Scrisori autentice ale unor copii către Dumnezeu

- “Dragă Dumnezeule! Dacă eşti atent duminica în biserică, îţi arăt pantofii mei cei noi.”
- “Dumnezeu! Vreau să trăiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie.”
- “Niciodată n-aş fi crezut că movul se potriveşte cu portocaliul, până ce n-am văzut apusul de soare, pe care l-ai făcut marţi seara. A fost tare mişto…”
- “La şcoala de duminică ni s-a explicat ce şi câte faci. Cine-ţi face treaba când eşti în concediu?”
- “De unde ai aflat că tu eşti Dumnezeu?”
- “Pentru balul mascat vreau să mă îmbrac în drac. Nu-i bai, nu?”
- “Tu chiar aşa ai proiectat girafa, sau din greşeală a ieşit aşa?
- “De ce laşi oameni să moară şi tot faci alţii în loc? N-ar fi mai simplu să-i laşi în viaţă pe ăştia?”
- “Dumnezeule! Că ai făcut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le încurci între ele?”
- “Tu ştii despre lucruri înainte să fie inventate?”
- “Bunicul a spus că Tu deja erai când a fost el copil. Cât de vechi eşti?”
- “Îţi mulţumesc pentru frăţior, dar eu m-am rugat pentru un căţel.”
- “Cât timp am fost în vacanţă, tot timpul a plouat şi tăticul a fost tare nervos şi a spus nişte lucruri despre Tine,… dar te rog să nu-i faci rău!”
- “Te rog să-mi trimiţi un ponei. Până acum nu ţi-am cerut nimic. Poţi verifica.”
- “Cum se poate ca pe vremuri atâtea minuni ai făcut şi acum nu-i nici una? Cum se poate, ca în ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi.”
- “Doamne, Te rog, să mai pui o sărbătoare între Crăciun şi Paşte!”
- “Poate Cain şi Abel nu s-ar fi omorât, dacă aveau camere separate. La noi, cu frate-meu funncţionează…”
- “Pun pariu că e foarte greu să-i iubeşti pe toţi de pe pământ. Noi suntem doar patru în familie şi câteodată ne mai certăm.”