Într-un interviu pentru
Realitatea TV, artistul a vorbit, din nou, despre ceea ce l-a determinat să ia
această decizie, despre rănile istoriei recente, despre ideea de naționalism
românesc ca formă de „autoprotecție” de-a lungul timpului și despre actul
artistic călcat în picioare de directivele culturale „kulturnice”.
„Am
ieșit la pensie pentru că acum e o altă lume. Înainte era ”Cântarea României”,
acum e Cântarea comunității europene. E o ideologie sinistră, patologică, care
acum trebuie pusă și în scenă. Din moment ce se umple totul cu mediocritate și
cu proxenetism, prin bășcălie și derizoriu. Este o lume la care eu nu m-am
putut și nu mă pot adapta. La ce să ma adaptez? La noile directive culturale
kulturnice? La un public care a început să guste cu ferocitate din ordinăria de
stand-up comedy, unde promiscuitatea a atins cote de pornografie? Teatrul nu
este o latrină”, spune actorul, autor al piesei „Acești români fantastici”,
care încă se joacă cu succes, în ciuda celor care, pe orice căi, încearcă să o
saboteze.
„La ce
vine acum spectatorul? Numai să se hilizească? Eu iau Teatrul cu mine, lor le
las clădirea”, adaugă Dan Puric, mâhnit de nivelul la care a ajuns teatrul din
România și de modul în care publicul este infestat și furajat cu spectacole
care nu au nimic de-a face cu arta.
”V-ați
gândit că Iisus când a coborât în lume a venit într-un infanticid?”, întreabă
artistul, deranjat că în România se pregătește și un program de reeducare prin
care se dorește „crucificarea normalității”.
„Ne
așteaptă un program de reeducare a României. Pe lângă orele de religie vor
apărea și orele de educație sexuală, deci pregătim un copil schizoid,
traumatizat. Să vedem cum va accepta un copil, care de la clasa a treia este
traumatizat cu patologii sexuale în numele acceptării. Acceptării a ce? Pentru
prima oară, în România este crucificată normalitatea. Bunul simț și matca
acestei țări. Este o stârpire a normalității fără precedent. Nu poți să-i spui
copilului prostii ca să-l călești pentru viață. De ce se vorbește de toleranță,
când, de fapt, eu am început să mă simt tolerat în normalitatea mea și în ceea
ce fac”.
Artistul
Dan Puric spune că paznicul conștiinței naționale nu poate fi în niciun caz o
ideologie cretinoidă, iar un om de stat trebuie să fie paznicul conștiinței
naționale, și nu negustorul conștiinței naționale.
„Nu
Biserica ne-a ținut pe noi 2000 de ani? Ziua Națională a devenit din ce în ce
mai internațională. Ne-am învățat cu impostura și să nu mai fim noi înșine.
Lichele, cum avem acum, au fost și în trecut, dar nu lichelele au făcut România
Mare. Oamenii politici pe care i-am avut la vremea respectivă, și pe care nu-i
avem acum, erau dublați de lichele. Azi avem subspecii. Un om de stat este
paznicul conștiinței naționale, nu negustorul conștiinței naționale. Este toată
această clasă politică abjectă care de 30 de ani a aruncat 6 milioane de români
afară, pe fereastră. Tineretul de acum vrea „o țară ca afară”. Este incapabil
să-și clădească o țară pe temeliile ei, pentru că nu le cunoaște. Clasa
politică a dat voie să se formeze ceea ce în medicină se numește „un spațiu de
receptivitate morbidă”. Tineretului de azi i s-a furat busola”, spune artistul.
Dan
Puric a vorbit și despre etichetele care se pun azi celor care sunt creștini și
patrioți și despre ideolgiile aberante ale Occidentului, care, crede el, nu vor
fi niciodată îmbrățișate de poporul român.
„Azi e
alergic să spui că ești creștin, patriotismul este desuet. Se pun etichete
„naționalistul, suveranistul, populistul, talibanul”….Am stat de vorbă în
această vară cu niște alsacieni și i-am întrebat cum de au acceptat, ei fiind
mai naționaliști, ca în Constituție termenii de „mamă și tată” să fie înlocuiți
cu „părinte 1 și părinte 2”? ”Ați stabilit care este 1 și care este 2?” Noi
niciodată nu o să acceptăm așa ceva.
Ideologiile
stârnesc interese. Ideologiile sunt veșnic în opoziție. În schimb, credința
adună sufletele și le dă puterea să răzbată prin greutăți. Poporul român
trebuie băgat într-un soi de carantină sufletească. Întrebați medicii, când se
face carantina. Atunci când sunt boli molipsitoare. Noi, acum, avem boli
sufletești. Și nu are cine să ne apere. Le luăm de la mentalitate la
mentalitate”.
”În
România, și-au bătut joc de taina noastră. Mi-am dat seama că începe procesul
de cretinizare a României când, prin anii 1990 - 1991, la televizor ne dădeau ”Familia
Bundy”, în care îți spuneau când să râzi. Nu mă refer cu bătaie de joc la adresa
poporului american, ci la industria aceasta de imbecilizare. Avem o țară
tristă, plină de umor. Între tristețe și umor, din această stranie și
paradoxală combinație, iese profunda și intraductibila melancolie a poporului
român. Părintele Stăniloaie spunea: ”Umorul este cel mai bun discurs pentru
poporul român să facă față greutăților și dușmanilor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu