Forţate de împrejurări, până la urmă extremele se întâlnesc. Dar sunt cele două partide, PNL şi PSD, diagonal opuse? Autodeclarate de dreapta, respectiv de stânga, între PSD şi PNL nu sunt atât de multe diferenţe cum şi-ar dori liderii lor. Este mai puţin corupt unul decât celălalt? Are unul faţă de celălalt un lider mai carismatic, mai bun administrator, mai popular, mai admirat de public?
Lucrul fundamental care diferenţiază PNL de PSD este apartenenţa
la o familie politică europeană. PNL face parte din familia popularilor
europeni, iar PSD din familia politică a socialiştilor europeni.
În practica administrativă, guvernamentală, aceste orientări
politice sunt simple anexe, precum o insignă pe un sacou. În programele
electorale sună frumos, alegătorii se lasă păcăliţi, dar proiectele promise nu
se reflectă în programele de guvernare puse în practică. Ambele partide au
demonstrat că au guvernat la fel de prost. Prin urmare, nimic nu le împiedică
să-şi dea mâna într-un moment crucial al istoriei. Un guvern bazat pe o
majoritate parlamentară solidă are infinit mai multe posibilităţi de a pune în
practică măsurile logic necesare pentru trecerea mai uşoară prin criză.
Spectrul politic împărţit arbitrar între putere şi opoziţie
obligă partidele să se comporte ca atare. Dacă partidul de la putere spune că
un lucru este alb, partidul de opoziţie este obligat, prin statutul său, să
demonstreze că este negru.
Avem exemplul certificatului verde. PSD, prin medicii
parlamentari, Rafila şi Streinu, au militat pentru măsuri severe, dar PSD a
votat împotriva măsurilor propuse de guvernul PNL-UDMR. Şi aşa se întâmplă cu
toate proiectele de lege propuse de guvern. Coaliţia PNL-USR-UDMR a fost, în
practică, o majoritate fragilă. și în continuare, dacă s-ar reface, ar fi la
fel de fragilă.
O coaliţie PNL-PSD-UDMR în primul rând aduce la guvernare
partidele cu cea mai mare experienţă. În al doilea rând, o guvernare în
condiţii de pandemie responsabilizează cele mai mari mari partide politice.
Dacă se va realiza, o coaliţie stânga-dreapta va opri ascensiunea unui partid
anti-sistem precum AUR. Dar şi al USR, născut în stradă, tot ca partid
anti-sistem.
După toate datele, USR şi AUR vor rămâne în opoziţie. După
ştirea că PSD ar putea intra la guvernare alături de PNL, Dacian Cioloş a
transmis în mod oficial că USR este dispus să reintre la guvernare, fără
condiţia ca Florin Cîţu să nu fie desemnat prim ministru. Era prea târziu. Nu
doar din cauza incompatiblităţii dintre USR şi PNL, ci pentru că se subţiază
numărul parlamentarilor liberali. Ludovic Orban deja are 16 parlamentari care
au părăsit PNL. Lucru înţeles, în sfârşit şi de preşedintele Iohannis, formula
PNL-PSD-UDMR pare să fie unica posibilă din punctul de vedere al aritmeticii
parlamentare. Critic constant, deseori prea vehement, va fi interesant de
urmărit atitudinea preşedintelui Klaus Iohannis faţă de PSD, vechiul lui
adversar politic.
Un element care a condus spre această formulă s-ar putea să fi fost şi
ameninţarea cu suspendarea „chiriaşului de la Cotroceni”. Iniţiată de AUR,
procedura de suspendare îşi pierde obiectul.
Asta să-l fi determinat pe Klaus Iohannis să accepte intrarea
PSD la guvernare? Mai degrabă, PSD a simţit nevoia să pună umărul la salvarea
situaţiei disperate în care se află ţara. Un guvern minoritar nu mai putea face
faţă multiplelor provocări, începând de la criza pandemică, la criza economică,
socială şi politică. La aceste crize mai trebuie adăugată şi criza de
autoritate, în primul rând a premierului demis Florin Cîţu, în al doilea rând
al preşedinţiei.
Presupunând că se va forma un guvern PNL-PSD-UDMR, ceea ce pare
deja sigur, ce se aşteaptă de la această coaliţie? Populaţia, dincolo de
orientarea şi simpatiile politice, aşteaptă ordine, disciplină administrativă,
măsuri simple, clare, concrete, explicate pe înţelesul tuturor. Toate acestea
sunt posibile cu condiţia ca lupii din politică să-şi schimbe năravurile, nu
părul.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informația zilei Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu