Volumul de debut al doamnei Angelica Vele ”Liniște din spatele tăcerii răstignite sau Dumnezeu nu m-a uitat. Azi privesc spre cer” m-a impresionat de la primele poezii lecturate. Așa cum v-ați dat seama din citirea titlului (puțin cam lung!) avem în fața noastră o carte de poezii religioase, poezii cantabile, cu un mesaj puternic, fiindcă poeta trăiește la superlativ, cu toată ființa ei, fiecare vers pe care-l așterne pe hârtie, își dezvăluie dragostea pentru Creator și jertfa lui Iisus pentru mântuirea noastră, cu mult patos, cu sinceritate, cu dragoste fierbinte.
De fapt cine este Angelica Vele?! În poezia ”Nu sunt
nimic” își dezvăluie concepția despre viață, despre țelul și scopul ei pe
pământ, cu alte cuvinte se prezintă într-un mod metaforic și plăcut: ” Nu
sunt nimic pe-acest Pământ,/În fața Ta, Isuse Sfânt./Sunt cel ce Ți-a umplut
paharul,/Cu vina mea și cu amarul./Sunt cel care Te-a osândit./Păcatul, greu a
cântărit,/Iar vina mi-a fost așa grea,/Că Te-am ucis cu mâna mea.//Isuse,
Doamne, Tu, ești Sfânt!/Păcatul greu, Te-a rupt, Te-a frânt!/Ai devenit pentru
Cuvânt,/Martiru-ntregului Pământ!/Nu sunt nimic în fața Ta,/Dar dacă, Doamne,
aș putea,/M-aș face un covor de lacrimi,/Să îndulcesc a Tale patimi.//Picioarele-Ți
când m-ar călca,/Să-Ți iau din durerea cea grea,/Ce-ai pătimit
pentru-omenire/Ca să ne dezbrăcăm de fire!/De-aș putea da timpu-napoi/Să Te
avem iar printre noi,/Am fi ca sfinții pe pământ,/Nu ne-am abate din Cuvânt!//Ajută-mi,
Doamne, tare-aș vrea,/Ca sufletul și inima,/Să bată numai pentru Tine,/Să te
slăvesc, Mărit Stăpâne!/Sunt un nimic, dar Tu ești mare,/Ești cel ce m-a
răscumpărat,/Ți-ai dat viața Ta, în care,/Nu exista niciun păcat.//Păcatul a
fost doar al meu,/Dar Tu, Isuse, ai plătit,/Calvarul cruci mă apasă/Și-n fața
Ta sunt un nimic./Sunt un nimic, dar Tu-ai plătit,/Nimicu-acesta foarte
scump./Ajută-mă aici pe pământ,/Să mă ghidez, după Cuvânt/Și eu să pot fi
POCĂIT!”.
Poezia ei ne amintește de marii poeți religioși ai
României numai dacă ne gândim la Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, Traian Dorz, Costache Ioanid, Ion Alexandru.
Deși n-a fost în ”Țara Sfântă”, își închipui că pășește pe urmele Mântuitorului
așa cum ne învață apostolul Petru, de fapt e un pretext al poetei de a ne
învăța drumul drept de urmat:” N-am fost în Țara Sfântă, dar cred
că-i minunat,/Mă voi sili, aici, să fiu un om curat./Mă voi sili, mereu, să
calc urmele Lui,/Să fiu și să trăiesc în voia Domnului.//N-am fost în Țara
Sfântă, dar poate nu-i târziu,/Dar voi călca aici, pe urma Celui Viu./Mă voi
sili în toate, să fiu blând, bun ca El,/Așa ne spune Petru, să mergem după
El.//Căci pașii lui urmează chiar pași lui Isus,/Ridică fruntea frate, privește
doar în sus./Să nu-ți cobori privirea, gândește-te la țel,/Acolo-i Țara Sfântă!
Acolo-i Blândul Miel!”.
Citindu-i poeziile ai senzația că ai parcurs
întreaga scriptură, că ai citit ”Cartea cărților”. Pentru poeta Angelica Vele
totul este simplu acum, trebuie să respecți cele zece porunci biblice, trebuie
să te rogi punându-te în genunchi dimineața, la amiază, seara, să-ți iubești
aproapele indiferent de statutul lui (ori convingeri religioase) și să ai o
credință de nezdruncinat fața de Creator și Fiul Iisus. Simplu, nu?
Așa cum spune prefațatorul cărții, poetul Vasile
Bele, Angelica Vele are un talant pe care, iată, cu această primă carte de
poezii religioase îl scoate la iveală și astfel nu-l risipește.
Revin la poeziile ei. Acestea pe lângă mesajul
direct, tulburător, sincer, confesional, au muzicalitate, ritm și rimă, ceea ce
aduc un plus de necontestat, vor place tuturor cititorilor, fie că vorbim de
copii, adolescenți, maturi sau oameni la apusul vieții lor.
Aceste poeme de slavă, de preamărire, de trecere
prin noul și vechiul testament (o istorie în versuri a Bibliei) te pun, pe tine
cititorule de rând, pe gânduri, te obligă să-ți pui întrebări esențiale, să-ți
dorești mântuirea sufletului, să-ți hrănești nu numai trupul ci și inima, să-ți
găsești liniștea interioară, pacea pe care numai duhul sfânt ți-o poate oferi:
” O,
Dumnezeul meu Ceresc,/Te laud, Doamne! Te slăvesc!/Te laudă, sufletul meu,/M-ai
binecuvântat, mereu.//În Mâna Ta, am fost doar lut,/M-ai modelat și m-ai
făcut./În mine-ai suflat Duh de viață,/Iar azi Mi-ai dat, o nouă șansă.//Stau
astăzi, Doamne-n fața Ta,/Smerit și-Ți cer iertare,/Că nu stau treaz și nu
veghez,/Iar cel rău dă târcoale.//Eu, fără Tine, sunt pierdut,/Sunt slab,
nevrednic, sunt căzut./Doar Tu-mi dai mâna, mă ridic,/Eu, fără Tine, sunt
nimic!//Voi reuși să fiu mai bun,/Doar lângă Tine, bun stăpân!/Când mă trezesc
singur pe cale,/Eu nu veghez și merg la vale.//Atunci când mă depart de
Tine,/Merg toate rău și nu mi-e bine./Lipește-Te, Doamne, de mine,/Nu mă lăsa,
e-așa de bine!//Lăsați-L toți, pe Dumnezeu,/Să vă conducă, cum vrea
El!/Lăsați-vă, în Mâna Lui,/Căci El, e Domn! El e Stăpân!//Mă-ncred în Tine! Te
slăvesc!/Ești viața mea și Te iubesc!/Am pace-n suflet și mi-e bine/Și toate-s,
Doamne, de la Tine!”(”Pacea mea”).
Am remarcat și poezii cu un mesaj tăios, ca în
poezia ”Fiul rătăcitor”, autoarea amintindu-ne astfel de chinurile la care vor
fi supuși cei păcătoși și neascultători: ” E prea târziu să-mi
bați în poartă,/E prea târziu să mi te plângi,/Când era poarta
descuiată/Privirea ta era încețoșată,/N-ai vrut să vezi,/Te-am așteptat
plângând.//Acum, ești singur, trist,/Dar Eu veghez!/Întoarce capul, sigur ai să
vezi,/Încă mai stau în prag și te aștept,/Ca lacrima să-ți sterg/Și să te
strâng la piept.//Acolo, sus pe cruce,/Când lacrimi grele-au curs,/Au fost și
pentru tine,/Oare, nu e de-ajuns?/Întoarce-te și lasă tot ce-i păcat și rău./Căiește-te
și vino, hai la Isus al tău!//E ultima chemare cât încă mai e har,/Apoi ușa se-nchide,
vei bate, da-n zadar./Cât vrei să stau în prag,/Cât vrei să te aștept?/Hai, fiu
risipitor,/Hai, să te strâng la piept!”.
Sunt convins că acest prim volum al Angelicăi Vele
va fi bine primit de publicul cititor, în primul rând de creștinii practicanți,
de frații de credință dar și de cei care doresc cu adevărat viața veșnică,
mântuirea sufletului care se poate obține doar ”când trăiești pentru El”.
Și n-aș putea încheia aceste modeste cuvinte scrise
despre o carte de debut, fără să citez din cuvântul autoarei, un cuvânt matur,
profund, în care autoarea Angelica Vele mulțumește Domnului pentru această
reușită literară: ” Domnul m-a iubit atât de mult încât mi-a
dăruit acest talant minunat – poezia. Mă rog din toată inima ca această ofrandă
adusă Domnului să aducă mângâiere și alinare sufletului tău. S-a plătit prețul
la Golgota pentru noi toți, pentru mântuirea noastră. Mi-aș dori ca aceste
poezii să atingă inima ta, să-ți smulgă măcar o lacrimă de mulțumire pentru
jertfa lui Isus!”.
Viața e cel mai frumos dar de la Dumnezeu, și tot
viața ne oferă cele mai frumoase ocazii de a-l slăvi pe El. Astfel,
dumneavoastră Angelica Vele ați ales cel mai frumos drum, drumul slujirii lui
Dumnezei și al oamenilor (și prin alte multe activități) iar Domnul vă va
răsplăti truda dumneavoastră dăruindu-vă sănatate, dragoste, respect și
apreciere. De la mine le aveți! Felicitări!
prof. Gelu DRAGOȘ, U.Z.P.R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu