Valorile specifice stângii şi dreptei politice

de Dumitru Păcuraru

Aveau dreptate echipele de negociatori care declarau că, în prima fază, între PNL şi PSD se negociază principii. Negocierile dintre PNL şi PSD sunt, în definitiv, confruntări directe între cei ce apără valorile liberale, de dreapta, şi valorile sociale de stânga. În termeni absoluţi în aceste zile se confruntă reprezentanţii unui partid care susţine marile companii, antreprenorii, indivizii cu iniţiative şi reprezentanţii unui partid care susţine categoriile sociale defavorizate, de la pensionari la persoanele cu salariu minim pe economie.                       

De la distanţă, ţinând seama de modul de comportament al politicienilor, stânga, adică PSD, şi dreapta, reprezentată de PNL, seamănă ca două picături de apă. Drept pentru care s-a încetăţenit ideea, deloc măgulitoare pentru clasa politică, pentru toţi politicienii, că „toţi sunt la fel”. Toţi sunt la fel în sensul că toţi sunt corupţi, toţi sunt mânaţi de interese personale, că nu-i interesează soarta ţării şi a poporului.

Politicienii este posibil să fie la fel, dar partidele sunt diferite în primul rând prin valorile democratice pe care le reprezintă. Dreapta se laudă cu respectarea libertăţii individului. Stânga se laudă cu măsurile protecţioniste ale persoanelor vulnerabile.

În plan economic dreapta se laudă cu reformele pe care le propune, pentru stimularea creşterii economice, iar stânga cu creşterea veniturilor populaţiei, cu măsuri de ordin social.

Dacă stânga, în cazul nostru PSD, îşi prezintă în mod explicit intenţia de a susţine cauza persoanelor defavorizate, în special pensionarii, un partid de dreapta nu va spune niciodată că susţine marele capital. Numit, în cazul României, investitori strategici, multinaţionalele se bucură de un regim privilegiat.

PNL trebuie să recurgă la diverse metode de escamotare a acestor preferinţe, dictate de doctrină, pentru marele capital, cum era numit în epoca interbelică.

În linii mari, aceste orientări doctrinare fac diferenţa dintre PNL şi PSD, dar sigur nici măcar la negocierile din spatele uşilor închise reprezentanţii liberali nu-şi pot exprima tranşant aceste opţiuni.

Prin urmare, negocierile dintre social-democraţi şi liberali merg pe chestiuni punctuale, de oportunitate. PSD spune că pensiile trebuie majorate urgent, de la 1 decembrie, cu 11%. PNL susţine că nu pot fi majorate de la 1 decembrie, anul acesta, pentru că nu este cuprinsă în buget suma respectivă,  acceptă o majorare de la 1 ianuarie, dar numai cu 5%. PSD propune impozitarea progresivă a veniturilor, dar Florin Cîţu spune că nu trebuie impozitate veniturile celor care reuşesc să câştige mai mult, pentru că muncesc mai mult.

Aici ar intra în discuţie veniturile disproporţionat de mari ale aparatului bugetar faţă de salariaţii din mediul privat.

De fapt, PNL nu-şi face datoria faţă de mediul privat. Firmele mici şi mijlocii sunt discriminate în raport cu firmele mari. Este şi motivul pentru care PNL nu reuşeşte să-şi lărgească şi să-şi fidelizeze bazinul electoral. De pildă în toiul discuţiilor PSD a pomenit de ajutoarele pentru HORECA, nu însă şi PNL, deşi guvernul Cîţu a iniţiat măsura de ajutor.

Aceste carenţe de comunicare dezavantajează PNL din punct de vedere electoral.

Mergând la esenţa liberalismului şi a social-democraţiei niciodată cele două partide nu vor putea ajunge la un consens unanim acceptat. PNL şi PSD pot ajunge doar la un compromis acceptabil pentru situaţia actuală din România, criză medicală, criză energetică, criză politică, criză de încredere, toate conlucrând pentru creşterea exponenţială a disperării social-economică.

Toate acestea au obligat două partide diametral opuse să se pună la masa negocierilor. Pentru a se ajunge la o înţelegere este nevoie ca fiecare să lase ceva din încrâncenarea obişnuită, şi chiar să renunţe la o parte din valorile specifice stângii şi dreptei politice.

Se pune şi întrebarea care dintre cei doi lideri, Marcel Ciolacu sau Florin Cîţu, înţelege mai bine situaţia actuală şi este mai predispus la un compromis care să fie acceptabil, pe de o parte de electoratul PNL, pe de altă parte de electoratul PSD.

Merită menţionată o declaraţie a lui Kelemen Hunor, când s-a pus problema rotirii premierului: noi, cei de la UDMR, putem face orice pentru că electoratul nostru oricum ne votează. Nu acelaşi lucru este valabil în cazul PNL şi PSD. De aici dificultatea negocierilor.