Morala unui fost cancelar

 

                                                                                                 de Gheorghe Pârja

În laboratoarele mele sufletești, unde se prepară tăcerea, întrebările discrete ori multe frământări inutile despre lumea asta, care a devenit extrem de complicată (dar când nu a fost?), și-a făcut loc o mirare: ce caută un fost cancelar german în conducerea unei companii de stat rusești? Tot eu m-am liniștit, socotind că relațiile economice dintre două mari țări își văd de viața lor și dacă ideologiile nu intră în aceleași tipare. Bani să iasă! Și apoi poveștile cu Marx și Lenin. Până la un punct, cam așa funcționează lumea afacerilor. Pe de o parte, mai intervin și rigorile. Uneori necruțătoare. În conflictul absurd ruso-ucrainean, unde se moare fără nici un motiv, unde se ucid oameni care nu se cunosc, jalea este mare. Eu vin cu lecturi mai încurajatoare, cu ideea simplă că avem o singură viață și ar trebui să o trăim cu vocația fericirii. Dar cine mai ascultă de părerile unui om care nu vrea rău lumii?

Ni se oferă un deșert nesfârșit, în care depresia, urâtul, nefericirea, singurătatea, frica, umilința, lipsa de dragoste, disperarea ne pândesc asemenea scorpionilor din întuneric la tot pasul. Războiul din Ucraina are multe enigme, ciudățenii dacă vreți, care, după mintea mea, nici în logica războiului nu își au loc. Dar are vreo logică războiul? Conflictul ruso-ucrainean, cu care am început să ne obișnuim, ca și cu pandemia, scoate la suprafață legături inevitabile între state. Cum este dependența unor țări occidentale de gazul rusesc. Și de alte interese. De pildă, Germania este vulnerabilă în această privință. Mai ales de când a renunțat la cărbune, din rațiuni ecologice. Așa că o țară condusă de un lider autoritar, Rusia lui Putin, care nu respectă drepturile omului, face negoț cu o țară care clamează democrația, adică Germania. Partenerul ei de afaceri este învinuit că a comis crime de război, împotriva umanității.

În laboratoarele mele tăcute, cu multe întrebări fără răspuns, și-a găsit locul și nedumerirea legăturilor unui fost cancelar german cu firme de stat rusești. Este vorba despre Gerhard Schroder, cancelar între anii 1998-2005, lider al Partidului Social Democrat, devenit prieten și sfătuitor al lui Vladimir Putin. Și președinte al consiliului de administrație al companiei de stat rusești Rosneft, precum și membru în consiliul Gazprom. Se spune că este lobbyistul lui Putin în Germania și în Europa. Așa se spune, eu nu am văzut contractul. Invazia Ucrainei de către Rusia nu l-a făcut să-și retragă atribuțiile din mecanismul economic rusesc. Nicio emoție nemțească. Deși am auzit voci prin Europa, care spun răspicat, că ar face bine să demisioneze din acel sistem.

Cu o sfidare rușinoasă, fostul cancelar se încăpățânează să rămână pe loc. Adică în sistemul de vârf al economiei rusești. Deși aparține unei țări în care dominante sunt valori precum, onoarea, cinstea și morala. Ne aducem aminte de cugetarea germanului Immanuel Kant, care afirma că două lucruri îi umplu sufletul: cerul înstelat deasupra lui și legea morală din el! Aflu că fostul cancelar se bucură în Germania de toate privilegiile și beneficiile unui fost șef de guvern. Are consilieri, un birou în Bundestag, și o pensie de 7000 de euro. I se acordă respectul unui înalt funcționar german, a rămas un om influent în partid, la nivelul deciziei politice. Este primit peste tot cu ușile deschise. Ajută patronii ruși să-și facă relații și să vândă marfa cât mai avantajos.

Matei Martin mi-a pus sub ochi documentarul unei recente conferințe din Turcia, unde fostul cancelar a vorbit despre războiul din Ucraina. Conflictul, spunea el, ar fi o consecință a faptului că europenii nu au creat o arhitectură de securitate adecvată după Războiul Rece. Războiul din Ucraina ar fi rezultatul unui eșec politic. Nimic despre agresiunea Rusiei în Ucraina. Nimic despre morți, distrugeri imense, ori tragedia refugiaților. Nu s-a referit nici la situația țării sale în aceste condiții tensionate. Fostul cancelar dă sfaturi Europei, ca ambasador al gazului rusesc. Ce să mai înțelegem? Statutul de privilegiat în țara lui și afacerile rusești nu sunt în conflict de interese? Mai este și traficul de influență. Mai face și afaceri în defavoarea Germaniei. Nimeni nu tresare.

Pe mine m-a împins curiozitatea. Dar cine credeți că răspunde la nedumerirea mea? Unii ar spune că ar fi trădare. Nici vorbă despre toate acestea. Noi suntem martorii unei prietenii dintre un fost cancelar dintr-o țară democratică și un lider autoritar, învinuit de crime de război. Cât despre morala lui Kant, stă scris în carte. Îmi spunea un prieten înțelept că în afaceri și în politică nu prea se vorbește despre Kant. În alte vremuri, cine știe…