Grigore Viteazul-faimosul haiduc
„Istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!”
Multe sunt legendele și multe s-au povestit
despre Pintea cel Viteaz-haiducul maramureșean refugiat în munți pentru a face
dreptate celor asupriți.
Se zice pe la noi, pe la
Remeți pe Someș-comuna Mireșu Mare Maramureș:
-Hai la Fântâna Pintii!
-Hai la cules de
ciuperci pe Dealu Pintii!
-Hai după piatră de
construcție de pe Pârâul Pintii!
Iată încă o legendă care
merită amintită!
Povesteau bunicii și
străbunicii Mariei lui Todoruț întâmplarea din pădure la care această a fost părtașă. Pe atunci nu
era televizor, se mândreau oamenii locului povestind întâmplări adevărate din
trecutul localității, cu faptul că și pe acolo l-au purtat pașii pe acel viteaz
Pintea care și-a lăsat amprenta asupra denumirii dealului, al pârâului și a
fântânii.
Poveștile au circulat
din gură în gură, mai ales în timpul șezătorilor unde se torcea din fuiorul de
cânepă pentru a confecționa hainele de care aveau nevoie familiile. Astfel s-a
conturat înc-o poveste despre viteazul haiduc și ascunzătorile lui.
Într-o zi Maria lui
Todoruț pleacă-n pădure după phtitoi (ciuperci). Însetată fiind și obosită se
oprește la o fântână de izvor să-și potolească setea. Uimită și speriată în
același timp că mai vede pe cineva în pădure la o fântână-se apropie și-l
întreabă:
-Cred că nu ești de pe
la noi, ce vânt te aduce pe aici?! Sper că nu ești vreun om rău?!
Pintea i-a răspuns:
- Nu sunt om rău pentru
oameni buni, dar sunt om rău pentru oameni răi!
Zise Maria:
- Am mai „auzât” eu de-un
om care stătea ascuns prin păduri, cred că nu-i hi(fi)dumneata Pintea?!
- Ba, ai gâcit(ghicit),
chiar eu sunt, Pintea cel vestit de care ai auzât. Da, ce-ai auzât de mine?!
Am auzât că vor să te
prindă și să te pedepsească pentru faptele tale. Dar, acei oameni răi nu cred
că s-au gândit să caute pe aici, printre aceste dealuri și văi. Și-apoi îi mai
spuse:
Vino, mai târziu, spre
seară și-ți vom da și noi ceva de-ale gurii fără a spune nimănui.
De frică să nu-i facă
vreun rău, nefiind sigură de adevărul vorbelor străinului îi promite ajutor în
alimente pentru a supraviețui în munți ca să-și îndeplinească planul și să-i
salveze de la sărăcie pe amărâții de țărani români.
Întâmplarea se repetă la
aceeași fântână și cu alte persoane la alte intervale de timp, erau persoane
care umblau prin pădure după lemne de foc.
Vestea a mers prin sat,
dar nu la orișicine- numai la oamenii de bună credință, ca să nu fie cineva
care să-l pârască la stăpânire cum că el se ascunde în această zonă.
Așa a rămas în amintirea
oamenilor din Remeți pe Someș, comuna Mireșu Mare un luptător cu nume Pintea
Viteazul-adăpostit de dealuri, stânci, pâraie-locuri minunate și binecuvântate
unde a fost ferit de ochiul dușmanului.
Mai târziu a ajuns
viteazul nostru în Munții Gutâi, în Maramureșul istoric-unde l-au prins și l-au
împușcat.
Dealul, fântâna și
pârâul întâlnirilor cu Pintea îi poartă și astăzi numele în semn de
recunoștință pentru faptele bune pe care le-a făcut acest luptător în favoarea
țăranilor săraci din acele locuri.
Faptul că aceste
denumiri s-au păstrat în memoria colectivă a locului-arată că acest haiduc,
luptător pentru dreptate n-a fost uitat
și chiar mai mult, el a fost apreciat de atunci și până-n zilele
noastre.
OLIMPIA MUREȘAN, L.S.R.
filiala Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu