ÎNCURCATĂ VREME

În scocuri ploaia lăcrimează,

Căzând în valuri ne-ncetat,

Un stol de ciori o priveghează

Din vârful plopului înalt.

E-o vreme rece, întristată,

Împresurând câmpii și văi

Și-n suflet parcă-i adunată

O haită-ntreagă de dulăi.

În văl de nori se-ascunde cerul

Acum la început de ani,

Pruncuții s-au pornit cu Leru-i

Pe iarna asta, de doi bani.

Întoarsă-i vremea ca și lumea,

Nimic nu-i mai la locul său,  

Așa-i de marțea până lunea,

Un timp nebun, de  făgădău.

În iarna asta ca o toamnă

S-a încâlcit ceva prin cer,

Aud o vorbă de dajană:

-Ilie sfinte, dacă-ți cer

Mai potrivește-ți dar măsura,

Mai unge un ceva, că zău,

În urmă ți-a rămas pendula

Și vremea-i încurcată, rău.

                                      Mircea Dorin Istrate