A murit jurnalistul Vasile Gaftone

A venit în Maramureş cu alte treburi, era prin anii ’50, şi a rămas să scrie la „Pentru socialism”. S-a remarcat şi ca prozator (nu degeaba s-a născut în judeţul lui Liviu Rebreanu), cea mai cunoscută carte a sa fiind romanul „Frumoasa Spria”. A fost coleg de generaţie cu: Teodor Tohătan, Ilie Petria, Ştefan Bellu, Gheorghe Susa, Mihai Grigorescu, V.R. Ghenceanu, Ion P. Pop, apoi Mihai Mureşan, Nicolae Szobel, Iosif Capocean, Ion Nan, Aurel Peride, Emil Covaci, redactor-şef era Andrei Zagolschi.

S-a născut în 10 decembrie 1936, la Salva, judeţul Bistriţa Năsăud. După Şcoala medie silvică din Năsăud, a urmat Facultatea de ziaristică la Bucureşti (1959-1961) şi Facultatea de Drept la Cluj (1964-1968). Apoi a lucrat la ziarul „Pentru Socialism” pînă în 1986, cînd a devenit secretar pe probleme de ideologie. După 1990, a lucrat 2 ani la Biblioteca Judeţeană, ca biograf, bibliolog şi documentarist, adunînd material pentru cărţile sale. A fost jurist 7 ani la Consiliul Judeţean Maramureş, contribuind cu experienţa sa în administraţia postdecembristă. După ce s-a pensionat, a fost corespondent Agerpres (1992-2000) şi un activ colaborator al ziarului „Graiul Maramureşului”, pînă de curînd, cînd boala l-a obligat să nu mai iasă din casă.

Ne aducea în redacţie articole dactilografiate (la vechea sa maşină mecanică de scris). A fost un om generos, vedea în oameni partea bună. Crescut la sat, bunul-simţ era principala sa calitate morală. Avea o putere neostoită să citească noi şi noi cărţi… Venea zilnic, ne saluta scurt, ca nu cumva să ne încurce… Nu era palavragiu, nu risipea timpul, reflex al zecilor de ani ca formator de jurnalişti. Riguros, discret, un intelectual de elită.

A publicat 9 cărţi, dintre care pomenim: „Pintea Viteazul” (roman 1970), „Dăruire” (povestiri 1972), „Tranziţia postcomunistă în Maramureş” (2005), „Reforma administraţiei publice în Maramureş” (2007), „Budeşti” (monografie), „Nicolae Sabău” (biografie), „Partide şi politicieni din Maramureş” (2009), Românii şi etniile din Maramureş (2010).

Am pierdut un jurnalist de calitate, un prozator de vocaţie (a scris 300 de povestiri), un jurist cu rol important pentru Maramureş, un coleg şi un prieten care nu ne-a dezamăgit niciodată. Transmitem sincere condoleanţe soţiei Rodica, fostă învăţătoare, şi fiicei Simina-Dora din Timişoara. Să aibă odihnă veşnică!

Redacţia “Graiul Maramureşului”