Și ce dacă firmele crapă pe capete?!… De parcă ne mai pasă… Spectacol să fie! Și chiar de începem să numărăm pe degete firmele care mai „mișcă” pe piață, noi facem topuri… Sigur, dă bine și la imagine, dar insuflă și ceva optimism… Că suntem ca la război, nu?! Și măcar „pianistul” să rămână pe scenă… Restul, cum le-o fi norocul. Dar până la noroc, e loc de organizat un top al firmelor naționale. Nu al acelora care și-au adus o contribuție de substanță la gestionarea situației pandemice, prin materiale, hrană, consumabile sanitare, ci al acelora care contează pentru interesele de clică politică…
Dar dacă e „top” trebuie să fie și scandal… Că s-au supărat aia mari pe ăștia „mici și mijlocii” că au îndrăznit să le ia, nu cașcavalul în sine, că nu ajung până la el, ci dreptul „pianistului” de a mai cânta printre cortinele secerate de neputință. De fapt, s-a supărat ăl mare, statul, pe ăl mic, privatul… Ăla mare, dar nu în ale comerțului, pe cei mici și mijlocii… S-a supărat că i-ar fi fost furat topul lui național de recompensare a sinecurilor. Un „top” pe care și l-a rezervat printr-o lege cu dedicație, cu drept de unic organizator…
Și chiar dacă, fără nici o rușine, a „acordat” și trofeele de gâgă în necaz pe țară, prin recenta publicare de către Anaf a listei „rușinii naționale” cu firmele care au datorii bugetare, deși e pandemie, deși există reglementări de amânare a plăților, statul s-a gândit că nu ajunge doar de o zmeură pe coliva antreprenoriatului din România. Și, pesemne, ar vrea să fie și cel ce va acorda ultimul mare „trofeu”: coliva antreprenoriatului…
Pe de altă parte, ceea ce a făcut Consiliul Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii, practic, o cameră de comerț privată, este cât se poate de lăudabil… Pentru că avem nevoie fie și de firavele raze de speranță date de organizarea „pe viu” a unor asemenea manifestări. Iar ieșirea camerei de comerț a statului, cu amenințarea dării în judecată a privaților, este un gest de dezertor care își reclamă, din spatele „liniei”, nu de pe frontul pandemiei economice, proviziile de sinecură pe care simte că le pierde.
Și totuși, lucrurile sunt atât de simple… Pentru că, deși și-a siguranțat prin lege Topul firmelor naționale, asta nu înseamnă că statul are și dreptul de unic organizator al unor asemenea manifestări… El are doar o „marcă”… Și orice altă entitate poate să vină să propună ierarhii și să organizeze ceremonii de premiere a firmelor… Evident, sub un alt nume… Un top național al firmelor private mici și mijlocii, al supraviețuitorilor în pandemie, al ultimilor mohicani…
Într-adevăr, camera de comerț a statului, chiar dacă reprezintă interesele din cealaltă parte a baricadei, și nu „off”-ul privaților necăjiți (dar care nu se predau, așa mici și mijlocii cum or fi ei), pierde teren… Și va avea o mare problemă în a-și mai justifica acțiunile, nu doar de monitorizare reală a activității economice din mediul privat, ci de asigurare a modului de recompensare de către guvernanți a firmelor, poate și a acelora care au făcut marile matrapazlâcuri, „de urgență”, în pandemia asistată a nevoilor de partid și clică. Doar că însăși titulatura pe care și-au rezervat-o slujbașii statului reprezintă un nonsens într-o economie de piață. Și o încălcare a normelor constituționale, prin rezervarea printr-o lege organică a dreptului de a stabili doar el astfel de ierarhii…
Totuși, să plecăm de la premiza că a fost vorba doar de o paradigmă greșită pentru cele trei decenii postdecembriste… Și doar „accidental” statul și-a inserat o poliță, pe spatele ălora mici și mijlocii, pentru a-și asigura necesarul pentru feluritele sinecuri… Or, este vremea ca acest lucru să fie schimbat… Înlăturat!… În fond, competiția trebuie să se manifeste egal între toate „camerele de comerț”, fie ele ale statului sau ale privaților… Dar există și o parte bună a acestei ieșiri în decor a camerei de comerț a statului. Am aflat că mai există, nu atât camera de comerț în sine, ci însăși statul! Care dă și semne de viață, dar numai când simte că trece trenul competivității peste el!…
Cezar Adonis Mihalache – Națiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu