Odată cu formarea unui guvern PNL-PSD-UDMR, raportul parlamentar dintre putere şi opoziţie intră într-un dezechilibru major. USR, cu cei 80 de parlamentari ai săi, devine principalul partid de opoziţie, în timp ce PNL, deţinând funcţia de prim ministru, îşi păstrează titlul de principal partid de guvernare.
PSD a obţinut ministere mai importante, însă PNL dă acestui guvern culoare politică. România, prin premier, este condusă de un partid de dreapta.
Aşadar, nemulţumirile sociale se vor îndrepta în primul rând spre PNL.
Pentru PSD constituirea acestui guvern cu o puternică susţinere parlamentară, este un prilej de bucurie, de satisfacţie. Social-democraţii au cerut ministere importante, iar PNL, strâns cu uşa, le-a cedat.
Acesta este un motiv serios pentru care Raluca Turcan cere nici mai mult, nici mai puţin decât demisia lui Florin Cîţu. Pentru a-şi întări cererea, fostul ministru al Muncii anunţă că nu mai sunt bani de pensii. Vinovat: primul ministru Florin Cîţu.
Liberalii privesc cu stupoare rezultatele negocierilor. PNL rămâne doar formal principalul partid de guvernare. În realitate nu deţine nici jumătate din puterea şi influenţa pe care o avea în perioada fostei coaliţii PNL-PSD-UDMR.
Dacă PNL împarte guvernarea cu PSD şi UDMR, şi USR nu deţine monopolul opoziţiei, Ludovic Orban se prefigurează ca unul dintre cei mai vehemenţi critici ai alianţei PNL-PSD. Fostul lider al PNL îl face vinovat pentru situaţia actuală pe preşedintele Klaus Iohannis, acuzându-l că l-a făcut pe premierul Florin Cîţu preşedintele partidului cu intenţia de a distruge PNL.
Cu o majoritate confortabilă în parlament, suficientă şi pentru modificarea Constituţiei, noua coaliţie de guvernare are probleme urgente de rezolvat. Aşteptările populaţiei sunt mari. Guvernând împreună cu PNL, principial, PSD nu mai poate invoca „greaua moştenire”. Nu mai poate critica, iar dacă o va face există riscul de a se sparge alianţa. Pe moment s-a rezolvat problema instabilităţii politice, dar deseori o criză rezolvată provoacă alte crize. PSD a dus în guvern nume grele. Odată ajuns ministru al Sănătăţii, medicul Alexandru Rafila are ocazia să-şi demonstreze calitatea de manager al unui domeniu aflat în criză. Una era să vorbeşti de pe margine, alta este să conduci efectiv ministerul cel mai greu încercat.
Între cei opt miniştri PNL şi cei nouă miniştri PSD va începe o competiţie cu urmări imprevizibile. Premierul Cîţu nu a făcut faţă miniştrilor de la USR. Lucrurile stau cu totul altfel acum.
Nicolae Ciucă nu este preşedintele PNL, iar PSD nu este USR. Sunt nume noi, oameni cu mai mare greutate politică decât foştii miniştri, dar problemele fiind aceleaşi se va putea face o comparaţie între guvenul Cîţu şi guvernul Ciucă. Dacă nu se va constata o schimbare în bine, partidul care va avea de pierdut este PSD.
Cu toate că acum pare că social democraţii au înregistrat o victorie, dacă se va guverna prost, partidul care va pierde cel mai mult va fi PSD.
Pe de altă parte, PSD este obligat să fie cuminte pentru că altfel nu mai prinde rotaţia premierului de peste un an şi jumătate.
În cazul în care PSD începe să critice PNL, ce se poate întâmpla în perioada cât funcţia de prim ministru aparţine PNL-ului? Se poate reveni la prima formulă a unui guvern de dreapta, format din PNL, USR şi UDMR? Fără Florin Cîţu este posibilă o refacere a coaliţiei de dreapta. Deci PSD a câştigat doar o bătălie, nu un război.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu