Perța, parodia și pandemia!

 

Lucian Perța este scriitorul care aseamănă poezia confraților cu benzina. Parodiile lui iau foc de la o simplă atingere cu poemul, văpaia lor se înalță spre cerul nostru liric, precum stivele de lemne aprinse pe vremuri, prin poienile Vișeului. Este singurul creator din această țară, depun mărturie că și din alte țări, care de multe ori întrece modelul. Să nu se supere autorii orgolioși, mă dau pildă pe mine. Recunosc că mă întrece la cules gutui din grădina din Desești. Vezi, Lucian, că în toamna asta au rămas neculese! Scriam cu ani în urmă, și-mi mențin părerea, că Lucian Perța are talentul de a pune în ecuație sigiliul valoric al poemului cu oglinda lui din parodie. Știm din basme că fetele de împărat arătau mai bine în oglinzi decât în realitate. Cam acesta este și misterul parodiilor lui Lucian.

Am învățat, în prezența operei lui, să râd cu o poftă iluministă, mai ales când cunoști originalul liric. Parodiile lui Perța nu sunt numai subtile decantări de umor inteligent, ci bătăi, cu unelte personale, în zidurile cetății unde locuiește Poezia. Acum de când nu mai scriu poezie, îmi dau seama că mărețele cuvinte fac parte din trup. Ele își strigă tăcerea. Tot așa și parodiile lui Lucian Perța păstrează ceva din aroma poemului originar, care exprimă plânsul unei idei. Perța poate fi învinuit că a adus umorul liric în dramaticul Maramureș. Mai adevărat este că el l-a trezit din adormire. Eu i-am găsit pentru aceste vremuri încurcate un vers bacovian, unde talentul unic al lui Lucian Perța se oglindește, își are rădăcina noduroasă: „O, țară tristă, plină de umor!”

Da, Lucian face cuvântul să râdă. Iar genului literar numit parodie i-a dat glorie unică în lumea de astăzi. Este autor a mai multor volume de parodii, din care este exclusă oboseala creației. Flama inspirației este dominantă. Cum s-a adeverit și în recenta apariție editorială „Poesiszând parodicește” (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2021) care cuprinde creații publicate în celebra revistă POESIS din Satu Mare, ajunsă la 30 de ani de viață nobilă. Cartea este prefațată de părintele revistei, poetul George Vulturescu, care-l pune pe Lucian Perța în mecanismele curentelor literare. Pe bună dreptate, deoarece poemele parodiate aparțin unor autori diverși, cu opțiuni haiducești în vălmășagul timpului liric pe care l-am parcurs. George Vulturescu a convocat specialiști pentru a-și susține teoria ludicului în regula genurilor. Așa socotește “că parodia este o formă perfect postmodernă, în unele sensuri, pentru că în mod paradoxal încorporează și provoacă ceea ce parodiază, fiind compatibilă cu alte interogații postmoderne.”

Dar, plastic și adevărat, l-a intuit propriul său fiu, Cosmin Perța, socotind creația părintelui ca fiind „docilă, alungită cuviincios lângă trupul poemului, dezbrăcându-l încet pentru a-i expune coapsele albe” (Dicționarul Echinox). În antologie am întâlnit parodii după poezii scrise de Florica Bud, Ion Burnar, Dumitru Fănățeanu, Pablo Romaniuc și cel care scrie. Ni se atrage atenția să nu trecem peste textul savuros după poezia lui Mihai Olos – Paharul cu vin. Prefațatorul face un inventar sobru al celor care i-au apreciat lui Lucian Perța drumul propriu, nebătut spre aria parodiei. De la Radu G. Țeposu, la Gheorghe Grigurcu, de la Victor Cubleșan, la Laurențiu Ulici. Îmi aduc aminte, cum la Desești, într-o seară de toamnă, Laurențiu l-a rugat pe Lucian să citească de două sau trei ori parodia după cunoscuta poezie a lui George Coșbuc, „Iarna pe uliță.” Erau în sala Căminului cultural mulți oameni din sat, și chiar finele firuțe, și tare bine li s-a potrivit povestea parodică.

Nu au uitat-o până în ziua de astăzi. Cum nu l-am uitat nici eu, care am scris aceste rânduri. Cum să-l uit pe cel mai mare parodist al României, care trăiește și scrie la Vișeul de Sus! Ce caută pandemia în titlu? Mi-a spus Lucian că în vremea asta de restriște a scris patru cărți. Un fel ingenios de a te feri de ploi, de ninsori și de alte necazuri. Noi îi citim cărțile! Și asta despre care am scris, că are o poză făloasă a autorului pe copertă.

Autor: Gheorghe Pârja

Sursa: Graiul Maramureşului