,,Se pregătesc copacii de sfânta desfrunzire ...
Mă rog de-o amintire să-mi spună despre tine;
Se duce înc-o vară în temniți neștiute,
Am să-i cerșesc o frunză castanului din curte.
Încă mai dogorește căldura lui Gustar;
O forță neștiută mă poartă-nspre fânar.
Perpetuum mobile e timpul și ne-ncearcă,
Aievea văd iubirea trecând pe-a vieții apă.
Tu încă te găsești în timpuri ireale,
Trimiți pe nori răzleți promisiuni banale;
Mi-s zilele sărace și nopțile pustii,
la poarta unui vis te mai aștept să vii.
Încă mai am răbdare și o fotografie ...
Privind-o îți șoptesc o dulce poezie;
Te desenez cu gândul, cu mâna te mângâi,
Hai! Vino! Te aștept! Hai! Vino, să rămâi!
Ce-i viața? Ce ești tu? Dar, cine oare-s eu?
În fumul de țigară mi te zăresc mereu;
În fânul cel cosit m-arunc și mi te chem,
Cu buzele flămânde rostesc dulce blestem.
Să te întorci la mine, să-ți fiu a desfrunzire,
Să zaci bolnav pe fân, de-o cronică iubire;
Inert să te găsesc, cerșind în agonie,
Să te dezleg de boală, doar sufletu-mi să știe!
Alint și lecuire să-ți fie a mea gură,
Să te tratez în timp cu sârg și cu măsură”.
(Poezia face parte din volumul ”La poarta unui vis”,
apărută la Editura Dandes Press, 2021)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu