În mod straniu, în Parlamentul României nu au rezistat majorităţile covârşitoare. Drept urmare, au rezistat guvernele minoritare, de la guvernul PSD Năstase, susţinut de PRM, la guvernul PNL Tăriceanu, susţinut de PSD, sau la guvernul PSD Ponta, susţinut de ALDE.
Cu aproape două treimi din mandate, obţinute la
alegerile din 2012, USL, se destrăma în 2014.
Alianţa România Dreaptă (ARD), o construcţie
politică realizată de Mihai Răzvan Ungureanu (Forţa Civică), Vasile Blaga (PDL)
şi Aurelian Pavelescu (PNŢCD) se destrăma a doua zi după alegerile din 8
decembrie 2012.
Scena politică post-decembristă a fost şi este
foarte volatilă. S-au înfiinţat şi au dispărut partide şi alianţe promiţătoare.
Se poate spune că nimic nu durează în politică.
Politicienii vin pe cai mari şi dispar redevenind iluştri necunoscuţi.
Trecând prin multiple metamorfoze au rămas pe
baricade, cu numele, doar trei partide parlamentare: PSD, PNL şi UDMR.
Partidele mai mici aşa cum s-au format aşa au şi
dispărut. Din partide mari s-au desprins, în partide mari s-au reîntors, fie
prin fuziuni, fie la bucată.
Din când în când şi-a făcut apariţia partide
meteorice. PRM-ul lui Vadim Tudor,
PP-DD-ul lui Dan Diaconescu, mai nou USR-ul, au jucat roluri importante în
parlament, datorită rezultatelor obţinute la alegeri, dar au dispărut ca şi
când nu ar fi fost niciodată.
Partide mai mici şi-au avut rostul lor la un moment
istoric dat. De exemplu UNPR, ALDE, Pro România.
S-a întâmplat ca o alianţă cu un scor nu prea mare,
cum a fost CDR între 1996-2000, să-şi ducă mandatul până la capăt, ca un animal
de povară.
Actualele partide aflate în competiţia electorală au
de unde trage învăţăminte uitându-se în spate.
Non multam sed multum, zicea latinul. În sensul că tot ce este prea
mult, strică.
Luând drept exemplu rezultatele obţinute de PSD în
2016, PNL ar trebui să se teamă de un scor prea mare. PNL este un partid
istoric, dar care se adună greu şi se sparge repede. Despre „unificarea
liberală”, despre ” coaliţia dreptei” s-a vorbit mai mult decât despre fotbal.
Dreapta românească s-a unificat la fel de mult pe cât s-a risipit în zeci de
partiduleţe.
A avut şi stânga momentele ei de franjurare, totuşi
mai puţine. Până la urmă au rămas partidele-mamă, mărcile.
Trecând prin atâtea transformări, PSD şi PNL au
devenit adversari naturali, ca omul şi lupul, ca pisica şi şoarecele.
Crin Antonescu şi Victor Ponta au a încercat să
unească extremele forţând formarea unei alianţe între PNL şi PSD. Până la urmă
s-a dovedit cu USL a fost doar o alianţă electorală, nu una de guvernare.
Se pune întrebarea cui folosesc alianţele
electorale? Nu folosesc atât partidelor, cât unor persoane. Când o formaţiune
politică este pe ducă, liderii se salvează, soldaţii sunt sacrificaţi.
Puţine au fost alegerile în care nu au existat
alianţe electorale. Dacă pentru alegerile parlamentare din 2020 nu s-au format
alianţe electorale puternice înseamnă că pentru formarea unei majorităţi
parlamentare va fi absolută nevoie de o coaliţie de guvernare post-alegeri.
Teoretic, dar şi matematic, nu se poate forma decât
fie în jurul PNL, fie în jurul PSD, având ca nucleu unul din cele două partide.
Sondajele arată o diferenţă mică, aproape neglijabilă dintre ele, însă
conjunctura politică este favorabilă PNL-ului datorită preşedintelui.
Cum poate fi răsturnată această situaţie, aparent de
nezdruncinat?
Un deputat PMP, Ioana Constantin, din motive
electorale, a avansat ideea unei alianţe între PSD şi USR-PLUS. Desigur, PMP
vede în USR un adversar care îi poate dăuna în efortul PMP de a intra într-un
guvern PNL.
Dar este posibilă o alianţă PSD-USR? Se spune că în
politică este posibil orice. S-a şi demonstrat acest lucru. Matematic,
PSD+USR-PLUS+Pro România pot obţine 50%
din voturi. Mai poate fi pus în discuţie şi UDMR.
În ce condiţii s-ar putea ajunge la o astfel de
guvernare? În primul rând dacă relaţiile dintre PNL şi USR-PLUS se vor
deteriora iremediabil. În al doilea rând – şi poate că acesta este un motiv
serios – măsurile anti-Covid impuse de guvernul Orban vor fi duse la extrem şi
vor deveni insuportabile şi PNL va pierde alegerile.
Alianţe stranii s-au văzut şi se vor mai vedea.
Luând în calcul cele mai neaşteptate jocuri politice, este posibilă o alianţă
de guvernare PSD-USR-PLUS? Ideea unei
astfel de alianţe îl poate pune pe gânduri atât pe preşedintele Klaus Iohannis,
dar mai ales pe liderii PNL.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu