A mângâia lacrimi neprelinse!
Adesea, pentru a scrie un roman interesant, nu este necesar să se creeze intrigi greu de înțeles sau să fie construite registre lingvistice sofisticate. Adesea, cea mai bună strategie este să se vorbească inimii cititorului, empatizând cu acesta.
„Catia, gustul amar al trădării|” este un roman de dragoste care stârnește o serie de emoții, hipnotizează și captivează, te ține ancorat de pagini cu interes constant pentru a descoperi evoluția faptelor, trădările și întorsăturile fiind mereu la pândă, iar „rezultatul final” imprevizibil.
MARA POPESCU-VASILCA empatizează cu cititorul, vorbește inimii acestuia
cu lejeritatea și sensibilitatea de care este capabil doar un maestru al cuvintelor, ajutându-l să o înțeleagă pe Catia și să se conecteze sufletește cu aceasta.
Viața Catiei este o înșiruire de dezamăgiri, însă mai ales dezamăgiri în dragoste!
Fiecare dezamăgire a acesteia este o stare de spirit care apare după ce își dă seama că o anumită persoană nu este ceea ce credea că este. Cum va reacționa? Își va deschide larg ochii înainte de-a se „aventura” într-o nouă poveste de iubire? Își va „fereca”porțile inimii?
Dezamăgirile te schimbă. Ele fac inimile mai reci, temerile mai evidente și sufletele mai grele. Fiecare dezamăgire frânge ceva în noi și face teribil de dificil să credem din nou în ceilalți. Dezamăgită fiind, Catia se va mânia și își va pierede încrederea în ceilalți sau își va transforma mânia în putere, puterea în pasiune, pasiunea în dragoste?
Catia va fi pentru cititor o continuă sursă de întrebări și revelații.
MARA POPESCU-VASILCA are harul de-a ține cititorul în suspans. Când în ochii Catiei se oglindesc „splendori”, dintr-o dată aceasta cunoaște dezamăgirea...Când mersul Catiei devine zbor, dintr-o dată... cineva îi taie aripile.
Încrederea este piatra de temelie pe care se întemeiază întreaga noastră viață. Începem cu încrederea în sine, pentru a ajunge la încrederea față de cei care ne cresc, apoi încrederea față de primii prieteni, primele iubiri... Maria Popescu-Vasilca ne ajută să reluăm aceste etape și să reflectăm asupra relațiilor care ne înconjoară.
Încrederea este protagonistul vieții noastre, o încredere cu nuanțe în continuă schimbare. Prieteniile, iubirile, relațiile de muncă sau de familie se bazează pe încredere, însă nu ar funcționa fără încrederea în sine. Va funcționa în cazul Catiei în funcție de modul în care aceasta se va raporta la ceilalți și la experiențele de viață prin care va trece? Catia va redescoperi plăcerea de a avea încredere în abilitățile sale, se va consola după o trădare? Fără încredere nu am putea atinge obiectivele pe care ni le-am propus. În absența încrederii, toate valorile eșuează.
Valorile Catiei vor eșua? După o trădare aceasta va găsi liniștea interioară și un balsam pentru durere?
Care este cel mai greu lucru după o trădare? A ierta! Catia va reuși să ierte?
Pierderea încrederii în cineva sau ceva este o experiență negativă, care ne poate descuraja profund și face pesimiști, ne poate determina să ne închidem în noi înșine. Când ne pierdem iremediabil încrederea, ceva în noi se înnorează, însă nu trebuie să ne lăsăm sufletul invadat de gânduri excesiv de negative. Catia își va lăsa sufletul să fie invadat de gânduri excesiv de negative?
Inocența Catiei este una prticulară, o inocență pe care unii dintre noi o avem mai ales atunci când nu ne așteptăm să fim răniți.
Va dispărea inocența Catiei când Mircea va rupe „iluzia” că o place?
Unii bărbați din viața Catiei, consideră că inocența acesteia este fascinantă deoarece oferă oportunități „delicioase” de exploatare.
Prima dragoste este specială pentru că vine dintr-un sentiment nou, niciodată trăit până în acel moment și care cu greu se va putea repeta. Cum va reacționa Catia când se va îndrăgosti de Mircea? Inima Catiei va fi uluită de acest sentiment necunoscut și va bate incontrolabil, copleșită fiind de emoții care o vor umple și o vor face să uite orice altă plăcere.
Catia, din păcate, va experimenta o dragoste care este frumosă și perfectă în aparență, însă de fapt este fragilă și fără profunzime.
De-a lungul vieții , unei persoane îi este greu să rămână fidelă față de tot ceea ce îi pasă: iubire, prieteni, idealuri... Catia va rămâne fidelă?
O prietenie construită de-a lungul timpului rămâne un punct de referință constant pentru viața noastră, o certitudine indisolubilă chiar și în momentele mai puțin ușoare.
Prietenilor adevărați le putem împărtăși totul, de la cele mai bune momente până la cele mai dificile. Paula și Catia sunt prietene adevărate? Vor rămâne mereu aproape una față de inima celeilalte?
Fiecare experiență trăită sau persoană întâlnită ne lasă ceva din sine, îmbogățindu-ne din ce în ce mai mult. Experiențele trăite și persoanele întâlnite, o vor îmbogăți pe Catia? Iubirile acesteia sunt doar iluzii?
Uneori relația de prietenie dintre un bărbat și o femeie se transformă într-o relație de iubire. Prietenia dintre Catia și Dan va avea parte de această transformare?
Povestea de viață a Catiei te face să reflectezi asupra importanței încrederii și îți dă forța să depășești dezamăgirea.
A trăda încrederea cuiva sau a te simți trădat este neplăcut și dureros, produce senzații și sentimente conflictuale, cum ar fi: furia, indignarea, ostilitatea... Chiar dacă trecem prin experiențe dureroase, nu trebuie să ne ascundem în spatele suferinței, să ne interiorizăm, ci va trebui să facem orice pentru a vindeca rana și să oferim o nouă încredere celor care o vor merita!
Încrederea este un ingredient fundamental în orice poveste de dragoste, dacă lipsește, relația nu va merge niciodată prea departe.
Poeveștile de dragoste ala Catiei cât de departe vor merge?
Într-o perioadă a comunismului persoanele aveau sentimente și speranțe cu aripi în lanțuri. Catia are un control clar al sentimentelor, chiar dacă acestea au interdicție la zbor? O va ajuta generozitatea și deschiderea inimii față de ceilalți?
Aceasta crede în potențialul și capacitățile sale și va reuși să realizeze ceea ce și-a propus? Va da dovadă de o conștientizare profundă și, prin urmare, va avea o dorință puternică de a recupera relațiile pierdute și de a le revitaliza cu noi intenții și energii reînnoite?
Dezamăgirile o vor nemulțumi față de ea însăși, însă nu îi vor scădea valoarea și nici nu-i vor lua demnitatea, ci o vor maturiza.
Trădarea are mai multe gusturi! Trădarea Catiei are gust amar, însă un „amar-aspru” care fortifică.
După o trădare te simți atât de ofensat și ridicol, încât uneori cauți răzbunare. O alegere care poate oferi o oarecare ușurare și puțină satisfacție, însă benefic ar fi să alegi iertarea. Care va fi alegerea Catiei?
Este firesc și spontan să simțim o dorință instinctivă de a ne răzbuna pe cei care ne-au făcut rău, ne-au pus în pericol, ne-au batjocorit.
Cert este că dorința de răzbunare nu se află deloc printre acele sentimente pozitive care ne fac să creștem sau care ne fac oameni mai buni în ochii oamenilor și, mai ales, în fața conștiinței noastre.
Romanul scriitoarei MARA POPESCU-VASILCA oferă reflecții cu adevărat interesante, care permit cititorului să pătrundă adânc în această stare de spirit: răzbunarea.
Catia după ce se va răzbuna, se va simți superioară față de cei care au coborât atât de jos încât i-au provoacat răni sufletești?
Securitatea, serviciile secrete românești, a fost în cei 24 de ani de dictatură a lui Ceaușescu, agenția care s-a ocupat de „a face treaba murdară” a „epocii de aur”. George o va racola pe Catia pentru a deveni agent al acestei agenții. „Colegialitatea”dintre ei se va transforma într-o relație de iubire?
Ce secrete se ascund dincolo de aparențe?
Aparența în multe cazuri nu corespunde realității și reprezintă o capcană pentru minte și simțuri.
Pentru a te intrega în societate, mai ales într-o „epocè de aur|”, adesea trebuie să te folosești de aparențe și trebuie să porți o mască care are caracteristici conforme convențiilor. Cei care se răzvrătesc și aleg să nu salveze aparențele, riscă să fie judecați și izolați.
Catia se va răzvrăti?
MARA POPESCU-VASILCA reușește să dea un sens aparte relației dintre Catia și părinții acesteia care o vor susține în alegerile sale de viață și îi vor acorda un sprijin moral și material, sprijin care deseori solidifică relațiile și intensifică încrederea reciprocă.
Cu dragoste și fără a o judeca, aceștia o vor ajuta pe Catia să-și crească cei patru copii cu tați diferiți, și „nici măcar cu o privire iscoditoare” nu o vor face „să se simtă vinovată”.
MARA POPESCU-VASILCA în opera sa evidențiază fragilitatea sufletului uman și modul în care nesiguranța ne determină să realizăm nu doar acțiuni pe care le vom regreta mai târziu, ci și fapte mai mult sau mai puțin condamnabile, fapte care ne vor marca atât pe noi cât și pe oamenii din jurul nostru.
Mulți dintre noi vom purta aceste „păcate” pentru mult timp, poate chiar pentru totdeauna.
Ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic, ne continuăm viața, însă știm că acele secrete ne așteaptă acolo, în trecut, pentru a ne face să lăcrimăm-trist, să ne rușinăm, să regretăm de fiecare dată când ne vom gândi la ele.
Catia a ales să se destăinuie, să le spună copiilor adevărul.
Ce reacție vor avea copiii acesteia când îi vor citi scrisorile, mărturisirile unei mame care a luat hotărârea să divulge fiecărui copil în parte, identitatea tatălui și povestea de iubire cu acesta? Hotărârea Catiei de-a se confesa îi va schimba starea de spirit, se va simți eliberată, o eliberare binemeritată, iar secretele dezvăluite vor fi „un cadou” pentru copiii acesteia, pentru că un adevăr spus cuiva, nu poate decât să fericească.
De-a lungul anilor, Catia a tras singură de o căruță cu griji, dorințe, sentimente, deziluzii și vise neîmplinite. Întâlnindu-l pe Horia, aceasta va prinde curaj, îi va dispărea teama, știind că în doi se trage mai ușor la căruța vieții.
Schimbări, iubiri, fragilitate, obsesii, trădări..., un destin care uneori pare să se distreze, jucându-se cu viața Catiei. Acesta își va găsi liniștea? Va avea din nou încredere în ceilalți, iar în lumina experiențelor sale de viață va reuși să întemeize o familie? Horia îi va fi soț și va deveni tatăl copiilor ei?
În opera MAREI POPESCU-VASILCA „transpare” frica de limitele impuse de către unii oameni și societate, însă în același timp nevoia de a depăși acele limite, fascinația tentației de-a gusta din „fructul oprit”, regretele și îndoielile unei femei și ale unei mame, conștientizarea de a-ți putea schimba viața...
MARA POPESCU-VASILCA conturează cu finețe profilul protagoniștilor, subliniindu-le fragilitatea, nesiguranța și dezvoltarea caracterului.
În acest roman emoționează nu doar poveștile de viață, ci și stările de spirit ale personajelor. M-am recunoscut mult în nesiguranța acestora, în limitele lor de autopercepție, în „evaluarea” a ceea ce este sau nu este „acceptabil” într-o perioadă a comunismului.
MARA POPESCU-VASILCA a arătat deja în operele sale anterioare o sensibilitate puternică față de psihicul uman, „Catia, gustul amar al trădării|” este un alt exemplu clar, este un roman care transmite un puternic mesaj de schimbare, maturizare și speranță, un roman care te poate ajuta să te bucuri mai mult de viață și să vezi lumea nu doar cu mintea, ci și cu inima.
MARA POPESCU-VASILCA ne permite să pătrundem în profunzimea realității într-un mod singular, fără scheme sociale și ne impulsionează nu doar să reflectăm la multe aspecte ale vieții, ci să trăim fiecare clipă cu o intensitate triplă!
Pagină după pagină ai impresia că nu o citești pe Mara Popescu-Vasilca, ci o asculți, lectura are un ton al vocii cu pauze și cadențe care își găsește rădăcinile în valori reale.
Mara Popescu-Vasilca are o voce care mângâie până și lacrimi neprelinse!
Lăcrimioara Iva- membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor șef la Magazin critic și Cutezător, președine Euro Education Sardinia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu