Andrei Ursu: ”Eroilor care au murit pentru noi în ’89 nu li s a făcut dreptate. În acest fel, de 30 de ani, ei sunt, în fiecare decembrie, ucişi din nou”

Fiul disidentului comunist Gheorghe Ursu,  Andrei Ursu,  i-a adresat o scrisoare deschisă preşedintelui Klaus Iohannis în care îi solicită să se implice pentru "repararea unei nedreptăţi istorice legată de victimele Revoluţiei", transmite Romanian Global News. "Eroilor care au murit pentru noi în '89 nu li s a făcut dreptate. În acest fel, de 30 de ani, ei sunt, în fiecare decembrie, ucişi din nou", afirmă Andrei Ursu. Acesta cere să se stabilească exact rolul Securităţii în evenimentele din 1989.

"Stimate Domnule Preşedinte,

În aceste zile de aniversare a renaşterii democraţiei româneşti, vă scriu pentru a vă cere din nou sprijinul pentru repararea unei nedreptăţi istorice legată de victimele Revoluţiei: După cum ştiţi, pentru moartea a peste 1.200 de revoluţionari care s-au jertfit pentru libertatea noastră, actul de acuzare din Dosarul Revoluţiei a trimis în instanţă doar trei vinovaţi. Teza principală a rechizitoriului este că Securitatea ar fi fost "dezarmată" pe 22 decembrie, trecând instantaneu în subordinea Armatei.

În fapt, această premisă este o deplorabilă eroare juridică. Există un număr copleşitor de probe şi mărturii, ignorate de procurorii militari, care dovedesc vinovăţia Securităţii pentru crimele atât de dinainte de 22 decembrie, cât şi de după fuga dictatorului. Acest probator, pe care l-am descoperit sau cercetat în ultimii ani impreună cu doi colaboratori (Roland Thomasson si Mădălin Hodor) include dosare găsite recent la CNSAS, documente juridice din anchetele şi procesele Revolţiei, declaraţii şi interviuri inedite cu martori; pe toate acestea le-am rezumat într-un studiu publicat anul trecut şi într-o carte care apare in aceste zile.

Probatoriul demonstrează atât organizarea şi planurile detaliate ale Securităţii din anii '80 pentru apărarea cu orice preţ a regimului Ceauşescu, precum şi punerea în aplicare a planului respectiv, în decembrie 1989.

În timpul regimului Ceauşescu, înainte de Revoluţie:

În anii '80, sub conducerea lui Iulian Vlad, Securitatea a pus la punct un plan de acţiune detaliat, care viza aşa numita "luptă de rezistenţă pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic". Conducerea DSS a creat o reţea de "luptători" profund loiali dictatorului, gata pentru "sacrificiul suprem".

"Securitatea personală a Comandatului Suprem" era, explicit, misiunea principală a Securitaţii. Planul "luptei de rezistenţă" avea ca scop, prin crearea de "panică", "diversiuni", şi "pierderi umane şi materiale inamicului", readucerea dictatorului la putere, indiferent de modul cum ar fi fost înlăturat – respectiv de forţe externe sau interne. Acest plan s-a materializat după 22 decembrie în toate oraşele şi zonele unde au fost victime.

În timpul Revoluţiei din decembrie 1989:

- Majoritatea victimelor de la Timişoara au fost produse de cadre de Securitate şi MI, pentru care nu a fost condamnat definitiv decât un singur securist (Sima Traian).

- La Timişoara şi Bucureşti au fost arestaţi abuziv sute de demonstranţi care au fost bătuţi sălbatic de cadre de Securitate si Miliţie. Pentru aceste crime împotriva umanităţii nu au fost anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi decât un număr infim de vinovaţi.

- Contrar naraţiunii revizioniste securiste, după 22 decembrie 1989, revoluţionarii şi militarii ucişi nu s-au împuşcat între ei „ca proştii", nu au fost doar victimele „focului fratricid". Aşa cum n-au fost nici victimele „turiştilor sovietici" sau ale unei nebuloase conspiraţii KGB-isto-„filo-sovietice". Ei au fost ultimele victime ale Securităţii ceauşiste.

- Securitatea NU a fost dezarmată pe 22 decembrie. Din contră, Securitatea a păstrat un vast armament până cel puţin pe 4 ianuarie 1990 şi a desfăşurat acte terorist-diversioniste între 16-31 decembrie 1989, conform planului "luptei de rezistenţă".

- Armamentul Securităţii includea arme destinate luptei de gherilă care nu existau în arsenalul Armatei (în special de provenienţă occidentală), arme cu care s-a tras şi au fost ucişi şi răniţi revoluţionari şi soldaţi în perioada 22-31 decembrie. Este vorba de puşti-mitralieră de calibru redus, cu pat rabatabil (pentru a putea fi mai uşor disimulate în salopete), cu lunetă şi dispozitive de ochire pe timp de noapte cu laser sau infraroşii. Acel armament a fost folosit: la predare au lipsit zeci de mii de gloanţe din cele distribuite cadrelor de Securitate pe 20 decembrie 1989.

- Nenumărate mărturii atestă focuri trase din case conspirative; din vilele nomenclaturiştilor din jurul televiziunii; din sediile şi apartamentele cadrelor de Securitate din jurul CC-ului şi al altor obiective; de pe acoperişurile blocurilor şi zonele din jurul MAPN-ului; din jurul unităţilor militare, către aceste unităţi; din hoteluri, instituţii şi poduri de case, către pieţele pline cu demonstranţi – toate destinate declanşării stării de panică şi confuzie.

- Caracteristicile focurilor de după 22 (foc cu foc, rafale scurte, la intervale de 10-15 minute, mai ales noaptea, ţintind precis în organe vitale, cu schimbarea frecventă a punctului de tragere) corespund şi ele planurilor "luptei de rezistenţă", conform atât documentelor de la CNSAS cât şi anunţului codificat din Scânteia Tineretului din 18 decembrie 1989.

- Probele dovedesc fără dubiu atât existenţa teroriştilor – în acţiune, prinşi, sau morţi - cât şi faptul că aceştia aveau asupra lor legitimaţii de Securitate (ale Direcţiei a V-a, USLA, Filaj, etc). Deseori, sub combinezoanele negre, aceştia purtau mai multe rânduri de haine pentru deghizare, inclusiv în ofiţeri de armată şi civili.

În ultimii 30 de ani, după Revoluţie:

Foştii lucrători din Securitate au încercat să şteargă urmele şi să intimideze martorii. Cadrele fostei direcţii a VI-a a Securităţii au fost desemnaţi să ancheteze, în 1990, în calitate de procurori militari (cu legitimaţii cu tot) crimele de la Revoluţie (!).

Sub atacul inexorabil al dezinformării securiste, inclusiv de pe poziţiile păstrate în SRI şi alte servicii ale statului, s-au acreditat versiuni profund falsificate ale istoriei lui decembrie 1989. Serviciul "D" (dezinformare) lucrează non stop, de 30 de ani, la aceasta mistificare – în mai multe variante – a Revoluţiei române. Adică a momentului cheie a istoriei poporului pe care l-a îngenunchiat.

După împuşcarea Ceauşeştilor, diversiunea teroristă a Securităţii s-a metamorfozat într-o diversiune juridică. Procurorii militari nu au făcut până acum decât să accepte această naraţiune disculpatoare a Securităţii. Poate că tocmai din această cauză, a falsificării istoriei de către fostele cadre DSS, avem încă astăzi nostalgicii naţionalismului ceauşist.

Din zilele Revoluţiei au rămas, totuşi, în memoria colectivă imaginile sutelor de mii de oameni ieşiţi pentru prima oară în stradă, sătui de teroarea, frigul si mizeria morală în care clanul ceauşist adusese ţara. Au rămas atât imaginile soldaţilor fraternizând cu populaţia şi a civililor pe tancuri, cât şi ale teroriştilor-securişti împuşcaţi sau prinşi, rămaşi neanchetaţi şi cu atât mai puţin condamnaţi.

Domnule Preşedinte, îi omagiem, le citim numele, dar eroilor care au murit pentru noi în '89 nu li s a făcut dreptate. În acest fel, de 30 de ani, ei sunt, în fiecare decembrie, ucişi din nou.

Vă solicităm sa folosiţi autoritatea şi prestigiul de care vă bucuraţi la a doua investire din partea alegătorilor români pentru a înfrânge în sfârşit rezistenţa sistemului care şi-a dorit să acopere criminalii.

Salutăm redeschiderea urmăririi penale în dosarul nr.11/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare dispusă prin Ordonanţa nr. 2556/C/2019 din 21 octombrie 2019 emisă de procurorul general Bogdan Licu.

Vă rugăm ca în continuare să cereţi desemnarea unui procuror general şi a unui procuror şef al Secţiei Parchetelor Militare care sa aibă ca prioritate investigarea tuturor vinovaţilor pentru crimele de la Revoluţie, nu doar a decidenţilor politici.

Vă rugăm să solicitaţi finalizarea cu celeritate a anchetelor clasate în dosarele existente, dar şi deschiderea imperativă a altora, aşa cum impune probatoriul existent, după cum a solicitat şi Curtea Europeana a Drepturilor Omului în deciziile prin care statul român a fost sancţionat.

Vă rugăm să susţineţi aflarea adevărului cu privire atât la faptele infracţionale în care au fost implicate cadre de securitate, armată şi miliţie la Revoluţie, cât şi a tuturor crimelor sistemului represiv comunist de până atunci.

În acest sens, alături de Asociaţia 21 Decembrie, vă rugăm sa susţineţi constituirea în cadrul Ministerului Public a unei "Secţii pentru investigarea crimelor comunismului şi a infracţiunilor contra umanităţii" (SICCIU), în structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, condusă de Procurorul General printr-un procuror-şef de secţie, aşa cum funcţionează DNA, DIICOT, ca unităţi specializate de parchet.

Va mulţumim.

Cu stimă,

Andrei Ursu