A fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele
intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare pe pamant pentru a dansa
hora in sate. Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit
si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a aruncat
intr-un beci, in castelul său.
Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau sa
rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon.
Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa coboare in
beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i
tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.
Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna.
La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde
era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand
dragonul a fost infrant.
Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, reusind sa
faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el. Natura a
reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat
sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada.
In timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei,
mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul strop de
sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a
servit unui scop atat de nobil.
De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi ciucuri:
unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta
amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.
Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e
frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza
puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara.
Semnificati literara
a martisorului este: micul martie. Un martie mai mic pe care sa-l purtam la
piepturile noastre pentru ca iarna sa fie uitata si noul an sa inceapă. e-Scoala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu