Floare de câmp de Aurelia Oancă
Viața ne-a fost dată ca un dar de la Dumnezeu însă trăirea ei
poate deveni o luptă pentru supraviețuire. Drumul fiecăruia dintre noi
este diferit, născuți în timpuri diferite, mai norocoși sau mai puțin norocoși,
toți avem până la urmă de dus o luptă cu viața, uneori având de înfruntat chiar
propriul destin.
Scriitoarea Aurelia Oancă ne invită într-o poveste absolut
fascinantă, trăită prin ochii unei femei care în ciuda vicisitudinilor
vieții nu se lasă doborâtă și luptă cu toate necazurile
apărute în cale.
Autoarea face o radiografie atentă vieții unei femei frumoase cu
numele de Kati care este personajul principal, pornind chiar din copilărie și
ajungând până la moarte, condensând cu deosebită măiestrie întreg conținutul
acestei vieți între coperți de carte.
Povestea romanului ''Floare de câmp'' impresionează până la lacrimi,
fiind povestită cursiv și real, autoarea așezându-se în pielea
personajului principal și transmițând în acest fel cititorului în mod
direct toate sentimentele, emoțiile și trăirile sale.
Acțiunea romanului se întinde pe o perioadă de aproximativ 8 decenii,
cuprinzând și o parte din perioada războiului, iar ca și situare geografică,
acțiunea se desfășoară în Ungaria și România,personajul principal fiind o
femeie din Ungaria care se mută mai apoi și trăiește în România.
Printr-o deosebită abilitate de a fluidifica și a înlesni
urmărirea firului poveștii, scriitoarea ne poartă printr-un evantai de trăiri,
sentimente, emoții și zbuciumări care o fac pe eroina principală să plângă, să
iubească, să se necăjească, să se bucure și mai ales să sufere.
Povestea romanului stă în umbra suferinței pe care o are Kati și
fratele său Victor încă din copilărie rămânând orfani de ambii părinți.
Destinul vieții lor a fost pecetluit nemaiavând grija și protecția
părintească și aflându-se în calitate de slugi în casa unui unchi.
Din punct de vedere moral cartea prezintă niște repere
foarte sănătoase și anume să muncești și să îți câștigi pâinea, să fii harnic,
ascultător, respectuos. Munca înnobilează omul și drept dovadă, autoarea ni-i
descrie pe cei doi orfani cu caractere sănătoase, harnici, buni, demni, drepți,
umani și respectuoși.
Evenimentele se succed cu repeziciune și tot odată cu neprevăzut.
Atunci când raze de fericire vin să le împodobească cerul lor atât de
lipsit de iubirea părintească, nori negri vin să umbrească, lăsând-o pe
Kati într-o imensă dezamăgire sufletească fiind trădată de omul pe
care-l iubea și care o ceruse de soție.
Rănile sufletești se vindecă mult mai greu decât rănile
trupești, după ani de zile rămân cicatrici care nu
dispar și care se pot redeschide când te aștepți mai puțin. Autoarea
pune un accent deosebit pe partea sufletească și pe trăirile și
suferințele personajului principal care rămânând însărcinată
este trimisă de rude să nască în altă parte pentru a
diminua bârfa și rușinea. Acesta este un alt aspect important pe care-l
evidențiază doamna Aurelia Oancă: ''gura lumii'', pentru că valorile
morale ale societății sunt clădite pe diferențe de clase
sociale, pe percepția publică și preconcepția celor din jur.Astfel eroina
principală nu numai că trăiește o tragedie, după alta dar are
și de înfruntat ''gura lumii''ceea ce în definitiv nu face decât să o
întărească devenind mai puternică și mai luptătoare.
Calitățile materne ale personajului principal sunt scoase în evidență
prin descrieri ale sacrificiilor pe care le face Kati pentru a fi alături
de copiii săi, suferința pe care o îndură, umilința și
efortul fizic prin munca pe care o depune pentru ei. Deși în carte
apar episoade în care nu-i este ușor, Kati refuză să-și lase fetița
departe, la unchiul și mătușa sa, iar mai apoi când are 6 copii și soțul
său Mihai, îi propune să dea din ei la orfelinat ea refuză categoric.
Unul dintre adevărurile vieții pe care ni le reliefează cartea ''Floare
de câmp''este că bunătatea sufletească nu are legătură cu
averea, din contră avuțiile par să aparțină celor mai
fără scrupule, fără de suflet și chiar fără de milă cum e
cazul soacrei care o asuprea pe Kati, nelăsând-o nici să mănânce.
Dureri sufletești din cele mai cumplite au însoțit-o pe
această femeie pe parcursul vieții și parcă fiecare personaj pe care îl
cunoștea și de care se atașa era sortit să dispară din viața
sa, ca și doamna Agnes sau familia Kovacs care o iubeau ca pe copilul
lor.
Spaima bombardamentelor precum și frica produsă de insecuritate,
foame, lipsa banilor, toate neajunsurile războiului au pus amprente
și pe viața personajului principal care a reușit să scape
adăpostindu-se într-un beci împreună cu doamna Kovacs și cu fetița sa,
dar la ieșirea din adăpost și-a văzut căsuța făcută scrum.
Deși cel de-al doilea bărbat din viața ei, Mihai, pare a fi un om
responsabil, fiind un sergent care o ajută și o salvează împreună cu
fiica sa, totuși la sfârșitul războiului se dovedește
că și acesta este atins de valul lașității trăind
în umbra mamei sale, o femeie foarte posesivă, răutăcioasă și avară.
Kati însă fiind iar însărcinată nu va lăsa ca lucrurile să
rămână la fel ca în primul caz și hotărăște să lupte
pentru omul iubit și pleacă în căutarea lui Mihai . Totuși
făcând o comparație între caracterul celor doi bărbați care o
lăsaseră însărcinată și apoi au renunțat la a o mai căuta, primul, Elek,
părea mai laș decât al doilea, cel de-al doilea Mihai având măcar
curajul să recunoască în fața mamei sale că sunt copiii lui și că
este soția lui, chiar dacă ei încă nu erau nici căsătoriți.În acest
fel au fost lăsați să intre-n casă și încep să
conviețuiască cu socrii timp de zece ani suportând umilința
și munca silnică. Cu toate acestea reușește să își convingă soțul până la urmă
ca să plece să locuiască separat.
Micile bucurii pe care le trăiește personajul principal la reîntâlnirea
cu rudele, cu fratele Victor sau cu verișorii sunt repede
acoperite de norii de tristețe care urmează, de greutățile cu care se
confruntă pe tot parcursul vieții.
Episoadele în care Kati se întâlnește cu sora ei Loli care trăiește în
Ungaria și care are o situație materială foarte bună dar care nu dă
doi bani pe relația dintre ele, umilind-o de fiecare dată, scot în
evidență o realitate pe care cititorii o vor întâlni în viața reală
pentru că doi frați biologici, din aceeași părinți, pot avea caractere,
comportamente și conduite diferite nefiind compatibili din punct de vedere
sufletesc/moral/social chiar dacă sunt din același sânge. Nu întotdeauna
glasul sângelui este și glasul iubirii!
Autoarea Aurelia Oancă este creștină și crede în Dumnezeu, iar în
această carte pe lângă lecția responsabilității faptelor tale mai există
și lecția moralei creștine, căci Dumnezeu ne plătește fiecăruia după
faptele noastre, credem că vom fi mai fericiți cu cât agonisim mai mult și
alergăm după bunuri materiale însă în realitate fericirea sufletească este tot
ce contează cu adevărat.Suferința pe care o provocăm altora se va
întoarce în suferința, lașitatea pe care o manifestăm în tinerețe, va fi
plătită cu imense goluri sufletești și cu schimbarea cursului vieții, cu
nefericire și singurătate.
Acest roman, care se citește dintr-o suflare, cu o ușurință
extraordinară, fiindcă se adresează cititorului universal, într-un limbaj
clar și pe înțelesul tuturor, cu o ordonare logică exemplară, vine să
întregească tezaurul valoric al literaturii române cu învățăminte și
lecții de viață care trebuiesc citite și însușite, ca să fim buni demni,
onești și responsabili.
Citind romanul ''Floare de câmp'' al scriitoarei Aurelia Oancă nu
poți să nu te gândești cât ești de norocos în comparație cu personajul acestei
cărți care a trăit o viață plină de greutăți, neliniști și tristeți.Astfel vom
învăța o altă lecție importantă, să știm să apreciem ceea ce
avem!
Romanul ''Floare de câmp''al autoarei Aurelia Oancă a fost scris cu pana
fermecată a sufletului său, dorind să lase moștenire valori morale curate pe
care le transmite generațiilor viitoare.
Cunoscând activitatea literară a autoarei Aurelia Oancă atât ca și
scriitor de romane cât și ca și redactor de revistă, poet și scriitor
pentru copii, pot să afirm că această ''doamnă a metaforei'' așa
cum o denumește scriitorul și editorul Ioan Romeo Roșiianu, este o scriitoare
cu bogăție spirituală imensă, cu o putere de muncă și o tenacitate de
invidiat care-și merită pe deplin acest titlu fiindcă este unul
dintre scriitorii responsabili care prin fiecare creație literară
caută să lumineze și să educe cititorul transmițând învățături și valori
de urmat.Acesta fiind unul dintre rolurile primordiale ale scriitorului, dar
care din păcate nu este aplicat și înțeles de toată lumea. Scriitoarea
Aurelia Oancă își asumă cu responsabilitate rolul său de adevărat scriitor
ce luminează, trezește și învață pe alții, fapt pentru care toate scrierile
sale, pietre nestemate ale literaturii românești vor dăinui peste orice timp.
Recomand cu deosebită căldură tuturor cititorilor să
pătrundă în tainele romanului ''Floare de câmp'' pentru că citind această
carte se vor simți fericiți și bogați!
Mihaela CD
membru al Uniunii Scriitorilor din Canada, TWUC
Președinte
World Poets Association Canada
membru
LSR -Liga Scriitorilor Români
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu