toate celelalte, să
daţi copiilor voştri o bună educaţie. Dacă-ţi iubeşti copilul, arat-o prin educaţia pe care i-o dai”. El spunea acestea
înţelegând că educaţia nu înseamnă doar cunoaştere, ci şi formarea spirituală a
omului sau cultivarea bunătăţii sufletului ca frumuseţea acestuia în relaţia
lui cu semenii, cu societatea.
Ne rugăm lui
Dumnezeu să ne dăruiască tuturor „Înţelepciunea care stă aproape de scaunul
Său” (Înţelepciunea lui Solomon 9, 4) şi să ne ajute să insuflăm elevilor
doritori şi iubitori de cunoaştere bucuria de-a învăţa, dar şi bucuria de a
deveni, printr-o educaţie sănătoasă, oameni demni şi oneşti, harnici şi darnici,
în această viaţă pământească şi cetăţeni luminaţi ai Împărăţiei cerurilor.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu