Mă bucură mult cartea de critică, semnalări editoriale, intitulată „Moara lui Gelu, editura „eCreator”, colecţia Critica, tehnoredactare şi copertă Adalbert Solticzi, dar profesorul Dragoș mă uimește prin această nouă apariţie încă o dată.
Domnul profesor Dragoș Gelu este un cunoscător deosebit al Țării Maramureșului și cunoscând acest lucru, am lansat butada: „Gelu cunoaște satele moroșenești după cum aude ”Cântecul clopotelor” de la biserică”.
Cunoscând locurile, sigur că l-a frapat și vorbirea laconică și chiar exprimările prescurtate pe care concitadinii noștri le folosesc. Ajungând la gradul acesta de cunoaștere, sufletul lui minunat nu a putut trece nepăsător, așa că omul nostru – Gelu Dragoş - a scris despre ei, despre Maramureș și despre traiul acestora cu bucuriile și necazurile lor și din aceste observații și constatări a scris articolele, care a devenit prima carte care i s-a tipărit la editura ”Transilvania”, a cărui patron era dr. Ganea Mihai, numită sugestiv „Instantanee maramureşene” (2012).
S-a întâmplat ca domnul prof. Dragoș Gelu să citească în Cenaclul Scriitorilor Baia Mare o poezie. Poezie care i-a apărut și pe internet și cred că a fost dulceața poeziilor ce vor apărea în volumul de versuri. La acea poezie m-a uimit tema, dar și abordarea acestei teme, pe care cu tot ce am citit sau am auzit nimeni nu a scris o poezie atât de frumoasă soției domniei sale, Ana. Poezia m-a cucerit și ca tehnică și ca conținut și atunci am încercat să mi-l apropiu ca pe un om drag mie şi familiei mele.
Nici Jules Verne nu m-a cucerit cu romanele lui vizionare și nici ”Război și pace” de Lev Tolstoi nu au avut efectul cu care m-a cucerit poezia lui Gelu. Deci este sâmburele volumului de versuri pe care l-a tipărit ulterior, „Singurătatea poetului”.
Revin, recentul volum care sunt critici și cronici scrise colegilor și chiar și mie, sunt un mare serviciu pe care-l dă culturii noastre, deoarece aceste circa treizeci şi şase de cronici cer citirea volumelor și apoi recenziile sau cronicile respective. Aici vorbim de cărți, dar eu despre OMUL Dragoș Gelu vreau să vorbesc, care prin ceea ce face încurajează mult cultura și puterea de creație, deoarece scrie documentat și cu foarte mult suflet, că uneori ai impresia că muncește la o cronică mai mult decât la o poezie proprie. Și mie mi-a onorat volumele cu părerea domniei sale, spun asta că unele au apărut chiar în revista Bibliotecii Județene Petre Dulfu, blogul Moara lui Gelu și altele pe internet.
Domnul Dragoș mi-a oferit și îndreptări și chiar fotografii de colecție. Doresc bunului profesor Dragoş Gelu succes în inspirație și să nu-și altereze sufletul, care este atât de bun și prețios în aceste vremuri pandemice.
Cu aleasă prețuire,
Toma Gross Rocneanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu