Când vânătorul devine vânat

 

Ciclurile electorale, din patru în patru ani pentru parlamentari şi aleşii locali şi de cinci ani pentru preşedinte – oferă în sine un spectacol dezagreabil.

În primul rând câştigătorului i se pare că a luat în stăpânire şi frâiele şi biciul. În realitate partidul care dă primul ministru şi încropeşte o majoritate parlamentară are o putere iluzorie. Guvernul are sub control o parte a hăţului şi o bucăţică de bici cu care loveşte unde nimereşte.

Cel ce are o putere adevărată, datorită unei Constituţii rău întocmite, este preşedintele. Preşedintele pe lângă că are un mandat de cinci ani în timp ce restul aleşilor au mandate de patru ani nu are nicio responsabilitate directă. Dacă ţara merge într-o direcţie greşită şi oamenii o duc greu cel ce plăteşte politic este guvernul.

Cum plăteşte propria prestaţie preşedintele? În primul rând este reales pentru al doilea mandat. Astfel ultimii doi preşedinţi au stat la cârma vaporului care nu merge într-o direcţie bine determinată zece ani. Dacă PSD nu modifica, în anul 2004, Constituţia, Traian Băsescu (foto)  ar fi avut două mandate de câte patru ani şi în total ar fi condus România opt ani. Adevărul este că prelungirea mandatului la cinci ani era pregătit pentru Adrian Năstase. Nu a fost pentru cine s-a pregătit, ci pentru cine s-a nimerit.

Acelaşi cadou, de doi ani în plus la mandat, i-a fost făcut şi preşedintelui Klaus Werner  Iohannis. Cum i-a mulţumit Traian Băsescu lui Adrian Năstase? L-a băgat în puşcărie. Foarte probabil dacă ar fi câştigat Năstase, cel ce avea să intre în puşcărie ar fi fost Traian Băsescu. El se dovedise cel mai necruţător adversar al PSD în timpului guvernului Năstase.

Astfel din vânător Adrian Năstase s-a transformat în vânat.

Dacă Năstase, unul dintre politicienii de mare forţă, a fost scos definitiv din viaţa politică de o justiţie aservită preşedintelui Băsescu, iată că, târziu, după opt ani, şi fostul vânător Traian Băsescu devine vânat. I s-a găsit o chichiţă în biografie, câteva note semnate pentru Securitate, pe care aceeaşi Justiţie care l-a condamnat pe Năstase pentru termopane, îi pune pe frunte patalamaua de informator al Securităţii.

Avem, aşadar doi foşti mari oameni politici, care şi-au pus amprenta pe câte o bucăţică de istorie care nu vor avea parte niciodată de statui. Năstase a dominat scena politică patru ani. Între 2000 şi 2004 PSD devenise partid-stat. Din anul 2005 până în anul 2014 nimic nu mişca în România fără ştirea celui mai bine informat om din ţară. Traian Băsescu, un fel de Putin mai mic, şi-a aservit serviciile secrete, SRI, şi Justiţia, prin DNA, reuşind cu ajutorul lor să-şi controleze toţi adversarii.

Preşedintele Băsescu a reuşit să instituie o teroare psihică, dar din fericire Justiţia nu s-a lăsat intimidată şi astfel nu s-au umplut puşcăriile, în schimb o mulţime de români s-au trezit cu o mulţime de dosare pe cap.

Cum regula vânătorului care devine vânat este valabilă mereu, iată-l pe marele vânător devenit vânat. Nu a fost doborât de cele mai sofisticate arme, ci de o simplă săgeată, ca o jucărie: două note semnate de el pentru Securitate. În urma lor Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis: elevul de la şcoala militară Băsescu Traian a făcut poliţie politică în timpul regimului comunist. Punct. Aici i se termină cariera politică.

În toiul vânătorii apar însă şi victime colaterale. Printre aceste victime colaterale o regăsim pe Elena Udrea. Cea mai puternică femeie din timpul mandatelor preşedintelui Băsescu a fost Elena Udrea (foto 2). Puterea şi gloria de altădată o plăteşte cu şase ani de puşcărie. Printre victimele colaterale este posibil să se afle şi fiicele sale. Dar aşa se întâmplă la marile vânători, mai cad din întâmplare şi unii dintre hăitaşi.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş