Mara
Popescu-Vasilca este autoarea de origine română (acum trăiește în Canada) a
colecției Dragostea, arză-o-ar focul! care include patru volume – Nora, în
căutarea identității, Vanda, între Dorință și Rațiune, Catia, gustul amar al
trădării și Paula, împlinire târzie.
Deși
ulterior am observat că sunt mai multe recenzii ale colecției de dragoste
semnată de Mara Popescu-Vasilca, eu am descoperit-o prin intermediul Editurii
Izvorul Cuvântului. A fost o provocare pentru mine, căci am deja o listă
întreagă de lecturi în așteptare, dar iată că am rămas plăcut impresionată de
redarea atât de autentică a emoției umane.
Deși
este o carte relativ mică, de 321 de pagini, nu e chiar ușoară de citit. Am
terminat-o în patru zile pentru că am avut nevoie de timp să o înțeleg pe
Vanda, eroina cărții. Să o înțeleg fără să o judec, să îi interpretez acțiunile
din punct de vedere psihologic, să o scuz și în cele din urmă să descopăr
soluția salvatoare. Sau măcar să o bănuiesc.
În timp
ce citeam, mă gândeam adeseori cum se va termina, de ce anume are nevoie Vanda
pentru a fi fericită. Cumva, are de toate câte un pic, însă mereu intervine
ceva, da Dorința, da Rațiunea. Lupta ei se dă între cele două personaje ascunse
– Dorința și Rațiunea, prezente totodată în fiecare gând, emoție sau faptă.
Vanda,
între dorință și rațiune descrie tumultul existențial al unei femei dornice de
iubire, care tratează problemele personale ale altor persoane, dar incapabilă
de soluționarea propriilor angoase. Vanda este ea însăși o pacientă a Vieții.
Cu o
copilărie incompletă, oscilează mereu între emoții și gânduri, între vis și
realitate. Din nevoia de validare și împlinire personală, eșuează în relațiile
amoroase și caută răspunsuri prin acțiune.
Dacă se
ascund în propriul său ego sau în trecutul suferind al celor care îi ies în
cale rămâne de văzut.
Vanda
este o femeie curajoasă, independentă, deșteaptă, împlinită profesional. Este
psiholog, cu un program liber și pacienți loiali. Are propriul său apartament
de patru camere în care își trăiește viața după bunul său plac. Însă eșecul
primei căsătorii o devastează și o dezechilibrează psihic. Caută vina în toate
gândurile sale și începe să își auto-analizeze sentimentele și acțiunile. Nu
își dă seama când a început să piardă controlul. Însă în cele din urmă își
recâștigă libertatea simțămintelor.
Blocată
în personajul unei soții ignorate de soț, uită să fie femeie. Treptat, cunoaște
bărbați care o ajută să reînvie, să retrăiască, să simtă plăcere și pasiune
chiar și într-un simplu sărut și experimentează emoții noi. Relațiile următoare
se întâmplă într-un mod spontan și exuberant. Și își redescoperă aura de femeie
atrăgătoare, incitantă și senzuală.
În
căutare de relația care să o împlinească total, trăiește experiențe erotice
extraordinare cu bărbați necunoscuți. Relațiile rezultate se consumă mult prea
repede. Conexiunile pur sexuale nu sunt suficiente pentru a-i satisface pe
termen lung nevoia de iubire.
Ce mă
surprinde la roman este descrierea halucinant de lucidă a tuturor sentimentelor
și emoțiilor care o pătrund pe eroină. Întreaga povestire este despre emoția ce
stă la baza acțiunii, despre dorința motivantă care împinge la fapte. Despre o
conștiință prezentată în cele mai mici detalii. Vanda știe exact ce face, poate
nu știe ce va urma, dar știe exact ce simte și ce își dorește în clipa
prezentă.
Lupta
dintre rațiune și dorință este copleșitoare, de o autenticitate superlativă.
Vanda nu mai are nimic de pierdut, de aceea răspunde atât de ușor strigătului
iubirii. Golul din sufletul și viața ei o împing adeseori spre dorință, iar
glasul rațiunii este înăbușit de plăcerea iubirii.
Poate de
aceea căutarea ei continuă chiar și după o noapte plină de dezmierdări și
promisiuni romantice. Practic, nu se încrede în niciun bărbat cu adevărat, nici
după ce i se dăruiește. Speră, dar nu crede. De aceea sufletul ei nu stă pe loc
nicio clipă și profită de apariția fiecărui bărbat cu potențial, capabil să îi
dăruiască ceea ce îi lipsește. Însă dorința o hrănește cu iluzii, cu momente
plăcute fugitive, cu declarații de iubire muritoare.
Reușește
o femeie de aproape 40 de ani, dornică de iubire, de o sexualitate debordantă,
cu o carieră de succes să își găsească sufletul pereche? Dar, mai curios, va
reuși să găsească un echilibru între dorință și rațiune într-atât încât să fie
fericită?
Veronica
Gavrilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu