SFÂNTUL MARE MUCENIC MINA

 

11 NOIEMBRIE 2021

 

Sfântul Mare Mucenic MINA, cel din Mitropolia Cotiani a trăit în perioada împăraților Deoclețian și Maximian (286-305), și era din țara Egiptului, creștin cu credința, iar cu slujba era ostaș din ceata tribunului Firmilian, aflându-se cu trupa sa în răsăritul imperiului în Cotianiul Frigiei, unde stăpânitor era dregătorul Arghirisc.

Acești împărați și dregători erau păgâni și credeau în diferite zeități și idoli cărora ei se închinau. Într-o perioadă a conducerii lor au dat un ordin în toate părțile imperiului, ca toți oamenii să se supună și să se închine acestor zeități și idoli. Acest ordin mai cuprindea și alte legi prin care se făcea cunoscut că, toți aceia care nu se vor închina în credința lor păgână să fie pedepsiți în chinuri groaznice până la punctul final: moartea.

Atunci, fericitul MINA, nesuferind să vadă cinstindu-se rătăcirea idolească și închinarea la idolii cei fără de suflet și-a  lepădat ostășia și s-a dus în munte, în pustie, voind mai bine a viețui cu fiarele decât cu un popor care nu cunoaște pe Dumnezeu. Și, umbla din loc în loc, învățând legea lui Dumnezeu și curățindu-și sufletul cu postul și cu rugăciunea. Și, trecând multă vreme, s-a făcut în cetatea Cotiani un mare praznic idolesc, în care, adunându-se mult popor păgânesc se făceau jocuri și întreceri, alergări și lupte în cinstea necuraților zei. Deci, întărindu-se îndeajuns și auzind de acest praznic, Sf. MINA s-a aprins de râvnă pentru Hristos și, lăsând munții și pustietatea a venit în cetate. Și, stând în mijlocul oamenilor, la un loc înalt, a propovăduit cu îndrăzneală pe Hristos. Prins și adus în fața dregătorului Arghirisc, acesta l-a osândit și bătut  fără cruțare cu vergi și târât prin cioburi ascuțite, de i-au sfârtecat trupul. L-au frecat apoi cu gheme de păr aspru, fără milă, l-au ars cu făclii și l-au tras pe o roată. Dar Hristos își întărea Mucenicul Mina care, rămânând nestrămutat în credință, striga cu glas mare: „De Dumnezeul meu nu mă voi lepăda. Al lui Hristos am fost, sunt și voi fi și idolilor voștri nu voi sluji, nici nu le voi pleca genunchiul meu”. Acestea auzindu-le dregătorul, a dat cea din urmă hotărâre, zicând: „Lui Mina ostașul poruncim să i se taie capul cu sabia”. Și așa Sf. MINA  a luat de la Hristos cununa Muceniciei. După moartea împăraților păgâni și urâtorilor de Dumnezeu împărați ai Romei, a venit la conducerea Imperiului împăratul Constantin cel Mare și mama sa Elena, care au zidit o mare Biserică în Alexandria cu hramul Sf. MINA, unde veneau să se închine mulți creștini în urma unor mari minuni care le făcea Sf. Mare Mucenic Mina. În cinstea Sf. Mina s-au ridicat multe biserici, mănăstiri, schituri, așezăminte sociale care-i poartă numele.  Este recunoscut ca sfântul ajutător al celor săraci, necăjiți și în special pentru cei păgubiți în viața lor. Sute de mii de credincioși din toată lumea poartă numele Sf. Mare Mucenic Mina. În decursul veacurilor mulți creștini și-au găsit alinare și împliniri cerințelor făcute Sf. Mina.

În orașul Sărmașu din județul nostru, Mureș, există o mănăstire care poartă numele Sf. Mare Mucenic Mina, unde în duminici și sărbători se oficiază sfintele slujbe unde credincioșii vin să se închine și să-și găsească alinare sufletească și răspuns dorințelor lor. Minuni au fost în trecut, dar mai sunt și astăzi, unele chiar în localitatea noastră unde Sf. Mina și-a arătat dragostea și bunătatea sa la nevoile și nevoințele creștinilor.

În urmă cu 20 de ani a fost jefuit de către hoți Muzeul de Artă Religioasă, furându-se icoane vechi și cărți cu o valoare istorică de sute de milioane de lei. Timp de 7 luni, în Biserica centrală am oficiat în loc de slujba utreniei acatistul Sf. MINA, în genunchi cu toți credincioșii. După șapte luni de rugăciuni și post ținut de foarte mulți credincioși s-au găsit hoții și toate obiectele furate. Minune, mare minune, când nimeni nu mai spera. Dar minunea este alta și mai mare: acestea au fost descoperite în ziua de 10 noiembrie, ajunul praznicului Sf. Mina, când Prea Sfințitul Episcop ANDREI de Alba Iulia, a sfințit piatra de temelie pentru viitoarea mănăstire din Sărmașu, de pe Dealul Comoara. Atunci am convenit ca mănăstirea să-i poarte și  numele Marelui Mucenic MINA.

O altă minune: Veneam de la Tg. Mureș și la Band am oprit sus pe deal pentru a ajuta un sărac bolnav cu ceva mâncare și bani. Primisem de la ginerele din Spania o sumă mărișoară de bani pentru familia lui. Deschizând ușa pentru a-l ajuta pe cel necăjit, mi-a căzut borseta  cu banii  și toate actele. Respectivii pe care i-am ajutat nu au vrut să recunoască că au găsit borseta căzută lângă ei. Timp de o săptămână cu multe credincioase deosebite, am făcut acatistul Sf. Mina cu post și rugăciune. Dumnezeu și Sf. Mina mi-a descoperit noaptea în vis ce trebuie să fac. Ajutat de d-l primar de atunci artistul Mircea Rusu Band și poliția locală, cărora le mulțumesc încă odată, am găsit actele și banii intacți. M-am bucurat foarte mult, dar bucuria mai mare a fost că Sf. Mare Mucenic Mina  de la mănăstirea noastră ne-a ascultat rugăciunile și că el este „la noi și... cu noi”.

„Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te și pentru noi păcătoșii, și pentru Țara noastră, atât de greu încercată în aceste momente ale vieții”. Amin!

 

„ LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI” tuturor creștinilor care poartă numele marelui mucenic Mina.

Părintele Ilie