Guvernarea prin rotaţie

 Încă înainte de a demara negocierile cu PNL-PSD, se lansează câteva teme fundamentale: modificarea Constituţiei astfel încât România să devină republică parlamentară şi guvernarea prin rotaţie a celor două partide.

Primul care a vorbit despre schimbarea regimului politic a fost Marcel Ciolacu. S-a constatat că republica semi-prezidenţială îi conferă preşedintelui un statut aparte. Este parte a Executivului, dar nu guvernează. Desemnează doar primul ministru, în urma consultărilor cu partidele, dar în fond cam după cum doreşte.

Ultimii doi preşedinţi, fiecare cu câte două mandate de câte cinci ani, s-au remarcat prin certuri şi instabilitate politică. Pentru că preşedintele nu reuşeşte să se încadreze în limitele Constituţiei, devenind un arbitru. Fiecare preşedinte a dorit şi şi-a impus guvernul lui.

PSD are toate motivele să-şi dorească o republică parlamentară pentru că de la Ion Iliescu nu reuşeşte să câştige alegerile prezidenţiale.

Ultimele patru alegeri au fost câştigate de candidatul dreptei. Este, aşadar, posibil ca PNL să nu fie de acord. A doua idee ieşită din comun este rotaţia la guvernare în următorii şapte ani. Potrivit acestei propuneri ar urma ca în mod periodic funcţia de prim ministru să fie deţinută de PNL şi PSD, iar numărul de ministere să fie repartizat în funcţie de numărul de parlamentari.

Ideea pare trăznită, însă nu este lipsită de interes. Cele două partide, de fapt toate partidele au trecut în ultima perioadă de la faza de „adversar” la cea de „duşman”.

Duşmănia politică este o stare de spirit instituţionalizată după spargerea USL în 2014, la doi ani de la înfiinţare.

Cu toate că PSD şi PNL au câştigat împreună alegerile din 2012 la un scor istoric, cele două partide nu au ajuns  la un consens în ceea ce priveşte candidatul prezidenţial la alegerile din 2014. PSD a pierdut alegerile prezidenţiale din 2014 şi 2019, dar a câştigat de fiecare dată alegerile parlamentare astfel că cele două partide au fost obligate să-şi împartă puterea.  Pentru a-şi fideliza electoratul PNL şi-a pus în statut un punct prin care era interzisă orice colaborare şi alianţă cu PSD.   Practic PNL a instituit un război rece, prin statut.

Pandemia şi rezultatele alegerilor parlamentare din anul 2020 au făcut imposibilă formarea unei majorităţi parlamentare stabile. S-a putut forma o coaliţie de dreapta, dar USR PLUS nu este propriu-zis un partid de dreapta. De altfel, nici nu face parte din Partidul Popular European. USR mai degrabă tinde spre un partid anti-sistem. S-a şi comportat ca atare, în consecinţă după nouă luni a părăsit guvernarea pe motiv că i-a fost demis un ministru.

PSD şi PNL sunt două partide cu mare experienţă atât la guvernare cât şi în opoziţie. Fiecare dintre ele ţine să scoată în evidenţă diferenţele, dar în realitate au mai multe puncte comune. Nu neapărat pozitive. Fiecare partid are calităţile sale, dar şi defectele sale. Împreună pot obţine rezultate, dar istoria recentă ne arată că nu pot colabora decât pe termen scurt. Rotaţia la guvernare? Greu de spus dacă vor reuşi să împartă mărul, fie el şi al discordiei, exact în două. Pe termen scurt, adică până după pandemie, este posibil ca alianţa PNL-PSD să înregistreze un succes.

Ceea ce este posibil să le despartă sunt alegerile din 2024. Dacă vor reuşi să modifice Constituţia şi astfel preşedintele să nu mai fie ales prin vot direct, şansele de colaborare inter-partinică vor creşte. Modelul german al marii alianţe stânga/dreapta este unul de succes.

  Se va merge pe această linie? Este posibil, dar încă nu există nicio garanţie că se va putea ajunge la o înţelegere care să mulţumească ambele partide.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş