ELENA BORCUTI SAU SIMFONIA OPTIMISMULUI

 

Motto: „Inspiră-mă să cânt sublimul/ Prin artă să pot să alin chinul,/ Să simt cum murmură-nserarea/ Ca un psalmist să-ndrept cărarea!”-Elena Borcuti-poezia Unde ești muză?

 

Volumul de poezii cu titlul „Lumini și umbre”cuprinde cinci secțiuni: Tezaur, Pasteluri, Sacrale, Veșnicia satului și Doiniri.

La secțiunea „Tezaur”apar în poezia Lumini și umbre aspecte întunecate și luminoase ale vieții asociate cu descrierea anotimpurilor:

„E plină de farmec pădurea

Când soarele prin ea se abate,

Printre crengi verzi și uscate

Lumini și umbre în voie pot străbate. / Întunecă și luminează fața,/ Amprenta lor pecetluiește viața,/ Accepți sau nu...destinul ți-l croiesc!”

În Tezaur se poate observa preocuparea poetei  pentru zugrăvirea țării sale„de aur și argint curat”:

-Un neam, o istorie, o vatră de eroi!/ Podoabe de fete și frumoși feciori,/ E-n umbră!/ Să nu-l convertim în erori!/ Tezaurul, veșnic să rămână Templul Sfânt urmașilor!”

Mihail Kogălniceanu scria: „Nu este în lumea aceasta totul deșertăciune, rămâne ceva statornic, rămân faptele mari, care sunt nepieritoare.”

Poeta florilor de lumină-speră la:

-„o zi de mâine în lumină împlinită,/ Prin a soarelui putere infinită!”

-„la un soare„simbol al iubirii pe pământ, cer și mare/ Universul încoronează un singur soare!”

-la o poezie , lumină, culoare, Farmec, încântare și visare..., poezie și durere.../ poezie agonie.../ poezie...albă culoare...

-la o reînviere a primăverii-n inimi/ Cu fiece floare ce apare,/ Cu o rândunică ce o vezi în zare,/ Cu fiecare fir de iarbă ce răsare/

-să țină primăvara-n suflet/ să împletească din fire noi speranțe,/iubirii să îi simtă nemărginirea!

-să viseze „la al copilăriei joc să mai visez,/ Să simt tinerețea c-o întâlnesc,/Iubirea să o mai găsesc!

-ca de sărbători să se-ntoarcă acasă,/Vreau să ascult Sfintele Colinde,/să-mi văd părinții ce m-așteaptă,/bucuroși masa încarcă!...Nicio amintire nu e mai frumoasă/ Decât Crăciunul de acasă!

-la o Românie în care românii să se adune uniți în cuget și simțiri.../ de toate sunt, avem de toate!.../ Dar fără virtute, nu mergi prea departe!”

Vasile Alecsandri a fost creatorul pastelului în literatură, această specie literară a luat amploare, cei ce-l iau ca exemplu, îl urmează și adaugă noi sensuri în poeziile-pasteluri sunt bineveniți. Astfel apar noi imagini din natura înconjurătoare exprimate în pasteluri care descriu diferitele anotimpuri.

Spectacolul primăverii e redat în poezia Melodia primăverii:

„Păsări, un cor divin se adună/ Și-n codrul înverzit răsună/ Un mirific colț de rai!...Al primăverii melodie/ Celebre simfonii spre cer înalță,/ În zestrea sacră a naturii,/ Într-un izvor adună/ Viață, tinerețe și speranțăI”

Influența predecesorului este evidentă în poezia Începe primăvara:

Ultima zăpadă de pe deal dispare,/ Torente tulburi borborosesc la vale,/ Soarele trimite raze curate,/ Pe câmpuri apar cărări uscate. Sau:

-Deschide ușa primăverii:

-„Deschide ușa primăverii,/ Să-ți intre-n casă și în gând!/ Un nou răsunet dă puterii,/ Înlăturând germenii durerii,/ Lumină pune-n fiece cuvânt!”

La secțiunea Sacrale se relevă prin poezie marile taine ce țin de sacru și profan, ca răspuns la întrebarea Ce ține de sacru?- Mircea Eliade scria: „Sacrul și profanul sunt două modalități de a fi în Lume.”Poeziile din această categorie sunt niște lecții de trezire a sufletului românesc prin reîntoarcerea la sacralitate, deci, -țara, eroii, credința, Crăciunul, rugăciunea sunt lucruri asupra cărora să se aplece fiecare și cărora trebuie să li se acorde  mare importanță.

Din Doiniri „poezia Doina exprimă crezul autoarei:

 

-„Toți românii cânt-o țară/ Neamul românesc nu piere,/ Trădătorii jocu-și curmă,/ Adevărul va învinge,/ Chiar de-i eclipsat din umbră!...Nu dorim glorii deșarte,/ Virtutea este a națiunii carte!”

În poezia O stea se stinge se aduce un omagiu Luceafărului poeziei  românești- celui ce-a zis că România este Grădina Maicii Domnului:

-Ostea se stinge prea devreme,/ Dar licărește în neant,/ Pentru că românește luminează/ și a luminat! Sau:

-Poezia Azi, de ziua ta-„Nimic nu era mai sfânt/ Pentru românul de altădată/ Și mic și mare, tânăr și bătrân/ Doreau o țară liberă descătușată,/ Nu-ngenuncheată la stăpân!...Dreptatea vom recâștiga,/ Prestigiul noii Românii vom onora!”

Ca o concluzie s-ar putea spune că această poezie se scrie în urma influenței scriitorilor clasici în conceperea atât ca ritm și rimă a versurilor-cât și la conținutul sentimentelor exprimate; în același timp se întrevede un suflet sensibil aplecat asupra micilor ființe și a plantelor  pe care le descrie cu mult entuziasm și energie-fiind o voce singulară în lirica feminină din nordul țării exprimată cu mult optimism și ca o lecție de viață.

PROF. OLIMPIA MUREȘAN, LSR, MARAMUREȘ, ULMENI, NOIEMBRIE, 2021